Articole adăugate recent

Hipersexualitatea sau nevoia incontrolabilă de a face sex ar putea fi cauzată de oxitocină. Rolul acestui hormon al „fericirii şi ataşamentului” a fost scos la iveală de un studiu recent efectuat pe bărbaţi şi pe femei, potrivit rezultatelor publicate în jurnalul Epigenetics. Descoperirile ar putea deschide calea către tratarea tulburării.

Hormon cu multiple funcții, oxitocina este motorul care aprinde şi modelează o parte din comportamentul nostru prosocial, cum ar fi empatia, încrederea, prietenia, generozitatea sau altruismul. De asemenea, ea îndeplinește o funcție de bază în centrele noastre de recompense dopaminergice: ea este cea care, de exemplu, generează plăcere în timpul orgasmelor.

Tulburarea hipersexuală, denumită şi comportament sexual compulsiv sau compulsie sexuală, este recunoscută de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), fiind caracterizată prin gânduri obsesive legate de sex, nevoia incontrolabilă de a face sex sau obiceiuri sexuale care implică o serie de probleme sau riscuri. Potrivit literaturii de specialitate, între 3 şi 6 % din populaţia mondială suferă de hipersexualitate, potrivit Medical Xpress.

Diagnosticul este deseori greu de pus deoarece, în multe cazuri, este însoţit de alte probleme de sănătate mintală, sugerând că poate fi o extensie sau o manifestare a tulburări mintale existente. Se ştiu foarte puţine lucruri despre neurobiologia din spatele ei.

Studiul actual a fost condus de către Adrian Boström, de la Departamentul de Neuroştiinţă al Universităţii Uppsala (Suedia), fiind ajutat de specialişti de la Institutul Karolinska din Stockholm.

„Cercetarea noastră a fost prima care a implicat mecanismele epigenetice neregulate ale metilării ADN-ULUI şi activităţii microARN şi rolul oxitocinei în creier în rândul pacienţilor trataţi pentru hipersexualitate”, a afirmat Adrian Boström.

Oamenii de ştiinţă au măsurat tiparele metilării ADN din sângele a 60 de pacienţi cu tulburare hipersexuală şi l-au comparat cu mostre de la 33 de voluntari sănătoşi.

Ulterior, ei au analizat 8852 de regiuni ale metilării ADN asociate cu microARN-uri apropiate pentru a identifica variaţii între mostre.

Citește și:
La peste un sfert de secol de la finalul războiului, arheologii ruși au scos la suprafață un tanc. Înauntru se aflau rămășitele tanchistului alături de lucrurile personale. Printre ele o scrisoare impresionantă

Comparaţii şi cu dependenţii de alcool

Metilarea ADN poate afecta expresia genetică şi funcţiile genelor, acţionând pentru a le reduce activitatea. În momentul în care au fost determinate schimbări în metilarea ADN, cercetătorii au investigat nivelurile expresiei genetice ale microARN-urilor asociate. MicroARN-urile sunt intersante deoarece pot trece de bariera sânge-creier (bariera hematoencefalică) şi să modeleze sau diminueze expresia a câteva sute de gene diferite în creier şi alte ţesuturi.

Totodată, ei au comparat descoperirile cu mostre de la 107 subiecţi, dintre care 24 erau dependenţi de alcool, pentru a cerceta o asociere cu un comportament dependent.

Rezultatele au identificat două regiuni ale ADN-ului care sunt alterate la pacienţii cu hipersexualitate. Funcţionarea normală a metilării ADN a fost întreruptă şi a fost descoperit un microARN, implicat în limitarea expresiei genetice. Este vorba de microARN-ul 4456 care vizează genele care sunt exprimate normal la niveluri normale în creier şi care sunt implicate în reglarea hormonului oxitocinei. Cu limitarea expresiei genetice, oxitocina ar putea ajunge la niveluri ridicate, deşi acest studiu nu confirmă asta.

Studii anterioare au arătat faptul că oxitocina joacă un rol important în reglarea comportamentelor sociale, de alegere a perechii, reproducere sexuală şi în comportamentul agresiv, atât la bărbaţi, cât şi la femei. Comparaţia cu dependenţii de alcool a scos la iveală că aceeaşi regiune ADN submetilată sugerează că este asociată în principal cu nişte comportamente dependente de hipersexualitate, precum dependenţa de sex, dorinţa sexuală regulată, impulsivitate şi compulsiune.

Autorii afirmă că este nevoie de studii suplimentare care să investigheze rolul microARN-ului 4456 şi al oxitocinei, însă cercetarea actuală sugerează că „merită să fie examinate beneficiile substanţelor şi ale psihoterapiei pentru reducerea activităţii oxitocinei”.

Sursa: descopera.ro


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:


Nu ratați aceste articole !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here