Connect with us

Mistere

Gura de Rai din Munții Bucegi unde oboseala și toate grijile dispar brusc, iar funcțiile organismului se regenerează instant

Published

on

In munții Bucegi există o zonă de un kilometru pătrat în care organismul nu obosește, iar funcțiile fizico-chimice se revigorează brusc . Specialiștii spun că avem de-a face cu legendarul loc dintre cer și pământ.

Potrivit ziua.ro, in 1999, un institut de cercetări particular din București, angajat de o firma străină pentru a studia subteranul unei zone din Bucegi, a găsit ceva care poate fi asimilat cu legendara “Gura de Rai”. E vorba despre o pantă cu o suprafață de aproximativ un kilometru pătrat, unde se manifestă o anomalie magnetică atipică, după cum o definesc specialiștii, zonă care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este, foarte probabil, cea mai ciudată descoperire făcută vreodată în România.

In tradiția populară românească, Gura de Rai este un mediu intre cer și pământ cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc benefic. Ca poziționare geografică, Gura de Rai este situată pe un picior de munte și se deschide într-o pajiște înaltă sau un gol de munte. Conform “Mitologiei Romane”, cartea lui Romulus Vulcănescu, Gura de Rai este sinonimă cu “plaiul”, iar autorul consideră că acestor zone mirifice li se relevă caracterul sacru si prin titulatura mitropoliților romani, denumiți “exarhi ai plaiurilor”. Romulus Vulcănescu subliniază ca în zona Gurilor de Rai s-au încuibat cu timpul Nedeiele, sărbători populare și instituții complexe etnoculturale sătești cu implicații mitologice.

Sabina Ispas, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor, consideră ca termenul de “Gura de Rai” exprimă o realitate simbolică a sacrului și una metaforică, în poezia populară, ca imagine artistică a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte este vorba doar despre o tradiție populară, fără o bază în realitatea concretă, palpabilă.

Acestor date li s-a adăugat însă și o imagine fizică, concretă, a unei “Guri de Rai”, un loc cu o suprafață de aproximativ un kilometru pătrat, care are efecte terapeutice excepționale asupra organismului uman. In 1999, Institutul particular de cercetare “Terra” a fost angajat de o firmă romano-franceză să studieze o zonă din Bucegi, situata în apropierea Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesată de stabilirea detaliilor din subsolul acestei zone si a oportunității de a construi un complex hotelier. La studiu au participat specialiști din mai multe domenii, în special fizicieni și geofizicieni. Cercetările s-au făcut cu aparatură de geodetecție.

După mai multe zile de urcat și coborât pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stănică, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzațional în preajma vârfului Doamnei: ajuns într-un anume loc, i-a dispărut oboseala. “Ne-am speriat când ne-a strigat alertat, nu știam ce s-a întâmplat. Evident că am privit cu neîncredere fenomenul, la început. In timp însă am constatat, pe propria noastră piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigațiile asupra acestui loc”, spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.

Primul stadiu al investigațiilor a constat în verificarea tuturor versanților din zonă. “Am constatat ca oricât ai urca, oricât de obosit ai fi după mers, în momentul în care ai ajuns în zona respectivă dispare oboseala, lucru care nu se manifestă pe alți versanți. Este vorba de o revigorare a funcțiilor fizico-chimice cu o rapiditate ieșită din comun”, declara Dumitru Stănică.

A doua fază a constat în testarea medicală. A fost adus un medic, care a verificat tensiunea fiecărui subiect care urca panta cu “ciudățenii”. Testele medicale au fost reluate și pe o alta culme din apropiere, cu o înălțime aproximativ similară. Rezultatele au condus către o singură concluzie: în zona cu pricina, exclusiv, se întâmplă ceva deosebit. Nu numai că ritmul cardiac își revine uluitor de repede, deși urcușul se face pe o panta abruptă, dar oamenii în vârstă care au fost supuși testelor au declarat o stare de bine general când stau în acel loc.

S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferențială, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot măsura, printre altele, magnetismul Pământului. Asa a fost depistată o anomalie magnetică atipică, pe o suprafață de aproximativ un kilometru pătrat.

“Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialiștii din domeniu apar în rupturile de falii, în reflexii ale scoarței terestre sau în alte asemenea fenomene geologice care se înregistrează într-o forma atipică pe diagrame. Aici e vorba însă despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stănică, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a știut să-l interpreteze. In acel moment am făcut legătura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp și care se manifesta printr-o emisie de radiații patogene, încă rămase cu o origine necunoscută”, ne-a spus Vasile Rudan.

Problema zonelor geopatogene – sau a anomaliilor magnetice atipice malefice – a fost ridicată de Institutul “Terra” cu mai mulți ani în urmă. Un nod geopatogen înseamnă un loc în care se manifestă fenomene de natură necunoscută care sunt ostile vieții.

Trebuie menționat însă că existenta acestor zone “rele” este cunoscută de societatea omenească de foarte mult timp.

In China antică, spre exemplu, nimeni nu avea voie să construiască o locuință pană ce zona nu era testată de specialiștii imperiali, oameni înzestrați cu capacități paranormale, pentru a vedea dacă subsolul are sau nu are “colții dragonului”. Dacă acești “colți” subpământeni erau detectați de funcționarii imperiali, locul respectiv era etichetat malefic, pe el nu se putea construi nici o casă.

Pornind de la aceeași idee, în perioada interbelică, o serie de experiențe dintr-un orășel din Elveția au condus la teoria “Rețelelor Hartmann”. Doctorul Ernst Hartmann a observat ca șoarecii aflați într-o anumită încăpere stăteau grupați după direcția liniilor și nodurilor unei rețele invizibile. Aceiași șoareci se comportau însă normal într-o  încăpere diferită. Acest tip de reacție al animalelor i-a dat de gândit și astfel a început să studieze fenomenul și să tragă concluzii interesante. Conform teoriei Hartmann, interiorul scoarței terestre ascunde rețele longitudinale și latitudinale malefice. Fenomenul se manifestă însă ca atare doar în nodurile de la întretăierea acestor rețele.

“Descoperirea absolut întâmplătoare a zonei benefice din Bucegi, “Gura de Rai” în tradiție populară, vine sa rotunjească ceea ce știam până acum despre anomaliile magnetice atipice. In primul rând ne întărește ideea ca nimic din ceea ce avem lăsat ca memorie colectiva prin folclor nu este gratuit, are cel puțin un sâmbure de adevăr”, declara Vasile Rudan.

“Ceea ce am găsit noi în Bucegi are o dispoziție geografică identică cu cea descrisă în folclor. In al doilea rând, știm acum ce și cum să căutăm.

Pe diagrame, hărți ale subsolului, profilele micromagnetice ale zonelor malefice, despre care avem mai multe date, sunt ascuțite, pe când cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte. Timp de mai mulți ani am fost ocupați cu alte proiecte de cercetare și am suspendat investigațiile din Bucegi, dar intenționăm să reluăm cercetările și să facem chiar o demonstrație publică. Apoi vom lărgi zona investigațiilor, deoarece avem semnale că asemenea locuri deosebite se mai găsesc, cel puțin în zona Masivului Retezat. Interesant este faptul că din informațiile de pana acum rezultă ca fiecărei zone malefice trebuie sa ii corespundă, undeva în apropiere, o zona benefică, la o distantă de cel mult câteva sute de metri. Deocamdată nu vom divulga locația exactă”, spune Rudan.

Acesta mai susține că, pe tema cercetării anomaliilor magnetice atipice din România, bune sau rele, urmează sa apară o carte și ca Ministerul Apărării se arată foarte interesat de acest domeniu.

Recomandare:   Fenomen straniu în Carpați. Cărarea blestemată din Bucegi. Legenda spune că acolo turiști dispar fără a lăsa vreo urmă

Cercetătorii de la Institutul “Terra” speră să se realizeze, cu concursul Armatei, o hartă a României care să pună în evidentă aceste zone ieșite din comun.

In ideea existentei unor legaturi de natura spirituala foarte putin cunoscuta intre om si Pamant se inscrie si proiectul Constiintei Globale. Proiectul Constiintei Globale a luat fiinta in anul 1998, fiind instalate, cu o dispersie mondiala, echipamente electronice interconectate in retea, cu centrul la Princeton, SUA.

Reteaua de generatoare aleatorii arata aparitia unor anomalii in functionare in timpul unor evenimente ce afecteaza milioane de persoane. In general, aceasta conștiința globala a omenirii comunica cu Terra. Planeta anunta din timp orice catastrofa care urmeaza sa se produca. Acest comportament nu poate fi atribuit fizicii clasice. Pana in prezent, au fost amplasate 65 de generatoare numerice aleatoare in intreaga lume. Citeste continuarea pe ziua.ro

Recomandare:   Lacul misterios din Bucegi care apare doar după ce moare un om. „Dacă iadul există cu adevărat, atunci cu siguranţă că pe acolo e intrarea”
Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.

Descoperiri

Miracolul sau blestemul celor ce au „sânge de aur”. Există doar 43 de persoane în întreaga lume cu această particularitate a sângelui

Published

on

Doar 5 % din populaţie are grupa sanguină 0. Spre deosebire de celălalte grupe, cei care au grupa de sânge 0 sunt donatori universali (pot dona oricărei alte grupe), însă pot primi doar de la persoane care au aceaşi grupă ca ei. Există, totuşi, grupuri şi mai restrânse de oameni care împărtăşesc o trăsătură specifică a sângelui pe care o posedă doar câteva zeci de oameni în toată lumea. Exista o categorie foarte mica de oameni care au o anumita grupa rara de sânge. Aceștia, prin intermediul sângelui lor au puterea de a salva mii de vieti. Este vorba despre Este o descoperire a ultimelor decenii care a atras atenţia comunității medicale, mai ales în ceea ce privește obţinerea unei mostre şi studierea sa îndeaproape.

In ultimii 50 de ani, cercetătorii au descoperit 43 de persoane in întreaga lume care au o particularitate a sângelui cu potențial uriaș de a salva vieti; de aceea a fost numit „sângele de aur”. Asa numitul „S\nge de aur” a fost identificat pentru prima data in 1961, la o femeie din Australia. La vremea respectiva, medicii considerau ca un embrion cu acest tip de sânge nu ar fi avut nicio șansa de supraviețuire, cu atat mai putin șansa de a atinge vârsta adulta. Si totuși, pana in 2010, au fost descoperite 43 de persoane, pe tot globul, cu Rh nul. Cercetătorii au încă de deslușit multe mistere al acestui complex sistem Rh si donatorii sunt foarte căutați.

Până în anul 1961 nu a existat nicio dovadă a existenţei acestui grup sanguin care a fost identificat pentru prima dată la o femeie aborigenă din Australia. Conform unui articol publicat de revista „The Atlantic”, la momentul respectiv, medicina catalogase drept imposibilă supraviețuirea unui astfel de embrion, nemaiavându în calcul transformarea sa în adult.

În articol, suedezul Thomas – care face parte dintre cele 43 de persoane care, conform recensământului din anul 2010, au Rh-ul negativ – spune că viaţa sa nu este neapărat diferită sau complicată: „Nu am o problemă cum ar fi hemofilia care are impact asupra vieţii cotidiene. În acest sens am noroc. Mă bucur, de asemenea, de faptul că, deşi sângele meu este aşa, nu există probleme în ceea ce priveşte posibilitatea de a avea copii.

Singura problemă de sănătate pe care o are este o uşoară anemie cauzată de faptul că donează sânge de patru ori pe an. Fără îndoială, în cazul unui accident sau în cazul unei operaţii care ar necesita o transfuzie de sânge, găsirea tipului său sanguin ar putea fi destul de dificilă. Din această cauză, atât Thomas cât şi părinţii săi, îşi iau măsuri serioase de siguranţă: nu a mers niciodată în tabără când era copil, iar ca adult evită să călătorească în ţări în care nu ar putea primi îngrijiri medicale corespunzătoare. Are mereu asupra lui un card al Laboratorului Francez de Referinţă Imunohematologică care specifică grupa lui sanguină; o transfuzie cu orice altă grupă de sânge ar putea fi fatală.

Sângele cu Rh nul este considerat universal compatibil cu toate grupele care au particularități deosebite ale Rh-ului negativ, ceea ce face ca potențialul sau de a salva vieți sa fie unul urias. Totusi, medicii sunt încă rezervați in a efectua transfuzii cu acest sânge si o fac numai in cazuri extreme, când viata pacienților este in pericol, pentru ca o data administrat este foarte greu de găsit ulterior.

In situația inversa, in care o persoana cu Rh nul are nevoie de o transfuzie, aceasta poate fi făcuta doar cu sânge identic, ceea ce o face dependenta de ceilalți 43 de oameni de pe planeta in aceeași situație, aflați in Brazilia, China, Japonia, Statele Unite, Irlanda, iar trimiterea de sânge dintr-o tara in alta este un coșmar birocratic, cea mai sigura metoda este donarea periodica de sânge pentru propria nevoie.

Ce anume creează tipurile diferite de sânge

Astăzi știm ca aceasta substanța care sustine viata consta in:

– Celulele roșii din sânge (hemoglobina) – celule care transporta oxigen si elimina dioxidul de carbon din organism;

– Celulele albe din sânge (leucocite, de exemplu) – celulele imune care protejează organismul împotriva infecțiilor si a agenților straini;

– Trombocite – celule care elimina cheagurile de sânge;

– Plasma – un lichid care poarta săruri si enzime.

Fiecare componenta are rolul sau bine definit, insa doar celulele rosii din sânge sunt responsabile pentru diferitele noastre tipuri de sânge. Aceste celule au niste proteine numite antigene, iar prezenta sau absenta anumitor antigene determina tipul de sânge. Spre exemplu sângele de tip A are numai antigenele A, tipul B numai B, tipul AB ambele si tot asa. Celulele roșii din sânge mai au un antigen numit proteina RhD. Cand aceasta este prezenta, se spune ca un tip de sânge este pozitiv, iar cand este absenta, negativ. Daca o persoana cu sânge de tip A primește o transfuzie de sânge de tip B, sistemul imunitar nu va recunoaște noua substanța ca fiind o buna si nu o va accepta, considerand ca organismul este atacat.

Celulele roşii ale sângelui uman, hematiile, transportă oxigenul la nivelul întregului organism. Dacă pierdem mult sânge în timpul unei operații sau într-un accident, avem nevoie rapidă de transfuzie. Ar fi uşor dacă toţi am avea același tip de sânge, dar nu este aşa. Pe suprafața hematiilor se regăsesc 342 de antigeni – molecule capabile să stimuleze producția de anticorpi. Prezența sau absenta anumitor antigeni stabilește grupa de sânge a unei persoane.

Circa 160 din cei 342 de antigeni ai unei grupe de sânge se regăsesc la majoritatea oamenilor. Daca iti lipsește un antigen pe care 99% dintre oameni il au, grupa ta e considerata rara, dar daca ai un antigen pe care 99% din oameni nu il au, atunci grupa ta este foarte rara.

Recomandare:   De ce venele sunt albastre dacă sângele este roșu?

Lipsa unui antigen foarte comun stabileste caracterul negativ al unei grupe de sange. Daca primesti sange de la un donator cu aceeasi grupa, dar cu Rh pozitiv, anticorpii tai vor reactiona la celulele incompatibile si transfuzia poate fi fatala. Exista persoane carora le lipsesc toti cei 61 de antigeni din sistemul Rh, iar particularitatea a fost numita Rh nul, unul dintre cele mai rare tipuri de sange din lume si o descoperire fenomenala pentru hematologie.

Cum se gestionează sângele tuturor acestor persoane excepţionale?

Instituţia care se ocupă de acest lucru este IBGRL (International Blood Group Reference Laboratory) şi are sediul în Fristol, o mică localitate aproape de Brighton, în Anglia. Acolo se află baza de date a donatorilor de sânge rar. Scopul principal al acestei instituţii este să-i asigure pe cei care au nevoie de o donare de sânge împotriva discriminării, prejudicierii pe baza provenienţei; în acest sens, instituţia încearcă să facă un acord între ţara donatoare şi cea receptoare în aşa fel încât transferul sângelui să se facă la o temperatură minimă de patru grade, singura temperatură ce permite sângelui să îşi păstreze toate proprietăţile după transfuzie.

Surse oradesibiu.ro cunoastelumea.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Descoperiri

Stiință versus religie. Potopul lui Noe a avut loc la țărmul Mării Negre. Cercetătorii susțin că au găsit și rămășitele arcei

Published

on

Potrivit Vechiului Testament, în anul 600 al vieţii lui Noe, al zecelea patriarh biblic după Adam, Dumnezeu a decis că singura cale de a salva lumea pe care o crease era prin „curăţirea” ei de răutatea oamenilor. Dumnezeu a hotărât ca toate creaturile să dispară într-un uriaş potop biblic. Atunci, El i-a spus lui Noe sa construiască o arca si sa aducă pe ea cațe o pereche – mascul si femela – din fiecare specie de animale: „de la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, căci îmi pare rău că le-am făcut”.

«Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe, şi s-o tencuiești cu smoală pe dinlăuntru şi pe din afară. Corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lățime şi treizeci de coţi în înălţime. Să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. Căci după șapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopți şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut»“. (Biblia, Geneza, cap. 17)

Un articol publicat în Washington Post dezvăluie cercetarea exloratorului Robert Ballard (cel care a descoperit şi Titanicul) care a condus o echipă de cercetători, în Marea Neagră, pentru a căuta dovezi referitoare la Potopul lui Noe. Cercetatorii conduși de acesta au obţinut date extrem de interesante care arată că, acum 7.000 de ani, Marea Neagră era cu peste 150 de metri mai jos decât acum. Creşterea nivelului mării a dus la inundarea a 150.000 de kilometri pătraţi, inclusiv în zona de litoral aflată acum sub stăpânirea României.

După ce vreme de mii de ani potopul a fost prezentat doar prin prisma dogmatică, iar inexistenţa dovezilor materiale a dus la o înverşunată negare, de către o parte a comunităţii ştiinţifice, a faptului că evenimentul ar fi existat, în ultimele decenii lucrurile au luat o turnură neaşteptată, destul de mulţi savanţi descoperind dovezi directe şi indirecte că în perioada descrisă de Biblie a existat un cataclism de mari proporţi, scrie Adevarul.ro.

Însă cel mai mult a uimit această teorie a lui Robert  Ballard –a fost confirmată şi de dovezi materiale – lansată în urmă cu 5 ani , care împreună cu mai mulţi savanţi americani, a făcut cercetări în zona Meditarenei şi a Mării Negre. Practic, potrivit lui Ballard, potopul chiar a avut loc şi a produs o catastrofă în regiunea ţărmurilor Mării Negre, care aproape că şi-a dublat suprafaţa într-un interval foarte scurt de timp, ceea ce a făcut ca aproximativ 150.000 de kilometri pătraţi de uscat să fie inundați.

Interesant este că, de fapt, Ballard nu face altceva decât să preia informaţii din o serie de lucrări făcute publice, în perioada 1997-2001, de către hidrologul William Ryan şi geologul Walter Pitman, ambii profesori la Universitatea Columbia (SUA). Însă nici cei doi nu-şi pot asuma integral paternitatea teoriei, căci, la rândul lor, s-au bazat pe lucrările hidrologilor şi sedimentologilor români, bulgari şi ruşi, publicate în perioada 1968-1971 în analele institutelor de cercetări marine de la Constanţa, Varna şi Sevastopol.

Americanii au reluat, practic, analiza cu metoda carbon-14 a cochiliilor subfosile de moluşte de apă dulce, prezente în straturile de sub sedimentele marine actuale de pe platforma continentală. Interesant este, însă, că teoria a fost reconfirmată, dat fiind că în ambele cercetări vechimea cochiliilor respective a fost stabilită la circa 7.000 de ani. Cercetătorii români, bulgari, ruşi şi americani concluzionează că acum 7.000 de ani, Marea Neagră a cunoscut, cel puţin în straturile de ape superficiale, un episod ligohalin (adică de mare scădere a salinităţii), datorat, poate, scurgerii spre bazinul pontic a unei mase de apă de topire post-glaciară prin fluviile ruseşti.

Cercetătorii presupun că bazinul pontic adăpostea de zeci de mii de ani un lac de apă dulce, pe care îl numesc Lacul Pontic, al cărui nivel era cu 150 m mai jos decât nivelul actual al mării, astfel că platforma continentală era la aer liber şi adăpostea primii agricultori europeni (arheologia ne spune că SE Europei a fost prima zonă în care s-a răspândit agricultura).

Când nivelul apelor oceanice şi ale Mediteranei au depăşit altitudinea cea mai joasă a istmului Bosforului, apa marină a format o scurgere (actuala strâmtoare) care a umplut în mod catastrofal bazinul pontic, în câteva luni, printr-o cascadă gigantică, obligând agricultorii să-şi părăsească brusc aşezările. Ryan şi Pitman afirmă că aceste populaţii s-au răspândit, căutând alte câmpii de cultivat, în Anatolia şi în Mesopotamia, vehiculând astfel legenda Potopului.

„Marea Mediterană s-a format prin topirea gheţarilor. Nivelul acesteia a crescut atât de mult încât s-a revarsat în Marea Neagră, formând un baraj între cele două, actualul Bosfor, strâmtoarea care desparte cele două mări. Un potop apocaliptic a urmat, inundând barajul şi scufundând zeci de mii de kilometri pătraţi de uscat”, scriau Ryan şi Pitman în raportul publicat de Universitatea Columbia.

Recomandare:   Insula Șerpilor, stânca în formă de X din Marea Neagră, locul în vecinătatea căreia ar fi avut loc dispariții misterioase. Aici s-ar fi aflat un Triunghi al Bermudelor

Deşi nu au găsit Arca, cercetătorii au descoperit maluri străvechi despre care Ballard crede că ar reprezenta o dovadă că acest eveniment chiar a avut loc. Folosind mijloace de aflare a vechimii scoicilor de pe aceste maluri, arheologul estimează că potopul s-a petrecut în jurul anului 5000 î.H.

„A fost o zi proastă. Într-un moment magic, apele au inundat, în mod violent, acest teritoriu de 150.000 de kilometri păstraţi”, a mai declarat acesta.

Potrivit Bibliei, potopul a durat 40 de zile şi 40 de nopţi. După ce ploaia s-a oprit, corabia a rămas blocată „pe creasta muntelui Ararat”, care se află la extremitatea estică a Turciei, de-a lungul frontierelor cu Armenia şi Iran.

În vara anului 1916, un locotenent al aviației imperiale ruse, pe nume Roskovitki, zburând deasupra muntelui Ararat, a descoperit un lac semi-înghețat într-o crevasă, în care se afla o corabie mare, culcată pe o latură. În acelaşi an, 150 oameni au întreprins o ascensiune pe munte. Au descoperit vasul, au pătruns în interiorul său, au făcut fotografii şi au prelevat mostre de lemn şi răşină. Datele despre această extraordinară descoperire s-au pierdut în timpul revoluţiei bolşevice.

În 1949, aviaţia americană a fotografiat un obiect care prezenta contururile unei nave. Aviaţia turcă a fotografiat acel obiect misterios în 1987. În total au fost peste 100 de expediţii pe Muntele Ararat. Printre căutătorii Arcei s-a numărat şi astronautul Jim Irwin, care, după ce a pus piciorul pe Lună, a devenit un creştin împătimit. El a cerut asistenţă tehnică de la CIA pentru a scana obiectele prinse în gheţar. CIA a refuzat să îl ajute, însă există dovezi că agenţia s-a ocupat multă vreme de acest subiect şi deţine imagini cu misteriosul obiect de pe munte.

În 1973, satelitul american Keyhole-9 a fotografiat un obiect straniu, cu o lungime de peste 100 de metri, pe partea nord-vestică a Muntelui Ararat, dar imaginea nu a fost făcută publică. Porcher Taylor a plătit o taxă exorbitantă societăţii Digital Globe din Colorado, pentru a localiza Arca lui Noe cu ajutorul satelitului comercial QuickBird. Până acum s-au obţinut mai multe imagini, neclare, în condiţii de vreme înnorată.

Daca e sa dam crezare unui grup de exploratori turci si chinezi, care au descoperit in 2010, ramasitele unei corabii vechi, chiar pe Muntele Ararat, din Turcia, atunci avem de-a face o descoperire extraordinară.

Relicvele, adica niste bucati de lemn au fost gasite ingropate intr-o zona situata la 4.000 de metri altitudine. Ca sa se convinga de autenticitatea lor, exploratorii au testat bucatile despre care spun ca sunt parte din Arca lui Noe, cu carbon 14. In urma analizelor de laborator s-a constatat ca vechimea lor este 4.800 de ani, ceea ce inseamna ca dateaza cam din aceeasi perioada cand ar fi avut loc evenimentele relatate in Biblie.

Despre Muntele Ararat s-a crezut mereu ca ar fi locul unde imensa nava si-ar fi gasit sfarsitul, iar credinciosii si literatii au sperat intotdeauna ca acolo sa se descopere dovezi ca povestirile biblice sunt adevarate.

“Nu suntem siguri 100% ca este vorba despre arca, insa suntem siguri 99,9%”, a declarat Yeung Wing-cheung, regizor de filme documentare chinez originar din Hong Kong si membru al echipei de exploratori numita Noah’s Ark Ministries International.

Ahmet Ertugrul, conducatorul echipei de cercetare, a fost primul care a aflat despre locul in care a fost gasita structura din lemn. Potrivit acestuia, in iunie 2008, o cunostinta i-a spus ca in zona s-ar afla un loc secret in care ar sta ascunse printre roci vulcanice si gheata, mai multe bucati din Arca lui Noe. Dupa ce s-a convins cu ochii lui ca s-ar putea ca amicul sau sa aiba dreptate, Ertugrul a chemat echipa de cercetatori. Dupa doi ani de sapaturi, arheologii au facut descoperirea.

De-a lungul timpului, au fost mai multe descoperiri legate de Arca lui Noe, cea mai importanta fiind cea a arhelogolui Ron Wyatt, din 1987. Atunci, Guvernul Turciei a declarat zona respectiva Parc National.

Recomandare:   In cazul unui cataclism nuclear, singurul loc din România unde se poate întreține viața este lângă Marea Neagră. Locul a fost luat în vizorul NASA încă din 1986

Si totusi, exploratorii de acum susțin ca actuala lor descoperire este mai aproape de adevar si ca sunt sanse mult mai mari ca bucatile din lemn chiar sa fie parte din Arca lui Noe. In acest sens, ei au apelat chiar si la un expert olandez, cunoscut pentru cercetarile sale legate de potopul biblic. Astfel, olandezul Gerrit Aalten a declarat ca “exista dovezi de netagaduit ca structura gasita pe Muntele Ararat, in estul Turciei este parte din legendara Arca a lui Noe”.

Exploratorii spun ca structura arcei descoperita acum implica mai multe compartimente, unele separate prin grinzi de lemn, despre care se presupune ca gazduiau animalele. Mai mult decat atat, echipa de arheologi a exclus ideea potrivit careia zona in care au gasit relicvele ar fi fost locuita, pentru ca nu s-au descoperit in regiune dovezi ale prezentei umane. Oficialitatile turce locale vor cere Guvernului de la Ankara sa solicite UNESCO sa acorde regiunii statutul de patrimoniu mondial, pentru ca situl arheologic sa fie protejat pe parcursul sapaturilor viitoare.

Surse: adevarul.ro; stirileprotv.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister