Fiul lui STALIN, sacrificat de propriul tată. Putea să îl salveze de la moarte, dar a decis că nu este suficient de vrednic - Știința-Mister.ro
Connect with us

Istorie

Fiul lui STALIN, sacrificat de propriul tată. Putea să îl salveze de la moarte, dar a decis că nu este suficient de vrednic

Published

on

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Yakov, fiul lui Stalin, a fost luat prizonier de către armata nazistă. Hitler a știut foarte bine pe cine capturase, astfel că i-a adresat liderului sovietic mai multe cerințe în schimbul răscumpărării fiului său. Stalin însă a refuzat cererile germane, n-a plătit răscumpărarea, iar fiul său a murit în închisoare.

Iakov Djugaşvili s-a născut în 1907 şi a fost fiul lui Stalin şi al primei sale soţii. S-a născut în perioada în care Rusia era un imperiu, iar mama sa a murit de tifos la câteva luni după naşterea băiatului. Conform Warhistoryonline, Iakov a fost crescut în mare parte de rudele sale, mătuşile şi bunicile. De la vârste fragede a fost încurajat să meargă în Moscova pentru a studia. Încă din copilăria lui Iakov, băiatul nu se înţelegea cu Stalin. În adolescenţă, Iakov a încercat să se sinucidă în urma unei dispute cu tatăl său. Băiatul s-a ascuns în dormitorul său şi a încercat să se împuște, însă a supravieţuit. Chiar şi în acest caz, Stalin a încercat să-şi înjosească fiul spunând că nici măcar să se omoare nu poate.

Iakov s-a căsătorit în cele din urmă cu o evreică care era deja căsătorită. În urma acestui gest, Stalin a afirmat că nu doreşte să mai discute cu fiul său deoarece nu aveau nimic în comun. Însă, datorită tatălui său, Iakov a urmat o carieră militară şi a fost ofiţer al Armatei Roşii.

Când naziştii au invadat URSS-ul, în timpul celui de-Al Doilea Război, Iakov a fost capturat. Majoritatea oamenilor ar crede că un conducător atât de puternic pe cât era Stalin ar fi făcut orice pentru a-şi recupera fiul din braţele inamicilor. Deşi germanii au încercat să negocieze pentru eliberarea lui Iakov în schimbul unui mareşal german sau a nepotului lui Hitler, Stalin a refuzat ambele oferte, spunând că nu este cu nimic mai vrednic decât un mareşal sau precum orice alt fiu din URSS. De fapt, Stalin nu credea că fiul său a fost capturat, ci că acesta s-a predat. În cadrul Armatei Roşii predarea era egală cu trădarea, fapt ce l-a făcut pe Stalin să-şi urască şi mai mult fiul.

Indiferent de modul în care a ajuns în braţele inamicilor, Iakov a ajuns în cele din urmă într-un lagăr de concentrare. Naziştii au utilizat acest pretext pentru a-şi întări mesajele propagandistice. Sute de pliante au fost aruncate din avione deasupra soldaţilor sovietici. Pe acestea scria: ”Nu vă vărsaţi sângele pentru Stalin! Propriul său fiu s-a predat! Dacă fiul lui Stalin s-a salvat, nici voi nu sunteţi obligaţi să vă sacrificaţi!”.

Deşi au existat multe teorii cu privire la moartea lui Iakov, recent a fost descoperit că acesta a fost împuşcat de către un gardian deoarece nu se supunea ordinelor. Stalin a aflat de moartea fiului său cu mult timp înaintea istoricilor şi se spune că acesta a considerat moartea onorabilă, având în vedere situaţia în care se afla. Ofiţerii britanici ce au preluat controlul asupra arhivelor naziste au descoperit un document în care era detaliată moartea lui Iakov. Însă aceste documente ar fi fost modificate de nazişti deoarece în ele este descris faptul că Iakov a fost împuşcat în timp ce încerca să evadeze.

Recomandare:   Descoperirea fabuloasă a unui student din Iași ignorată și îngropată de trei guverne. Nicio televiziunile din România nu a vorbit despre ea

Însă Iakov nu a fost singurul fiu al lui Stalin care a fost supus furiei tatălui. Fratele lui Iakov, Vasili, avea de asemenea o carieră militară în cadrul forţelor aeriene ale URSS-ului, dar a fost supus aceloraşi critici precum cele aduse lui Iakov. În cele din urmă acesta a murit din cauza unui consum excesiv de alcool. Totodată, una dintre soţiile lui Stalin, Nadejda, s-ar fi sinucis din cauza cruzimii soţului său.

Sursa: descopera.ro

Istorie

Incredibila forţă a braţelor femeilor preistorice. Erau mai puternice decât canotoarele!

Published

on

By

Un studiu al Universității Cambridge arată că femeile din preistorie aveau o forță a mâinilor admirabilă, superioară celei pe care o pot dezvolta unele dintre sportivele ce participă, în prezent, la competițiile de canotaj.

Acest studiu este primul din lume în care s-a realizat o comparație între osatura femeilor din Neolitic și cea a femeilor actuale. Dacă spunem că femeile din preistorie, care trăiau în Europa Centrală, aveau oase mai robuste și mușchi mai puternici decât femeile obișnuite din ziua de azi, acest lucru poate că nu va stârni mirare. E știut că, în urmă cu milenii, femeile munceau din greu, întreaga viață. Însă femeile obișnuite din vechime aveau o forță a brațelor ce se afla peste nivelul atins de către unele dintre sportivele ce au realizat performanțe în canotaj – sport în care e solicitată strașnic musculatura membrelor superioare.

În primii 6000 de ani de agricultură, tehnologiile rudimentare de cultivare și recoltare, precum și muncile casnice cum ar fi măcinarea manuală a cerealelor, solicitau din plin musculatura brațelor femeilor, vreme de cel puțin 5 ore pe zi. Cu un asemenea antrenament cotidian, femeile preistorice ajungeau la o forță și rezistență a brațelor pe care numai unele dintre sportivele de performanță le mai ating, în ziua de azi.

După cum arată specialiștii Universității Cambridge, până acum au fost efectuate studii comparative numai între oasele bărbaților și cele ale femeilor din preistorie, însă sistemele osoase ale celor două sexe răspund într-un mod oarecum diferit la solicitările mecanice intense, la bărbați efectele efortului fizic intens fiind mai vizibile, la nivelul structurii osoase.

În studiul lor, oamenii de știință au examinat oase provenite de la femeile din Neolitic, ce au trăit în urmă cu 7000-7400 de ani. Oasele brațelor acestor femei erau cu 11-16% mai rezistente, pentru dimensiunile lor, față de oasele sportivelor din clubul de canotaj de la Cambridge, care au obținut primul loc în ediția 2017 a Women’s Boat Race. Prin examinarea oaselor provenite de la femeile din perioada preistorică amintită a reieșit, așa cum se arată în jurnalul Science Advances, că femeile de acum 7 milenii erau cu aproape 30% mai puternice decât canotoarele de la clubul din cadrul Universității Cambridge, cu tot antrenamentul complex și modern al acestora din urmă.

Sursa: cunoastelumea.ro

Citește mai departe>>

Istorie

De unde provin numele judeţelor din România: explicaţiile controversate ale savanţilor pentru originile denumirilor

Published

on

By

Cele mai multe dintre numele judeţelor României au origini slave. Denumirile lor au fost date de râurile care le traversează sau de oraşele importante.

Numele „judeţ”, care desemnează o împărţire teritorială şi administrativă, datează din secolul al XIV-lea, fiind de origine slavonă, spun istoricii. A fost folosit cel mai adesea în Ţara Românească, în timp ce în Moldova termenul sinonim era „ţinut”, iar în Transilvania „comitat” sau „district” şi „scaun” pentru regiunile cu populaţie săsească şi secuiască. În Ţara Românească cele mai multe judeţe s-au format de-a lungul râurilor, care le-au dat şi numele. În Ardeal şi Moldova, cele mai multe dintre judeţe au primit numele unor centre urbane sau cetăţi.

Iată explicaţia numelor judeţelor României, din cele mai vechi timpuri.

Alba – vechiul Bălgrad

Numele judeţului reprezintă o traducere a slavului „Bălgrad”, numele din trecut al cetăţii, care însemna „Cetatea Albă”.

Arad – nume vechi, necunoscut

Arad şi-a luat numele de la cetatea Arad (Orod), atestată din 1132. Poate fi numele unei persoane, susţin istoricii.

Argeş – vechiul Argessos

Numele judeţului Argeş provine de la râul Argeş. „Vechiul judeţ al Argeşului îşi ia numele de la apa care îl străbate în lung, iar numele apei pare a fi o veche moştenire dacică, dacă emendaţia istoricului Vasile Pârvan, Argessos pentru Ordessos al lui Herodot, e exactă”, scria istoricul Constantin Giurescu, în volumul „Istoria României”.  Argessos ar fi însemnat strălucitor sau auriu.

Bacău – călău

Numele judeţului Bacău, dat de la oraşul Bacău, provine din maghiarul „bako”, tradus în „călău”, potrivit unor istorici.

Bihor – origine controversată

Numele judeţului Bihor este de origine slavă şi română, potrivit istoricului Constantin Giurescu. Ar fi derivat din sârbeşte (vihor – volbură), dar e posibilă şi o etimologie traco-dacică, după numele vechii cetăţi Biharea.

Bistriţa – apă repede

Originea numelui judeţului Bistriţa Năsăud este slavă, susţin istoricii. Numele Bistriţa provine de la râul care înseamnă „apă repede“.

Botoşani – nume de boier

Numele judeţului Botoşani se trage de la cel al târgului medieval Botoşani şi al unui boier pe nume Botaş, care a trăit pe aceste meleaguri.

Braşov – nume de apă

Unii istorici spun că Braşovul a fost numit după un râu cu acelaşi nume. Fluvium Brassou este atestat într-un document din 1360. Cronicarul Radu Tempea afirma că „Braşovul s-a numit pe numele apei ce-i zice Braşovia”.

Brăila

Brăila îşi trage numele de la oraşul Brăila. Ar fi fost un nume propriu cu origini străvechi, asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. „El se datoreşte vreunui Brăilă (Braie)”, scria Constantin Giurescu.

Bucureşti – de la ciobanul Bucur

Istoria Bucureştiului porneşte de la stâna ciobanului Bucur, care, dorind să se apere de otomani, îşi clădeşte pe malul Dâmboviţei o cetate şi o biserică. Câteva sute de ani mai târziu, datorită creşterii economice şi demografice a populaţiei din acea vreme, devine cetatea de scaun a domitorului Tării Româneşti.

Buzău

Numele judeţului Buzău provine de la râul Buzău. Unii istorici susţin că numele său are origini dacice.

Caraş-Severin

Numele Severin are origini slave şi înseamnă „de la miazănoapte”, scria Constantin Giurescu. Unele etomologii susţin că numele Caraş provine din cuvântul sârbo-croat kraş, ceea ce înseamnă zonă calcaroasă. Alţii spun că vine de la râul Caraş. În limba turcă termenul kara înseamnă negru.

Călăraşi – locul călăreţilor

Denumirea de Călăraşi are două cauze posibile: prima ar fi că punctul de trecere din Imperiul Otoman în Ţara Românească era păzit de o căpitănie de călăreţi, iar alta ar fi preluare prin extensie a denumirii satului Călăraşii Vechi, deoarece din acel sat şi din oraş erau recrutaţi pentru armată cei mai buni călăreţi.

Citeşte continuarea pe adevarul.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister