Connect with us

Istorie

Fiul lui STALIN, sacrificat de propriul tată. Putea să îl salveze de la moarte, dar a decis că nu este suficient de vrednic

Published

on

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Yakov, fiul lui Stalin, a fost luat prizonier de către armata nazistă. Hitler a știut foarte bine pe cine capturase, astfel că i-a adresat liderului sovietic mai multe cerințe în schimbul răscumpărării fiului său. Stalin însă a refuzat cererile germane, n-a plătit răscumpărarea, iar fiul său a murit în închisoare.

Iakov Djugaşvili s-a născut în 1907 şi a fost fiul lui Stalin şi al primei sale soţii. S-a născut în perioada în care Rusia era un imperiu, iar mama sa a murit de tifos la câteva luni după naşterea băiatului. Conform Warhistoryonline, Iakov a fost crescut în mare parte de rudele sale, mătuşile şi bunicile. De la vârste fragede a fost încurajat să meargă în Moscova pentru a studia. Încă din copilăria lui Iakov, băiatul nu se înţelegea cu Stalin. În adolescenţă, Iakov a încercat să se sinucidă în urma unei dispute cu tatăl său. Băiatul s-a ascuns în dormitorul său şi a încercat să se împuște, însă a supravieţuit. Chiar şi în acest caz, Stalin a încercat să-şi înjosească fiul spunând că nici măcar să se omoare nu poate.

Iakov s-a căsătorit în cele din urmă cu o evreică care era deja căsătorită. În urma acestui gest, Stalin a afirmat că nu doreşte să mai discute cu fiul său deoarece nu aveau nimic în comun. Însă, datorită tatălui său, Iakov a urmat o carieră militară şi a fost ofiţer al Armatei Roşii.

Când naziştii au invadat URSS-ul, în timpul celui de-Al Doilea Război, Iakov a fost capturat. Majoritatea oamenilor ar crede că un conducător atât de puternic pe cât era Stalin ar fi făcut orice pentru a-şi recupera fiul din braţele inamicilor. Deşi germanii au încercat să negocieze pentru eliberarea lui Iakov în schimbul unui mareşal german sau a nepotului lui Hitler, Stalin a refuzat ambele oferte, spunând că nu este cu nimic mai vrednic decât un mareşal sau precum orice alt fiu din URSS. De fapt, Stalin nu credea că fiul său a fost capturat, ci că acesta s-a predat. În cadrul Armatei Roşii predarea era egală cu trădarea, fapt ce l-a făcut pe Stalin să-şi urască şi mai mult fiul.

Indiferent de modul în care a ajuns în braţele inamicilor, Iakov a ajuns în cele din urmă într-un lagăr de concentrare. Naziştii au utilizat acest pretext pentru a-şi întări mesajele propagandistice. Sute de pliante au fost aruncate din avione deasupra soldaţilor sovietici. Pe acestea scria: ”Nu vă vărsaţi sângele pentru Stalin! Propriul său fiu s-a predat! Dacă fiul lui Stalin s-a salvat, nici voi nu sunteţi obligaţi să vă sacrificaţi!”.

Deşi au existat multe teorii cu privire la moartea lui Iakov, recent a fost descoperit că acesta a fost împuşcat de către un gardian deoarece nu se supunea ordinelor. Stalin a aflat de moartea fiului său cu mult timp înaintea istoricilor şi se spune că acesta a considerat moartea onorabilă, având în vedere situaţia în care se afla. Ofiţerii britanici ce au preluat controlul asupra arhivelor naziste au descoperit un document în care era detaliată moartea lui Iakov. Însă aceste documente ar fi fost modificate de nazişti deoarece în ele este descris faptul că Iakov a fost împuşcat în timp ce încerca să evadeze.

Recomandare:   Singura înregistrare cu Hitler vorbind despre România: „Pentru că am avut întotdeauna o frică..."-VIDEO

Însă Iakov nu a fost singurul fiu al lui Stalin care a fost supus furiei tatălui. Fratele lui Iakov, Vasili, avea de asemenea o carieră militară în cadrul forţelor aeriene ale URSS-ului, dar a fost supus aceloraşi critici precum cele aduse lui Iakov. În cele din urmă acesta a murit din cauza unui consum excesiv de alcool. Totodată, una dintre soţiile lui Stalin, Nadejda, s-ar fi sinucis din cauza cruzimii soţului său.

Sursa: descopera.ro

Istorie

Dovada torturii ce l-a ucis pe Iisus, descoperită în premieră după 2.000 de ani. „Această descoperire crudă şi înfricoşătoare rezolvă unul dintre marile mistere care au generat multe contradicţii de ani de zile”

Published

on

By

Un schelet roman vechi de 2.000 de ani, ce are o gaură în picior, reprezintă a doua dovadă fizică a tipului de „tortură ce l-ar fi ucis pe Iisus”.

Scheletul a fost descoperit în urma excavărilor realizate într-un mormânt din nordul Italiei, rămăşiţele având urme ale unei „leziuni particulare” pe călcăiul drept, aspect ce sugerează că bărbatul a fost crucificat. Conform Mail Online, în ciuda faptului că romanii au practicat crucificarea timp de aproape un mileniu pe mii de oameni, dovezile acestui ritual sunt rare.

Singurul exemplu al practicii este reprezentat de un cui de 19 centimetri descoperit în corpul unui evreu în 1968. Dovezile practicii sunt atât de rare deoarece crucile din lemn pe care le-au utilizat se dezintegrează rapid. De asemenea, piroanele ar fi avut proprietăţi magice, aşadar deseori erau furate de la victime. Oratorul roman Cicero scria că, „dintre toate metodele de pedeapsă, crucificarea era cea mai crudă şi înfricoşătoare”.

Scheletul în care a fost găsită a două dovadă a aceluiaşi ritual a fost descoperit la 60 de kilometri de Veneţia. „Importanţa descoperirii se află în faptul că este al doilea caz de crucificare documentat, din lume”, a declarat coautoarea Ursula Thun Hohenstein, din cadrul Universităţii din Ferrara.

Specialiştii au declarat că datarea cu radiocarbon a fost imposibilă din cauza stării alterate a scheletului. Specialiştii au descoperit, însă, alături de schelet şi cărămizi romane, fapt ce sugerează că rămăşiţele ar proveni din aceeaşi perioadă.

„Considerăm că crucificarea ar fi putut fi posibila cauză a leziunilor, însă interpretarea rezultatelor este dificilă din cauza stării în care se află oasele”, au notat specialiştii în cercetare. Bărbatul crucificat ar fi avut între 30 şi 34 de ani.

Sursa: descopera.ro

Citește mai departe>>

Istorie

Pedeapsa cu moartea în epoca lui Nicolae Ceauşescu: 104 persoane executate prin împuşcare. Cine a fost ultimul condamnat la moarte

Published

on

By

Regimul comunist instaurat în 1945 la Bucureşti a încercat să abolească toate formele de rezistenţă anticomunistă, modificând astfel legile penale şi reinstituind pedeapsa capitală. Pedeapsa cu moartea a fost reintrodusă în legislaţia penală din România printr-o serie de legi şi decrete, cele mai importante dintre acestea fiind Legea nr. 50 din 21 ianuarie 1945 şi Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945. Existau din timpul celui de-al Doilea Război Mondial decrete speciale date de regimul mareșalului Antonescu pentru a reintroduce această pedeapsă, precum și în timpul lui Carol al II-lea.

Până la acest moment pedeapsa capitală fusese abolită în România încă din vremea lui Alexandru Ioan Cuza și singurii care mai puteau cădea sub incidența ei erau militarii trădători (dezertori). România este prima țară europeană care a abolit această pedeapsă,în 1865, din păcate nu definitiv, scrie „Historia”.

Regimul comunist nu s-a limitat doar la a da legi, ci pe lângă aceasta au fost create şi organismele necesare aplicării ei. Aşa au fost înfiinţate tribunalele militare, instanţe cu rol de eliminare a tuturor oponenţilor regimului.

Un tribunal militar era considerat „braţul înarmat al poporului”. Pedeapsa cu moartea se aplica în primul rând celor care se răzvrăteau împotriva regimului, deţinuţilor politici, dar şi celor de drept comun, în această categorie intrând criminalii deosebit de periculoşi, violatorii sau toţi cei care comiteau infracţiuni grave împotriva ordinei şi liniştii publice.

Imaginea „călăilor”

Potrivit legilor, executarea celor condamnaţi la pedeapsa capitală se efectua prin împuşcare, de către plutoanele de execuţie. Fiecare pluton era alcătuit din 12 membri, care primeau încărcătoare cu câte 5 cartuşe şi trăgeau foc după foc.

„Călăii” erau foarte atent selecţionaţi, pe baza unui profil psihologic foarte bine conturat. Mai mult, ei semnau declaraţii de confidenţialitate, iar dacă divulgau secrete de serviciu puteau fi arestaţi şi condamnaţi la rândul lor la pedeapsa cu moartea.

În perioada ceauşistă, execuţiile se realizau doar în cadrul închisorilor Jilava şi Rahova. În documentele de arhivă se păstrează încă informaţii despre temutul „Fort 13” de la Jilava, adică spaţiul special amenajat pentru executarea condamnaţilor la moarte. În prezent, aici se află groapa de gunoi a penitenciarului. La Rahova, execuţiile se petreceau într-un poligon subteran, care, după 1990, a fost dezafectat, în momentul în care a început renovarea puşcăriei.

Ceremonialul executării

Până la momentul executării efective, un întreg ceremonial trebuia desfăşurat. Astfel, potrivit legilor, condamnatul la moarte era legat de mâini şi de picioare şi ţinut câteva ore într-o cameră întunecată, fără niciun pic de lumină. În momentul în care era scos din respectivul spaţiu, el devenea extrem de bulversat din cauza luminii de afară.

Ultimul condamnat la moarte

În epoca Ceauşescu (1965 – 1989) în România au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare 104 oameni, intelectuali sau infractori de drept comun. De notorietate este cazul lui Ion Râmaru sau al lui Gheorghe Ştefănescu, botezat şi „Bachus”, afaceristul inculpat care a vândut milioane de litri de vin contrafăcut.

Ultimul român care a murit sub ploaia de gloanţe a plutonului de execuţie a fost Ion Pistol, cetăţean condamnat la pedeapsa cu moartea de Tribunalul Judeţean Teleorman, pentru omor deosebit de grav. Execuţia lui s-a desfăşurat pe data de 12 mai 1987.

Recomandare:   Intamplari ciudate ale istoriei: Recordul mondial care a produs haos in Cleveland, SUA

După căderea regimului comunist, pedeapsa cu moartea a fost abrogată prin Decretul – Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990. Potrivit actualei legi penale din România, intrată în vigoare la 1 februarie 2014, cea mai gravă pedeapsă care i se poate aplica unui inculpat este condamnarea la pedeapsa închisorii pe viaţă.

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister