Connect with us

Diverse

Femeile cu bâte şi suliţe care patrulează pe străzi în cel mai izolat oraş din lume. Impresiile unui român după o experiență absurdă în China

Published

on

Celebrul alpinist Ticu Lăcătuşu a revenit dintr-o expediţie în Munţii Kun Lun, din China, unde a reușit să escaladeze un vârf de peste 7.000 de metri, în echipă cu colegul Cristian Gruia. Alpinistul Constantin Lăcătuşu a revenit în ţară din cea mai solicitantă şi tensionată expediţie, după cum a caracterizat-o, făcută împreună cu partenerul Cristi Gruia în munţii Kun Lun, din Nord-Vestul Chinei. Cei doi au reuşit să cucerească vârful Muztagh Ata (7.546 de metri), dar au avut ocazia de a descoperi şi unul din cele mai ciudate oraşe din lume: Urumqi, capitala provinciei Xinjiang, un oraş cu 3 milioane de locuitori, cel mai depărtat de ţărmurile oceanice, exact în centrul Asiei.

„Încă de la primul contact cu Urumqi, ne-am dat seama că am nimerit într-un loc greşit, dar eram încă curioşi să vedem ce urmează, mai totul de domeniul absurdului“, a povestit alpinistul român. Întreaga provincie e locuită de chinezi uiguri, o etnie de religie musulmană (11 milioane în total în China), iar în fotografiile publicate de alpinistul român se disting denumiri scrise în mandarină şi arabă.

„Problemele inerente unei expediţii de ski-alpinism independente, fără ghizi, porteri sau şerpaşi, au fost puternic amplificate de condiţiile locale din această parte a Chinei şi în primul rând de starea de urgenţă permanentă instituită de autorităţi după revoltele populaţiei uigure din 2009 soldate cu 180 de morţi, 1.000 de răniţi şi 10.000 de uiguri dispăruţi peste noapte, fără urmă“, a descris Ticu Lăcătuşu condiţiile în care s-a desfăşurat expediţia.

Oraşe patrulate de gărzi patriotice

Primul contact cu oraşul Urumqi i-a şocat pe cei doi alpinişti. La aeroport, românii au fost verificaţi amănunţit şi au rămas surprinşi de interesul forţelor de securitate pentru echipamentul necesar expediţiei: „Cam două ore a durat controlul bagajelor la sosirea pe aeroportul din Urumqi, cu întrebări cretine despre pioleţi, colţari, pitoane etc. La plecarea spre casă ni s-a spus că data viitoare să venim fără pioleţi, că sunt interzişi în Xinjiang“. Atât în capitala provinciei, Urumqi, cât şi în Kashgar, la marginea deşertului Takla Makan şi pe tot traseul spre obiectivul expediţionar, alpiniştii au fost supuşi constant unor presiuni specifice locului, nemaîntâlnite, la acest nivel, nicăieri în lume.

„La tot pasul, pe străzi, în magazine, restaurante, hoteluri, bănci etc. sunt sute de posturi şi filtre de poliţie, controale şi scannere mai ceva ca în aeroporturi, dube cu sirene urlând non-stop, în plină stradă, garduri şi sârmă ghimpată. Între două posturi de poliţie nu sunt mai mult de 100 de metri. Tabloul este completat de situaţia de pe calea ferată dintre oraşele Urumqi şi Kashgar (1.700 de kilometri distanţă), protejată pe ambele părţi cu gard metalic şi sârmă ghimpată, peisajul fiind similar şi în zona gărilor, spitalelor şi staţiilor de carburanţi.

Bariere de comunicare

Alpiniştii au trebuit să se adapteze şi problemelor de comunicare specifice Chinei: „La recepţiile hotelurilor, mai nimeni nu vorbeşte engleza dar traduc cu telefonul, asta e metoda uzuală. La bancă, întrebau ce sunt ăia euro, iar usd am putut schimba doar la sediul central Bank of China (peste 2 ore şi vreo 10 formulare…) deşi sunt zeci de bănci peste tot“. În timpul expediţiei, românii au suportat costuri imense atunci când au avut nevoie de informaţii prin intermediul internetului:

„Am putut supravieţui o lună fara Gmail, Youtube, What’s App şi Facebook. Roaming-ul de date te poate duce la faliment dacă adormi cu telefonul deschis. Cu greu am reuşit să postăm câteva update-uri şi puţine poze aici, pe FB. (150 euro/poza). Când am atins 1.000 euro, după vreo 6 poze, contul gsm pentru date s-a blocat automat“.

Recomandare:   Cum au intrat în rândul sfinţilor creştini foste prostituate şi foşti ucigaşi . Cât de sfânt a fost, în realitate, Ştefan cel Mare?

Oraşul străzilor suspendate

Dincolo de toate neajunsurile, Ticu Lăcătuşu a rămas impresionat de avântul economic vizibil şi în această regiune a Chinei: „Este fascinant să fii într-un loc cu resurse uriaşe, în care orice proiect de construcţii se transpune rapid şi în practică, indiferent de costuri sau eficienţă. Nu prea mai conteaza preţul, mai ales dacă are undă verde de la partid. Creşterea economică şi resursele acumulate permit să se construiască în timp record aproape orice: autostrăzi, căi ferate, poduri, cartiere întregi de blocuri imense, baraje, fabrici etc“ În cel mai izolat oraş din lume, alpiniştii români au rămas uimiţi de străzile suspendate care asigură o circulaţie rutieră fluentă:

„Când e vorba sa construiască ceva, pe chinezi nu-i bate nimeni. Se vede şi aici, în Xinjiang, unde au investit imens. În Urumqi e plin de artere suspendate, cam cum vroia Oprescu să facă Nord-Sud în Bucureşti şi circulaţia e incredibil de fluentă“

O nouă performanţă pentru alpinismul românesc

La 23 de ani de la ascensiunea pe Everest (17 mai 1995), Constantin Lăcătuşu a revenit în Himalaya pentru o expediţie inedită. Împreună cu prietenul său Cristian Gruia, alpinistul nemţean a plecat pe 9 iunie spre munţii Kun Lun, pentru a cuceri vârfuri de peste 7.000 de metri, situate în zona graniţei cu Pakistan, Afganistan şi Tadjikistan. La exact o lună de la plecare, pe 9 iulie, Ticu Lăcătuşu a transmis vestea că a reuşit să escaladeze muntele Muztagh Ata, supranumit „Părintele munţilor de gheaţă“:

Citeste mai mult: Adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Un material video a incins internetul. De ce nu folosim instrumente muzicale în Biserica Ortodoxă? – video

Published

on

In Biserica Ortodoxa este interzisa folosirea instrumentelor muzicale in timpul slujbei religioase. Dumnezeu a sădit în firea noastră posibilitatea şi puterea de a cânta. Astfel, omul nu are nevoie de un instrument pentru a-L lăuda pe Cel Atotputernic. Vocea e un dar al Creatorului, iar acest dar trebuie dezvoltat şi nu înlocuit. Cel mai bun „instrument” de slăvire a lui Dumnezeu rămâne gura şi inima omului.

În prima zi din octombrie se îngrămădesc mai multe sărbători, precum roiurile de frunze îngălbenite ale molaticei toamne se ghemuiesc sub călcâiele timpului ce se deapănă nestingherit. În primul rând, serbăm Acoperământul Maicii Domnului, în amintirea minunii petrecute la 1 octombrie 911 în Biserica Vlaherne din Constantinopol. Tot acum îl proslăvim în calendarul ortodox pe Cuviosul Roman Melodul, trăitor în veacul al VI-lea, un cunoscut compozitor de cântări bisericești.

În acelaşi început de Brumărel, de mai bine de trei decenii, s-a statornicit Ziua Internațională a Muzicii, în urma deciziei Consiliului Muzical Internațional, for în cadrul UNESCO, la propunerea lui Yehudi Menuhin, celebru violonist și dirijor american, ucenic devotat genialului nostru român George Enescu. O fi știut maestrul Menuhin de sărbătoarea Maicii Domnului de la începutul lui octombrie? Bănuiesc că nu! Tind să cred, însă, că decizia lui s-a dovedit inspirată. Aşadar, în aceeaşi zi, o sărbătoare dragă închinată Maicii Domnului, un sfânt care a alcătuit cântări Preasfintei Fecioare Maria, dar și o celebrare laică dedicată muzicii sau rolului ei în formarea noastră spirituală şi culturală.

Toate cele trei sărbători au ceva în comun: muzica. Maicii Domnului i s-au închinat cele mai alese compoziții muzicale, Sfântul Roman Melodul a compus lucrări de preaslăvire a lui Dumnezeu și sfinților Lui, iar fixarea unei zile speciale a artei sunetelor urmăreşte conștientizarea umanităţii asupra rolului important jucat de aceasta în viața noastră, căci ea reprezintă o „vorbire” mondială, o modalitate de comunicare a tuturor oamenilor, indiferent de timp, spațiu, proveniență socială, culturală sau economică.

Dintotdeauna, cântarea a fost considerată „arta cea mai frumoasă, cea mai expresivă şi mai plină de înrâurire asupra sufletului omenesc”. Muzica este prietenul cel mai credincios și al vieții religioase, ocupând un loc important în slujbele Bisericii, căci predispune la rugăciune, ajutându-ne să ne desprindem de spaţiul şi timpul profan, ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Muzica bisericească te invită să cunoşti şi să trăieşti Ortodoxia, fiindcă nu pune accent doar pe tehnicile muzicale, care oricum trebuie apreciate şi utilizate, ci pe trăire. Cântarea religioasă a rămas, în ciuda contextului de azi, curată şi candidă, lipsită de influenţele asurzitoare ale muzicii moderne, suprasaturate de forme extreme, zgomotoase.

Ea pune în sufletele credincioșilor balsam duhovnicesc şi picură vin peste rănile pricinuite de tâlharii ce pândesc drumul dintre Ierusalimul cel ceresc şi Ierihonul nostru pământesc. Atuul muzicii bisericeşti răsăritene îl reprezintă seninătatea, dinamismul şi nu pasivitatea. O slujbă ortodoxă înseamnă un continuu urcuș şi coborâş, o deschidere spre Dumnezeu şi om, fapt realizat printr-o stare de liniște și meditație, manifestate prin trăirea bucuriei de a mulțumi lui Dumnezeu. Dacă muzica acționează asupra laturii sentimentale a omului, atunci se cuvine ca şi cântăreții să-şi modeleze vocile pentru a provoca sentimente plăcute ascultătorilor. Cei ce cântă la strană nu trebuie să fie străini de spiritul Bisericii noastre dreptmăritoare neuitând că muzica bisericească nu trebuie transformată într-un mijloc actoricesc, scoțând în evidenţă doar măiestria personală şi calitățile vocale individuale. Și pentru ca „vocea să sune cât mai bine” am văzut în unele biserici din Grecia că unii protopsalți „se ajută” de anumite instrumente muzicale prin intermediul cărora creează așa numitul „ison electonic”. De aceea mi se pare actuală problema anunțată chiar de la începutul acestui material: sunt acceptate instrumentele muzicale în cântările bisericești?

Dumnezeu a sădit in firea noastră posibilitatea şi puterea de a cânta. Astfel, omul nu are nevoie de un instrument pentru a-L lăuda pe Cel Atotputernic. Vocea e un dar al Creatorului, iar acest dar trebuie dezvoltat şi nu înlocuit. Apostolul Pavel le vorbește efesenilor despre cântările duhovnicești „Vorbiți între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului în inimile voastre…” (Efeseni 5, 19-20), text care ne descoperă că se cuvine să psalmodiem cu inima, adică să trecem textul şi intonația prin simţire, nu numai prin glas. Sfinții Părinți au afirmat în acest sens că muzica nu trebuie să fie complicată. Ea își îndeplinește misiunea când glasul celui ce cântă se află în concordanță cu inima.

Înțelegem de aici inutilitatea instrumentelor muzicale în biserică. Aceasta nu înseamnă că nu prețuim valoarea artistică uneori excepțională a cântărilor instrumentale. Însă sunt suficiente ocazii și locașuri de cultură unde le putem auzi. Ce-i drept în Biserica Apuseană întâlnim orga. Puțini știu că ea a apărut mult mai târziu. Prima orgă a fost făcută cadou de către împăratul bizantin Constantin Copronim lui Pepin cel Scurt, în anul 757. Ce-i drept, orga constituia un instrument folosit la curtea bizantină, dar nu în biserică. Mai târziu, Carol ce Mare prescria generalizarea orgii în cultul apusean. Cântarea gregoriană, specifică Bisericii apusene, inițial a fost exclusiv vocală. Cu timpul, însă, ei au orientat cântarea liturgică spre cea laică, permițând astfel prezența instrumentelor în biserică, la slujbele religioase.

„La ortodocși oare când se va întâmpla acest lucru?” se tot întreabă unii. Ba, mai mult, o celebră soprană de origine română își exprima speranța că, poate în viitor, va cânta în biserică o piesă religioasă acompaniată de orchestră. Amarnică așteptare! Noi, ortodocșii, am putea fi considerați mai „conservatori”?

Răspunsul charismaticului părinte Cleopa este edificator în acest sens: „Cel mai bun organ de a cânta lui Dumnezeu este gura şi inima omului. Aşa este în Biserica Răsăritului. La catolici se cântă din orgă; dar aceea este distracţie şi are notă de teatru. Nu ne ducem să ne distrăm la biserică, căci orga te risipeşte cu mintea în altă parte. Trebuie să cânt din inima mea, că auzi ce spune: «Răcnit-am din suspinarea inimii mele». Gura noastră să laude pe Dumnezeu, că zice psalmistul: «Bine voi cuvânta pe Domnul întru toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea»”.

Acest articol a fost publicat dupa ce, in mediul online, a aparut un videoclip care infatiseaza niste instrumentisti cantand intr-o biserica ce pare a fi ortodoxa.

A se asculta în fiecare dimineață cu volumul la maxim!

Publicată de Tigaret Bogdan Florin pe Joi, 17 Mai 2018

surs articol doxologia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

Misterele viselor: La ce să te aștepți când visezi un copac

Published

on

Visele fac parte din viata noastra, iar interpretarea lor corecta poate fi un semn linistitor pentru visatorul care nu stie cum sa dezlege anumite evenimente care i se intampla in somn.

Poate multi dintre noi am avut vise in care apareau copaci in diverse ipostaze, nestiind insa cum sa le interpretam. Sanovnik ne ajuta sa dezlegam aceste mistere.

Daca in vis va apare un copac cu frunze tinere si verzi inseamna ca, in curand, veti avea parte de implinirea unei mari dorinte, iar evenimente fericite se vor intampla la munca si in familie. Copacul mort, fara frunze, uscat si singuratic simbolizeaza, in schimb, durerea provocata de esec.

Incercarea de a te urca in pom in timpului visului este un semn excelent, insemnand ca in scurt timp vei primi o promovare la locul de munca. Daca in vis taiati sau curatati un copac inseamna ca, in realitate, va irositi in zadar energia si fortele cu care natura v-a inzestrat.

Un copac proaspat taiat, vazut in vis, vorbeste de faptul ca, dupa ce veti avea o mare bucurie, veti avea parte si de o mare nenorocire, asa ca fiti pregatiti pentru ea.

Daca in timpul somnului nu puteti iesi dintr-o padure deasa, inseamna ca va asteapta o afacere esuata care implica o pierdere financiara, precum si mari probleme in familie.

Visati ca mergeti prin padure lihniti de foame? Va asteapta un drum lung, care va va ajuta sa reparati greselile facute cu ceva vreme in urma.

Cel in care va plimbati printr-o padure cu pomi inalti arata ca,in scurta vreme, veti avea parte de o implinire sentimentala, precum si de una materiala. Pentru artisti, un astfel de vis poate fi semnul recunoasterii publice a talentului si valorii lor.

Daca visati ca rupeti flori dintr-un copac, trebuie sa va asteptati la evenimente neplacute care vi se vor intampla in scurt timp.

Daca o femeie primeste in somn un buchet de flori, va avea parte de multe flirturi. Visul care implica flori ce cresc in desert arata ca sunteti dispus sa treceti peste anumite greutati, pentru a va putea atinge telurile fixate.

sursa sanovnik.bg

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister