Connect with us

Medicină

Inima este un mecanism uluitor, însă are o suferință prea puțin cercetată: SUFLETUL. Doar un suflet sănătos ține inima sănătoasă

Published

on

Inima noastră este un mecanism uluitor: într-o zi şi o noapte, ea bate fără încetare, de aproape 100.000 de ori, trimițănd sângele să circule prin vase şi organe. Iar nouă ni se pare ab­so­lut firesc. Abia în momentul când ea iese din ritm, se poticneşte ori se opreşte, sau când avem senzaţia că pompează prea slab şi că începem să respirăm cu greutate, ne dăm seama că acest mușchi din cen­trul corpului nostru nu mai lucrează aşa cum tre­buie.

În mod obişnuit, cauzele sunt căutate în exte­rior: alimentaţie cu grăsimi, băut, fumat, epuizare, moştenire genetică. Dar inima mai are o suferinţă prea puţin cercetată: sufletul. Inima este strâns le­gată de sentimente. Nu degeaba se spune că „ne-am luat o piatră de pe inimă” sau că „ne-a stat inima în loc”. Iar expresia „inimă zdrobită” nu reprezintă, aşa cum s-ar crede, o simplă metaforă. „Sindromul inimii zdrobite” este realmente o boală, descrisă şi acceptată ca atare în anii ’90. Simptomele ei clinice sunt identice cu cele ale unui infarct. Suferinţele sufleteşti afectează circulaţia sângelui şi provoacă decese cu cauză necunoscută. Inima, acest organ extrem de sensibil, funcționează ca un sistem de avertizare ce ne atrage atenția că în viaţa noastră există ceva care nu e în ordine. Avem multe lucruri de făcut, dacă dorim ca inimii noastre să-i meargă mai bine.

Avem nevoie de aer curat

Oricui i se pare logic că poluarea aerului afec­tea­ză căile respiratorii şi plămânii. Însă mulţi nu conștientizează că şi inimii îi dăunează aerul încărcat cu pulberi fine şi gaze de eşapament. Particulele gaziforme declanşează inflamaţii de-a lungul căilor respiratorii, dar şi în anumite zone ale sistemului circulator. Un mare număr de studii ne arată că poluarea aerului accelerează procesul de îngustare a vaselor, începând cu cele coronariene, dar şi cu vasele din regiunea craniană şi cervicală. Are de suferit microcirculaţia de la nivelul creierului, al picioarelor, al diverselor organe. Nanoparticulele din aer măresc riscul de afecţiuni cardiovasculare. Un experiment realizat cu concursul a 15 partici­panţi nefumători a pus în evidenţă faptul că, după numai o oră de expunere la emisii de gaze provenite de la motoarele Diesel, se manifestă deja tulburări funcţionale la vasele de sânge.

Fără ţigări ne e mai bine

Fumatul nu este numai cancerigen. Nicotina, o adevărată otravă pentru organism, face inima să bată mai repede, îi măreşte necesarul de oxigen şi produce vasoconstricţie. Cine renunţă la fumat va trăi mai sănătos, în toate privinţele. Medicii au con­statat că, după cinci ani de la ultima ţigară, riscul de infarct şi de accident vascular cerebral este redus la jumătate.

Mişcarea ne ţine pompa în funcţiune

Subsolicitarea motorie duce la su­pra­­greu­tate şi, totodată, favorizează ate­roscleroza, diabetul, hipertensiunea, slă­birea memoriei şi stările depresive. Toa­te acestea aduc prejudicii inimii. Spe­cia­liştii ne recomandă să facem mişcare de mai multe ori pe săptămână, minimum câte 20 de minute, fără pau­ză. Sportul de rezistenţă, ca jog­gingul, înotul, mer­sul pe bicicletă, constituie o mo­dalitate optimă de prevenire a afecţiunilor ini­mii. Utile sunt însă şi activităţile moderate, ca plimbările în pas alert. Cifra ideală: 10.000 de paşi pe zi.

Să menţinem echilibrul

Stresul personal şi profesional poate provoca hi­pertensiune şi aritmie cardiacă. Cine se simte mereu sub presiune şi are probleme cu somnul ar trebui să se întrebe: „Cum îmi gestionez eu solicitările vieţii de fiecare zi?”. O cale de redobândire a echilibrului este meditaţia. Cercetătorii de la Universitatea Cal­gary au des­coperit că medi­ta­ţia nu in­duce doar cal­mul, ci şi re­gene­rează până la nivel ce­lular.

Liniştea ne dă forţă

Un studiu iniţiat de spe­cia­liştii germani a urmă­rit modul cum zgomotul influenţează sis­temele imun şi circulator, la lo­cui­torii marilor oraşe. Iată unul din rezultatele investi­gaţiilor: persoanele care avu­se­seră în timpul nop­ţii un ni­vel de zgo­mot de 55 de de­ci­beli sau mai mult, la fereastra dormito­ru­lui, au pri­mit trata­ment pentru hi­per­­tensiune de aproape două ori mai frecvent decât cele la care nivelul de zgomot nu atinsese 50 de de­cibeli. Aşadar, asigu­raţi-vă li­niştea în dormitor, eventual în­lo­cuind ferestrele cu unele ca­re să vă ofere pro­tecţie fonică.

Inima stă cu noi la masă

Cum arată meniul dvs.? Abia în anii ’50, cerce­tătorii au ajuns la concluzia că s-ar putea să existe o legătură între alimentaţie şi afecţiunile car­dio­vasculare. De atunci şi până astăzi, nenumărate stu­dii ne-au furnizat dovezi în acest sens. Inimii îi plac grăsimile nesaturate din uleiul de măsline sau de in şi acizii graşi Omega-3 din peştele de mare. Ea apreciază înainte de toate legumele, salatele, fruc­tele, leguminoasele şi produsele din făină inte­grală.

Diabeticii se confruntă cu un risc mărit de in­farct, deoarece boala lor favorizează depuneri pe pereţii vaselor de sânge. De asemenea, ei prezintă adesea valori crescute ale tensiunii şi colesterolului, ca şi un excedent de greutate corporală. Dacă vă aflaţi în această situaţie, adresaţi-vă unui nutriţio­nist, care vă poate elabora o dietă personalizată, cu cât mai puţină carne. Ba chiar deloc!

Ajutor de la farmacie

Un studiu clinic de dată recentă confirmă că arginina îmbunătăţeşte considerabil starea vaselor de sânge. Acest aminoacid devine şi mai eficient atunci când este asociat cu vitaminele din comple­xul B. * Extractele de păducel dilată vasele coro­na­riene şi ameliorează funcţionarea miocardu­lui. * Mag­neziul contribuie la normalizarea tensiunii arteriale şi, implicit, la sănătatea inimii. Ni-l putem administra sub forma suplimentelor nutriţionale, dar şi consumând unele alimente care îl conţin în cantităţi mari: nuci, banane şi fulgi de ovăz.

Abstinenţa digitală

O primă măsură care ar trebui luată este aceea de a vă asigura că nu veţi fi contactaţi la orice oră din zi şi din noapte. Căci cine trăieşte într-o stare de alarmă permanentă – chiar şi fără a conştientiza acest lucru – nu va reuşi niciodată să se deconec­te­ze, pentru a se ocupa liniştit de treburile sale zil­ni­ce. Şi obiceiul de a trece mereu în revistă e-mail-urile vă distrage atenţia de la ceea ce aveţi de făcut. Mai curând sau mai târziu, aceste întreruperi repetate vă vor vicia atmosfera de lucru, dând naştere unor frustrări şi creând condiţii propice pentru sindromul burnout şi îmbolnăvirea inimii. Stabiliţi nişte intervale anume, în care urmează să vă citiţi poşta electronică.

Citește și:
Știința și medicina au evoluat însă n-o să întâlniți niciun medic pe Terra care să vă spună aceste lucruri

Un somn mai bun

Lipsa cronică de somn re­duce capacitatea de a compensa enervarea şi stresul, sporind riscul de afecţiuni cardio­vas­culare. Aceasta nu înseamnă că aveţi motive serioase să vă neliniştiţi din pricina câtorva nopţi când aţi dormit mai prost, dacă în rest somnul dvs. este unul sănătos şi odihnitor. Nece­sarul de somn diferă de la o persoană la alta. Pe al dvs. îl puteţi verifica foarte uşor, răs­punzând la trei întrebări. 1. Vă trebuie un deşteptător, ca să vă treziţi la timp dimineaţa? 2. Aveţi nevoie de cafea sau de alte stimulente, pentru a face faţă activităţilor de rutină de peste zi? 3. În zilele libere, dor­miţi mai mult decât în cele lu­crătoare? În cazul când răspun­sul a fost de fiecare dată afirmativ, înseamnă că dor­miţi fie prea puţin, fie la ore ce nu corespund ritmu­lui dvs. natural.

Corectaţi-vă ritmul zilnic

Dacă aveţi tendinţa să vă culcaţi şi să vă sculaţi prea târziu, încercaţi o resetare a ritmului zilnic. În acest scop, lăsaţi cât mai mult lumina soarelui să vă însoţească în cursul dimineţii, iar seara, renunţaţi la sursele puternice de lumină şi închideţi cât mai devreme televizorul şi monitoarele cu leduri (da, inclusiv smartphone-ul dvs.).

Muzica preferată a inimii

Sunetele acţionează direct asupra creierului. Melodiile pot încetini sau accelera pulsul, deci au potenţialul de a scădea tensiunea arterială şi nivelul de hormoni ai stresului. Îndeosebi muzica clasică este favorabilă inimii, căci ea risipeşte angoasele şi stările depresive.

Forţă şi rezistenţă

Cardiologii recomandă antrenamentele de rezis­tenţă, combinate cu unele specifice de forţă, pentru a reduce tensiunea şi a creşte randamentul inimii. Cine se antrenează de trei ori pe săptămână, câte 45 de minute, poate obţine rezultate mai bune decât cu medicamentele hipotensoare. Oamenii cu afecţiuni cardiace sunt cei dintâi care au de profitat de pe urma acestor exerciţii. Bineînţeles, li se va întocmi un program adaptat la capacităţile lor fizice. Citește continuarea pe formula-as.ro

Dezvăluiri

Lumea de Dincolo explicată de Prof. Dr. Constantin Dulcan: „Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ”

Published

on

By

Prof. Dr. Constantin Dulcan,  medic neurolog, psihiatru şi cercetător în domeniul conştiinţei, a reuşit, în lucrările sale, performanţa absolut originală de a pune cap la cap concluziile fizicii cuantice, ale psihologiei transpersonale şi ale ştiinţelor neurocognitive cu experienţele religioase şi ale morţii clinice, oferind o descriere cât mai aproape de realitatea lumii de dincolo.

Constantin Dulcan a explicat că moartea clinică este o trecere între două lumi, într-un interviu acordat publicaţiei Formula As.

Domnule Constantin Dulcan, tocmai a ieşit de sub tipar cartea dvs. cea mai recentă, care adună şi sintetizează studii şi mărturii ale experienţei morţii clinice. De ce aţi ales tocmai acest subiect? Poate experienţa morţii clinice să dezlege unele mistere ale existenţei umane?

– Nimic din ce am scris până acum n-a fost premeditat. M-a mobilizat de fiecare dată curiozitatea de a şti ce este dincolo de noi. Aş putea spune că, scriind, mi-am răspuns singur la multe întrebări. Am scris întâi Inteligenţa materiei, pentru că am vrut să argumentez ştiinţific intuiţia că în spatele tuturor lucrurilor se află o raţiune universală care ordonează şi coordonează totul. Şi că această raţiune e Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu există, atunci şi noi, oamenii, trebuie să avem un sens. Cea de-a doua carte, În căutarea sensului pierdut, a fost motivată de faptul că lumea actuală se înscrie din punct de vedere moral pe o curbă descendentă. Am pierdut legătura cu Sursa şi am uitat de ce suntem aici. Singuri, fără o busolă spirituală, am alunecat în marele impas moral, social şi economic în care ne aflăm.

Acum, ceea ce am încercat în cartea Mintea de dincolo a fost să arăt că experienţa morţii clinice vine să susţină cu argumente clare originea noastră spirituală – idee pentru care pledează descoperirile fizicii cuantice, religiile, psihologia transpersonală, ştiinţele neurocognitive şi nu numai acestea. Toate sursele discutate ne spun că viaţa noastră pe pământ e doar o mică parte din ceea ce avem de trăit, o lecţie pe care trebuie să ne-o însuşim pentru evoluţia noastră spirituală. Scriind această carte, simt că am încheiat un ciclu fundamental al adevărului despre noi. Suntem şi materie, suntem şi spirit, a reduce existenţa lumii doar la dimensiunea ei fizică înseamnă a ne întemeia viaţa pe un adevăr incomplet.

Ce înseamnă concret, din punct de vedere medical, moartea clinică?

– Moartea clinică este acea experienţă în urma căreia individul traversează toate etapele morţii biologice, dar nu definitiv, fiindcă e resuscitat, readus la viaţă spontan sau prin intervenţie medicală, iar funcţiile sale vitale sunt reluate. Ce trăiesc aceste persoane în timpul morţii clinice e însă tulburător. Studiul experienţelor de moarte clinică demonstrează că există un tipar comun la toată lumea, indiferent de rasă, origine sau moment al istoriei.

Sunt cunoscute cazurile celor care s-au reîntors la viaţă şi au avut, în timpul morţii clinice, o seamă de revelaţii. Ce „văd” de fapt aceste persoane?

– La început, chiar în momentul morţii, subiecţii sunt confuzi, nu înţeleg ce li se petrece. Durerea, în cazul celor foarte bolnavi, încetează brusc. Apoi conştientizează că au murit şi încep să-şi vadă din afara lor trupul bolnav, rănit sau abandonat. Se miră că nu pot fi văzuţi şi nu pot fi auziţi de nimeni; sunt uimiţi să-i audă pe cei din jur că-i declară morţi. Decorporalizaţi, îşi caută rudele, vor să le îmbrăţişeze, dar mâna lor trece prin corpul acestora fără să fie percepută. Într-un caz citat de Kenneth Ring, un soldat american mutilat în războiul din Vietnam şi-a văzut trupul de deasupra sa. A văzut elicopterul american care l-a transportat la spital şi, spune el, „m-am întrebat unde sunt dus şi am zburat după el”. Cei mai mulţi indivizi vorbesc apoi de imaginea unui tunel, prin care sunt obligaţi să treacă, singuri sau însoţiţi de ghizi – rude decedate sau îngeri. Este trecerea dintre două lumi, din lumea noastră fizică în lumea spiritelor, în Lumea de Dincolo.

– În cele mai multe cazuri, indivizii se întâlnesc cu o Fiinţă de Lumină. E chiar Dumnezeu?

– Dincolo de tunel, toţi martorii acestor experienţe văd o lumină vie, de o strălucire foarte intensă, care nu orbeşte totuşi. E o lumină feerică, învăluitoare şi caldă, ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au trăit aceste experienţe spun că e Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau Allah, în funcţie de apartenenţa religioasă a fiecăruia. O fiinţă pe care o descriu mai degrabă ca pe o impresie trăită, decât ca pe o figură concretă. Se şi spune că Dumnezeu este aşa cum şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în realitate nu este ca în niciuna din închipuirile noastre. Aşa cum mărturisesc cei care au experimentat moartea clinică, Dumnezeu îi întâmpină cu o iubire copleşitoare, o pace profundă şi o stare de beatitudine despre care toţi spun că nu au mai trăit-o niciodată. Nici urmă de Dumnezeul dur, ameninţător şi acuzator, cum e descris tradiţional.

… care în plus ne va supune la Judecata de Apoi.

– Există şi în mărturiile acestor oameni un soi de judecată. Este filmul vieţii pe care îl văd cei ajunşi în faţa Fiinţei de Lumină, un film panoramic cu amănunte în detaliu. Aceasta este, cred, expresia Judecăţii de pe urmă, cu care ne-au obişnuit religiile. Nu ne judecă nimeni, ne judecăm singuri, fiindcă, văzând acest film, trăim, în toată cruzimea sa, efectul acţiunilor noastre asupra altora. Dannion Brinkley, un caz celebru de moarte clinică, mercenar angajat în armată, mărturiseşte că a simţit durerea provocată de gloanţele trase pe front în soldaţii armatei inamice, dar şi durerea şi disperarea copiilor, mamelor şi soţiilor celor ucişi în timpul misiunilor lui. A mărturisit că a simţit inclusiv durerea propriului câine, pe care îl lovea, enervat că îi roade covorul. La filmul vieţii nu eşti, deci, un simplu spectator, ci trăieşti aievea durerea şi tristeţea pe care le-ai produs altora, dar şi bucuria şi recunoştinţa celor pe care i-ai ajutat sau i-ai iubit.

Există, deci, o plată în ceruri a tuturor faptelor noastre?

– Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ. Există o lege cosmică, după care tot ce facem altora se repercutează asupra noastră, mai devreme sau mai târziu, prin boală, necazuri şi nefericire. Iadul e mai degrabă o stare de spirit, o stare a conştiinţei noastre încărcate de rele. Toţi cercetătorii acestor fenomene afirmă cu convingere că nu există dincolo o pedeapsă divină fără sfârşit, pentru nimeni.

Să revenim la experienţa propriu-zisă a morţii clinice. Ce se petrece mai departe?

– După ce filmul vieţii îi face să înţeleagă unde au greşit şi unde au procedat corect, celor aflaţi în moarte clinică li se arată o barieră, o punte sau un râu, şi li se interzice să treacă. E semnul distinctiv dintre cele două lumi. „Nu este încă timpul” e ceea ce aud cei mai mulţi dintre ei. Altora li se spune, într-o formă sau alta, „Du-te înapoi şi spune lumii ce ai văzut”. Toţi cei care au trecut prin aşa ceva spun deschis că nu mai au niciun fel de frică faţă de moarte. Pentru cei care trăiesc aceste experienţe e atât de covârşitor, încât rămân conştienţi şi după aceea de existenţa unei dimensiuni spirituale în univers, dedicându-se, pe mai departe, unei vieţi spirituale sau unei vieţi puse în slujba binelui.

„Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care apoi se foloseşte”

Domnule Dulcan, vă provoc să discutăm şi din punct de vedere ştiinţific. Cum se împacă toate aceste descoperiri cu formaţia dvs. de medic neurolog?

– Tocmai pentru că sunt medic neurolog şi am studiat creierul pot să afirm cu tărie că mintea omenească nu se reduce la reacţiile biochimice care au loc în creier. S-au făcut măsurători ale momentului în care sunt activate diferite arii din creier şi ele demonstrează că aceste activări preced cu câteva miimi de secundă conştientizarea lor. Cu alte cuvinte, decizia de executare a unei mişcări pare a fi luată înainte de a fi informat creierul. Şi atunci, dacă iniţiativa creierului precede, oarecum, voinţa noastră de a acţiona, ne întrebăm firesc: gândim sau suntem gândiţi? Nu avem încă o teorie coerentă referitoare la conştiinţă. Experienţa morţii clinice pledează pentru independenţa conştiinţei faţă de creier. Nu creierul generează conştiinţa, aşa cum încă se crede la modul general, ci conştiinţa are în primire un creier, de care se foloseşte de-a lungul unei vieţi, pentru a se informa, a experimenta şi a evolua.

S-a imputat acestor viziuni avute în timpul morţii clinice că ar fi rodul anestezicelor sub care se află majoritatea pacienţilor.

– Da, s-a adus argumentul că ar putea fi halucinaţii sau expresia unui creier în suferinţă, că ar fi rezultatul ischemiei sau al unor crize epileptice. Sunt doctor neurolog şi pot aduce oricând argumente medicale împotriva acestor ipoteze. Despre efectul anestezicului nu poate fi vorba, căci sunt şi mulţi oameni care au avut aceste experienţe spontan, fără nicio influenţă chimică.

Apoi, există oameni care şi-au dezvoltat capacitatea de a călători extracorporal, ei sunt cât se poate de lucizi şi de sănătoşi, iar mărturiile lor se mulează perfect pe viziunile celor care au trăit o moarte clinică. Nu e vorba de nicio influenţă exterioară. E pur şi simplu o altă stare a creierului, pe care, vrea nu vrea, ştiinţa va trebui să o accepte. Există studii făcute pe sute de oameni, de vârstă, sex, religie şi provenienţă diferite. Viziunile lor sunt asemănătoare, fie că e vorba de Sfânta Tereza de Avila, de Platon sau de persoane din zilele noastre.

Aduce studiul morţii clinice argumente concrete în favoarea realităţii lumii de dincolo?

– Unul din cele mai puternice argumente este faptul că în timpul morţii clinice, nevăzătorii din naştere văd prima oară ce se întâmplă în jur. Ei văd cu ochii spiritului, ai corpului de energie. Este o dovadă că nu avem doar corp fizic, ci şi corp subtil, care este însoţit de o conştiinţă detaşată de creierul nostru anatomic şi care are o altă percepţie asupra timpului şi a spaţiului. Experienţa este a acestei conştiinţe, nu a creierului. Vederea se face într-un unghi de 360 de grade şi poate explora instantaneu la orice distanţă. Această vedere panoramică apare nu numai la cei care au o moarte clinică, ci şi în stările de extaz mistic sau în experienţa unor maeştri spirituali ai Orientului. Un creier traumatizat poate genera, desigur, şi halucinaţii, dar ele n-au coerenţă, n-au logică. Tot ceea ce se petrece în experienţa morţii clinice are o coerenţă, un sens moral, o filosofie profundă, cu referire la viaţa persoanei implicate. În urma lor, învăţăm întotdeauna o lecţie.

Un alt argument extrem de important este memoria noastră de dincolo. Filmul retrospectiv al vieţii, care li se prezintă tuturor celor care ajung dincolo, demonstrează că nimic nu se uită din ceea ce am trăit aici. Se reţin şi cele mai mici amănunte, pe care credeam că le-am uitat de mult, pe care şi le amintesc chiar şi indivizii bolnavi de Alzheimer. În timpul vieţii noastre, nu memoria se pierde, ci instrumentul de redare, neuronul se atrofiază. Memoria rămâne în câmpul conştiinţei, care se extinde dincolo de noi în acelaşi timp cu matricea corpului nostru subtil. Argumente există cu duiumul, dar probabil cele mai puternice sunt mărturiile celor reîntorşi la viaţă.

Din toate cazurile pe care le-aţi întâlnit şi studiat, care vi se pare cel mai spectaculos?

– Cred că cel mai impresionant este cazul Anitei Moorjani, pe care l-a şi relatat într-o carte autobiografică. Era de patru ani bolnavă de cancer limfatic când, intrată în comă profundă, terminală, începe să perceapă lumea dincolo de limitele obişnuite. Deşi are ochii închişi, fiindcă e supusă reanimării, îl vede pe fratele său în avionul cu care venea din India la Hong Kong, pentru a fi prezent la ultimele sale clipe de viaţă. Aude discuţiile între medici şi soţul său, deşi ele aveau loc pe un coridor îndepărtat. Şi nu doar că îi aude şi vede, dar le aude şi gândurile. Se eliberează din trupul fizic şi constată, cu uimire, că poate fi în mai multe locuri în acelaşi timp. Vede toate manevrele de reanimare pe care le fac medicii, înţelege disperarea soţului şi ar vrea să-i spună fratelui să nu se grăbească, fiindcă nu va muri până nu va veni. Însă nimeni nu o aude. După o vreme, ataşamentul ei faţă de oameni se estompează şi intră într-o lume minunată, guvernată de bucurie şi de iubire necondiţionată. Îşi revede tatăl, care murise cu zece ani înainte, cu care stă de vorbă şi care o anunţă că nu a venit încă timpul să rămână acolo. Îşi vede filmul vieţii şi înţelege misiunea pentru care a sosit pe pământ şi ceea ce mai are de făcut pentru a o împlini. Nu se bucură la gândul revenirii în corpul bolnav, dar înţelege că trebuie să se întoarcă să transmită lumii un mesaj. La ieşirea din comă, le zâmbeşte medicilor şi le spune că a fost vindecată şi va trăi. Nimeni n-o ia în serios. Şi totuşi, peste câteva zile, la analizele efectuate, medicii constată semne certe de vindecare. Însă Anita Moorjani a mai spus ceva în cartea ei autobiografică, şi anume că, în spaţiul de dincolo, în timpul filmului panoramic, i s-au revelat şi vieţile pe care le-a avut până atunci.

Citeşte continuarea pe Formula As.

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Articole interesante

DezvăluiriO zi ago

Lumea de Dincolo explicată de Prof. Dr. Constantin Dulcan: „Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ”

Prof. Dr. Constantin Dulcan,  medic neurolog, psihiatru şi cercetător în domeniul conştiinţei, a reuşit, în lucrările sale, performanţa absolut originală...

MedicinăO zi ago

Adevărul pe care nimeni nu îl spune despre urzici. Sunt ele bune, dar nu le mâncați dacă suferiți de aceste boli

Urzica este, cu siguranță, vedeta primăverii. Această plantă este ceea ce îi trebuie organismului nostru pentru a elimina toxinele acumulate...

DescopeririO zi ago

Un român poate schimba în bine lumea medicală a următorilor 100 de ani. E pe cale să trateze cea mai grea boală a omenirii – cancerul

A inventat una dintre cele mai eficiente imuno-terapii oncologice din lume şi a primit echivalentul Premiului Nobel în Biotehnologie, în...

Diverse3 zile ago

Prima mașină electrică sută la sută românească. Este atât de ieftină încât și-ar putea-o permite aproape orice român

Doi oameni de afaceri din Cluj şi Baia Mare, Andrei Ostroveanu (47 de ani) şi Gheorghe Mureşan (58 de ani),...

Dezvăluiri3 zile ago

Mari secrete ale omenirii suspectate că ar fi falsuri

Originea şi evoluţia umanităţii au fost, de-a lungul timpului, încărcate cu mituri şi chiar falsuri puse pe seama manipulării care...

Dezvăluiri5 zile ago

În secolele trecute, trei imperii au vrut să dea numele Dacia țărilor românești unite. Aţi fi de acord, astăzi, cu această schimbare a numelui?

Oportunitatea demarării, la nivel naţional, a unui proiect de modificare a numelui țării în cel de Dacia sau Geto-Dacia, a...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister