Connect with us

Diverse

Impresiile unui român după o experiență absurdă. Femeile cu bâte şi suliţe care patrulează pe străzi în cel mai izolat oraş din lume

Published

on

Celebrul alpinist Ticu Lăcătuşu a revenit dintr-o expediţie în Munţii Kun Lun, din China, unde a reuşit să escaladeze un vârf de peste 7.000 de metri, în echipă cu colegul Cristian Gruia.

Alpinistul Constantin Lăcătuşu a revenit în ţară din cea mai solicitantă şi tensionată expediţie, după cum a caracterizat-o, făcută împreună cu partenerul Cristi Gruia în munţii Kun Lun, din Nord-Vestul Chinei.

Cei doi au reuşit să cucerească vârful Muztagh Ata (7.546 de metri), dar au avut ocazia de a descoperi şi unul din cele mai ciudate oraşe din lume: Urumqi, capitala provinciei Xinjiang, un oraş cu 3 milioane de locuitori, cel mai depărtat de ţărmurile oceanice, exact în centrul Asiei.

„Încă de la primul contact cu Urumqi, ne-am dat seama că am nimerit într-un loc greşit, dar eram încă curioşi să vedem ce urmează, mai totul de domeniul absurdului“, a povestit alpinistul român. Întreaga provincie e locuită de chinezi uiguri, o etnie de religie musulmană (11 milioane în total în China), iar în fotografiile publicate de alpinistul român se disting denumiri scrise în mandarină şi arabă. „Problemele inerente unei expediţii de ski-alpinism independente, fără ghizi, porteri sau şerpaşi, au fost puternic amplificate de condiţiile locale din această parte a Chinei şi în primul rând de starea de urgenţă permanentă instituită de autorităţi după revoltele populaţiei uigure din 2009 soldate cu 180 de morţi, 1.000 de răniţi şi 10.000 de uiguri dispăruţi peste noapte, fără urmă“, a descris Ticu Lăcătuşu condiţiile în care s-a desfăşurat expediţia.

Oraşe patrulate de gărzi patriotice

Primul contact cu oraşul Urumqi i-a şocat pe cei doi alpinişti. La aeroport, românii au fost verificaţi amănunţit şi au rămas surprinşi de interesul forţelor de securitate pentru echipamentul necesar expediţiei: „Cam două ore a durat controlul bagajelor la sosirea pe aeroportul din Urumqi, cu întrebări cretine despre pioleţi, colţari, pitoane etc. La plecarea spre casă ni s-a spus că data viitoare să venim fără pioleţi, că sunt interzişi în Xinjiang“. Atât în capitala provinciei, Urumqi, cât şi în Kashgar, la marginea deşertului Takla Makan şi pe tot traseul spre obiectivul expediţionar, alpiniştii au fost supuşi constant unor presiuni specifice locului, nemaîntâlnite, la acest nivel, nicăieri în lume.

„La tot pasul, pe străzi, în magazine, restaurante, hoteluri, bănci etc. sunt sute de posturi şi filtre de poliţie, controale şi scannere mai ceva ca în aeroporturi, dube cu sirene urlând non-stop, în plină stradă, garduri şi sârmă ghimpată. Între două posturi de poliţie nu sunt mai mult de 100 de metri. Tabloul este completat de situaţia de pe calea ferată dintre oraşele Urumqi şi Kashgar (1.700 de kilometri distanţă), protejată pe ambele părţi cu gard metalic şi sârmă ghimpată, peisajul fiind similar şi în zona gărilor, spitalelor şi staţiilor de carburanţi.

Bariere de comunicare

Alpiniştii au trebuit să se adapteze şi problemelor de comunicare specifice Chinei: „La recepţiile hotelurilor, mai nimeni nu vorbeşte engleza dar traduc cu telefonul, asta e metoda uzuală. La bancă, întrebau ce sunt ăia euro, iar usd am putut schimba doar la sediul central Bank of China (peste 2 ore şi vreo 10 formulare…) deşi sunt zeci de bănci peste tot“. În timpul expediţiei, românii au suportat costuri imense atunci când au avut nevoie de informaţii prin intermediul internetului:

„Am putut supravieţui o lună fara Gmail, Youtube, What’s App şi Facebook. Roaming-ul de date te poate duce la faliment dacă adormi cu telefonul deschis. Cu greu am reuşit să postăm câteva update-uri şi puţine poze aici, pe FB. (150 euro/poza). Când am atins 1.000 euro, după vreo 6 poze, contul gsm pentru date s-a blocat automat“.

Oraşul străzilor suspendate

Dincolo de toate neajunsurile, Ticu Lăcătuşu a rămas impresionat de avântul economic vizibil şi în această regiune a Chinei: „Este fascinant să fii într-un loc cu resurse uriaşe, în care orice proiect de construcţii se transpune rapid şi în practică, indiferent de costuri sau eficienţă. Nu prea mai conteaza preţul, mai ales dacă are undă verde de la partid. Creşterea economică şi resursele acumulate permit să se construiască în timp record aproape orice: autostrăzi, căi ferate, poduri, cartiere întregi de blocuri imense, baraje, fabrici etc“ În cel mai izolat oraş din lume, alpiniştii români au rămas uimiţi de străzile suspendate care asigură o circulaţie rutieră fluentă:

„Când e vorba sa construiască ceva, pe chinezi nu-i bate nimeni. Se vede şi aici, în Xinjiang, unde au investit imens. În Urumqi e plin de artere suspendate, cam cum vroia Oprescu să facă Nord-Sud în Bucureşti şi circulaţia e incredibil de fluentă“

O nouă performanţă pentru alpinismul românesc

La 23 de ani de la ascensiunea pe Everest (17 mai 1995), Constantin Lăcătuşu a revenit în Himalaya pentru o expediţie inedită. Împreună cu prietenul său Cristian Gruia, alpinistul nemţean a plecat pe 9 iunie spre munţii Kun Lun, pentru a cuceri vârfuri de peste 7.000 de metri, situate în zona graniţei cu Pakistan, Afganistan şi Tadjikistan. La exact o lună de la plecare, pe 9 iulie, Ticu Lăcătuşu a transmis vestea că a reuşit să escaladeze muntele Muztagh Ata, supranumit „Părintele munţilor de gheaţă“:
Citeste mai mult: adev.ro/pc5w41

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Nouă lucruri interesante văzute și auzite în Coreea de Sud, de la freza lui Kim Jong-un, la zidul Berlinului din stația de tren Dorasan

Published

on

By

Coreea de sud are multe de arătat potențialilor turiști, dar sunt câteva lucruri mai puțin știute despre această țară.

Steagul României comuniste

Un drum spre Zona Demilitarizată din Coreea de Sud te duce automat și în orașul Paju. Acolo este un muzeu în aer liber, unde pot fi văzute o locomotivă veche, Podul libertății și altele. Totuși, deși te afli în Coreea de sud, ce îți atrage atenția, ca român, este o poza afișată afară. Aceasta a fost realizată în Coreea de Nord, dar este expusă la Paju. În imagine, steagul nord-coreean este vizavi de cel românesc, iar mesajul dintre ele spune că ne înfrățim cu ei. Poza a fost realizată, cel mai probabil, în timpul vizitei lui Nicolae Ceaușescu în această țară.

Cel de-al treilea tunel din zona demilitarizată

În zona demilitarizată există un tunel, renumit ca fiind al treilea și cel mai aproape de Seul, la 52 kilometri. Acesta a fost descoperit pe 17 octombrie 1978 și este considerat mai amenințător decât celelalte identificate. Se află la 73 de metri sub pământ, are un diametru de 2 metri, o lungime de 635 metri, iar calculele arată că 30.000 de soldați ar putea parcurge tunelul într-o oră. A fost descoperit din greșeală, când sud-coreenii făceau niște studii pentru a vedea resursele din zonă. Nord-coreenii, care săpau tunelul cu instrumente rudimentare pentru a nu fi descoperiți, au luat pauza de masă și, pentru că s-au apucat să gătească în subteran, a început să iasă fum, moment în care au fost surprinși. Tunelul a fost sigilat la scurt timp după eveniment. Deși este realizat de Nord, Sudul îl folosește în scop turistic.

Sud-coreenii sunt geloși pe Germania

Când ne gândim la Zidul Berlinului și Coreea de Sud, vedem o oarecare asemănare. Ei bine, sud-coreenii sunt puțin geloși pe ce a reușit Germania în 1989 și încearcă să învețe din procesul german de unificare. Mai mult, o bucată din Zidul Berlinului se află în Coreea de Sud, în stația Dorasan, de lângă Zona Demilitarizată, pentru a-și reaminti că trebuie să urmeze exemplul german. Stația, în sine, așteaptă să se realizeze unificarea pentru ca trenul să plece spre Nord.

Ce spun sud-coreenii despre freza lui Kim Jong-un

Reproducem exact ce ne-a spus un sud-coreean:

„Știți de ce are acea freză ciudată? Există un motiv. Și el știe că este o freză haioasă. S-a născut în 1984 și nu e primul născut. El este al treilea copil. Practic e copilul celei de-a patra femei a tatălui său, fiind al doilea fiu al ei. Kim Ir-sen, fondatorul Coreei de Nord, a avut 5 femei. Kim Jong-un copiază stilul tatălui său, nu numai stilul frezei, precum și gesturile. Unii sud-coreeni chiar cred că a făcut operație estetică. Când a devenit lider în 2011, după ce tatăl său a murit, nu era o figură cunoscută. Era foarte tânăr. Oamenii lui i-au sugerat să aibă aceeași freză. Nu i-a plăcut, dar a trebuit să facă asta.”

Arta din fața sediilor multor companii mari

La tot pasul, în fața sediilor companiilor mari sunt obiecte de artă. Există o „bătălie” între companii pentru care are cea mai frumoasă și mai reprezentativă lucrare. Se spune că un bărbat a studiat arta în afara țării și, la revenirea în țară, nu prea avea bani. Într-o zi a avut ideea să fie ca un broker între artiști și firme. În urmă cu 10 ani, o companie l-a căutat pentru o sculptură în fata sediului acesteia, iar la scurt timp după finalizare, tot mai multe firme au apelat la serviciile acestuia. Acum este bogat, iar industria este în expansiune, pe măsură ce companiile sunt din ce în ce mai mari.

Oraşul administrativ sud-coreean

Ai putea crede că țara este condusă de miniștri din Seul. Ei bine, doar președintele mai are acolo reședința. În 2009 autoritățile s-au apucat de construit capitala administrativă la Sejong, la circa 120 kilometri de Capitală. Acum orașul are peste 300.000 de locuitori, mulți dintre ei lucrând pentru guvern. Oficialii sud-coreeni spun ca au decis construirea acestui oraș pentru a dezvolta zona, dar cel mai probabil au făcut acest lucru de teama unui atac din Coreea de Nord.

Oamenii străzii din pasaje

Nu veți observa în timpul zilei, dar seara, dacă umblați prin oraș intrând și ieșind din pasaje, veți realiza că sunt mulți oameni ai străzii care dorm acolo. Ei își fac paturi din carton și nu deranjează trecătorii cerșind sau ținându-se după ei. Statul a demarat, recent, un program pentru a-i ajuta să intre în câmpul muncii și a le oferi adăpost.

Brand de oraș: I Seoul U

Cei care au mers în Seul recent, în centru au putut vedea scris cu litere mari „I Seoul U”, chiar în fața Primăriei. Deși sună cumva ciudat în engleză, trebuie precizat că este Seul în coreeană se pronunță Sol, cu accent pe „l” și seamănă cu „soul” (suflet, în engleză). Cu alte cuvinte, I Seoul U, e un fel de „I love you” cu accent pe suflet, reprezentând și o iubire față de oraș. Mulți sud-coreeni spun că nu le place acest brand.

Mașina cu nume pervers

Coreea de Sud are o industrie auto dezvoltată în acest moment. Totuși, prima mașină a fost realizată în 1955 și poartă numele unei înjurături: Sibal. Sibal mai înseamnă ceva în coreeană, respectiv „început”. Din motive ce țin de limbaj, nu putem reproduce ceea ce reprezintă. Mașina a fost realizată după războiul coreean, cu piese la mâna a doua de la mașinile armatei americane. Aceasta poate fi văzută la Muzeul de Istorie Contemporană din Seul, amplasat în fața intrării principale a marelui palat Gyeongbokgung.

Sursa: HotNews

Citește mai departe>>

Diverse

„Poarta Iadului pe Pământ”: un crater care arde de 47 de ani fără încetare VIDEO

Published

on

By

„Poarta Iadului” – aşa au botezat localnicii din Derweze, un sat din deşertul Karakum, Turkmenistan, craterul uriaş care arde neîntrerupt de 47 de ani. Se pare că această gaură cu un diametru de 70 de metri este plină cu gaz, care arde din 1971.

Atlas Obscura: În fierbintele deşert Karakum, din Turkmenistan, cele aproape 350 de persoane ale satului Derweze cred că asupra lor tronează un blestem. În satul lor arde neîncetat timp de 40 de ani un crater cu diametrul de 70 de metri. Groapa se vede de la kilometri depărtare şi este o curiozitate chiar şi pentru oamenii de ştiinţă.

„Poarta Iadului” nu este o minune a naturii, ci este cauza unui accident industrial. În 1971, o sondă de forare a ruşilor a intrat din greşeală într-o pungă de gaz natural aflată sub pământ. Acest lucru a dus la prăbuşirea pământului şi la formarea acestui crater uriaş. Odata cu prăbuşirea pământului a fost înghiţită şi sonda de forare. Pentru că fusese perforată o pungă de gaze, un fum otrăvitor a început să iasă din crater, îngrijorându-i pe specialişti.

Pentru a pune capăt problemei şi a evita o catastrofă naturală, ruşii au dat foc craterului, însă focul nu s-a oprit de atunci. Timp de 40 de ani arde neîntrerupt. Deşi nu se ştiu prea multe lucruri despre sonda de forare, se pare că aceasta s-ar afla încă pe fundul gropii.

Sursa: stirileprotv.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister