Connect with us

Paranormal

Fenomen straniu în Carpați. Cărarea blestemată din Bucegi. Legenda spune că acolo turiști dispar fără a lăsa vreo urmă

Published

on

Foarte multe voci fac referire la existența unor portaluri în Munții Bucegi, care ar explica fenomenele stranii care au loc frecvent aici.

Prin Bușteni circulă numeroase povești despre locurile misterioase din inima Munților Bucegi. Localnicii spun că ar exista portaluri care leagă Valea Urlătorii de Valea Albă sau de Valea Cerbului.

Poveștile par a fi confirmate chiar de mărturiile turiștilor care ajung în Valea Urlătorii. De-a lungul vremii, nu puțini au fost cei care au povestit că pe drum s-au întâlnit cu oameni complet dezorientați, care fie nu știau unde se află, fie aveau impresia că ajunseseră în altă parte. Totuși, cel mai periculos fenomen paranormal din Bucegi este apariția unei cărări „blestemate”, avertizează localnicii din Bușteni.

Mergând pe Valea Comorilor, urcând pe traseul Jepii Mici, se poate ajunge într-o zonă unde, uneori, apare o cărare îngustă de vreo 20 de centimetri, paralelă cu poteca principală. Singura problemă este că, în realitate, cărarea respectivă nu există, ba chiar se spune că cei care se aventurează pe aceasta dispar fără urmă. Unii spun că, de fapt, cărarea ireală este o iluzie optică, în timp ce alții dau vina pentru eventuale dispariții pe faptul că traseul Jepii Mici este unul extrem de periculos.

Legendele castelului Cantacuzino

Castelul Cantacuzino, din Bușteni, ascunde numeroase legende și povești înfricoșătoare și și-a câștigat un binemeritat loc pe harta locurilor despre care se spune că sunt bântuite. În fața castelului se află o grotă. Oamenii din zonă spun că aceasta ar fi acolo încă de dinaintea ridicării castelului, ba mai mult, în fața grotei s-ar vedea, în nopțile furtunoase, lumini stranii și năluci de fum, însoțite de vuiete înfricoșătoare. După naționalizare, impunătorul palat a fost transformat într-un sanatoriu unde erau tratați pacienții cu TBC. Totuși, nimeni nu a știut niciodată ce se întâmplă cu adevărat în spatele zidurilor castelului. Se spune că, înainte de Revoluție, acolo ar fi fost torturați dușmanii regimului, astfel că umblă vorba că spiritele acestora ar bântui domeniul. Unii turiști au observat, după ce au descărcat fotografiile făcute în interiorul castelui, că pe acestea apăreau niște sfere luminoase, pe care nu le văzuseră cu ochiul liber.

Misterul „Capul de dinozaur”

Doritorii pot ajunge din Bușteni la „Capul de dinozaur”. Se spune că ciobanii evită să treacă pe lângă acesta, deoarece „dinozaurul” își cere jertfa și astfel rămân fără câteva oi. Mulți turiști au susținut că în momentul în care au ajuns în apropierea „Capului de Dinozaur”, aparatele de fotografiat și telefoanele mobile ale acestora au rămas brusc fără baterie. După ce au părăsit zona, aparatele au revenit la normal.

Învăluită în mister este și piatra dreptunghiulară, aflată în apropiere de Diham, care aduce izbitor cu una funerară, semănând cu lespezile care acopereau, pe timpuri, sarcofagele. La fel ca în cazul „Capului de dinozaur”, și aici ar avea loc fenomenii stranii. Potrivit mărturiilor unor turiști, în zonă „cedează” aparatura electrică, iar busolele nu mai indică nordul. De asemenea, se zice că femeile care ating piatra se simt rău câteva zile.

Lumini și zgomote bizare

Fenomene stranii au avut loc, pare-se, și pe drumul ce duce de la Gura Diham spre Bușteni, mărginit de pădure. Unii șoferi au povestit că au simțit, în timp ce se apropiau de Bușteni, că erau urmăriți de niște lumini bizare, ce veneau dinspre pădure. Uneori, în zonă se aud și zgomote stranii, ca și cum cineva ar fi acolo, în pădure. Cu toate că au fost și persoane care și-au luat inima în dinți și au coborât din mașină pentru a cerceta zona cu lanternele, nu au găsit absolut nimic, misterul rămânând în continuare neelucidat.

Sursa: romaniatv.net

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Albert Einstein: „Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”. Un articol genial despre strania și inexplicabila lume a coincidenţelor

Published

on

By

În 1974, Tom Leonard, profesor de statistică la universitatea din Warwick (Anglia), i-a trimis confratelui său Arthur Koestler următoarele observații, însoțite de o anecdotă:

„Un fenomen de coincidență are, prin definiție, probabilități infinitezimale de a se produce. Există însă o infinitate de evenimente susceptibile să apară ca și coincidențe în viața unui individ, dar care în cele din urmă nu i se întâmplă.

Dacă am face bilanțul tuturor coincidențelor posibile, am afla probabilitatea ca cel puțin una dintre ele, absolut remarcabilă, să se producă în decursul vieții unui individ. Aș fi surprins să existe mulți oameni cărora să nu li se fi întâmplat nicio coincidentă extraordinară.

Iată cel mai frumos caz de coincidență pe care-l cunosc:

În timpul primului său curs la universitate, un nou profesor de statistică le prezenta studenților legile probabilității. El scoase o monedă din buzunar și o aruncă în aer.

Moneda căzu la sol, se învârti o vreme și, sub un ropot de aplauze, se imobiliză în plan vertical, pe muchie. Era una dintre numeroasele posibilități de oprire a mișcării.”

Matematicianul Warren Weaver a calculat că șansele ca o monedă perfect rotundă să se oprească pe muchie în asemenea condiții sunt de aproximativ una la un miliard. (Alan Vaughan, Incredible Coincidence, p. 198-199).

Potrivit unora, astfel de coincidențe au o motivație prea importantă, sunt prea ordonate, pentru a fi un produs al întâmplării. Atunci însă, cum le putem explica?

Întrebarea pe care și-au pus-o mulți oameni a fost aceea dacă ar putea exista o astfel de lege care să guverneze totul sau scepticii au dreptate în ceea ce privește coincidența, pe care o privesc ca pe un capriciu al norocului, o pură întâmplare?

Dacă ne uităm în natură vedem că în spatele evenimentelor există legi care le guvernează.

Mișcarea materiei – de la celule, molecule, atomi etc, până la plante și Univers – este guvernată de legi bine stabilite, doar că multe nu au fost încă descoperite.

De foarte multe ori Universul ne-a arătat că există o ordine în modul cum se desfășoară lucrurile. Iar dacă toată materia este guvernată de anumite legi, nu este oare rezonabil să credem că și omul, care este format tot din materie, precum și destinul acestuia, este guvernat de astfel de legi care sunt pentru moment invizibile? Sau este această afirmație o speculație nerezonabilă?

Din Antichitate se crede că ceea ce oamenii numesc noroc sau ghinion, de fapt nu există, ci sunt evenimente guvernate de astfel de legi și principii ale Universului – Calea Universului, după cum o numeau anticii.

Exemple sunt nenumărate…

În 1660, o corabie s-a scufundat în strâmtoarea Menai. Toți cei 81 de pasageri au murit, cu excepția unui om numit Hugh Williams.

În 1767, un al doilea vas s-a scufundat în strâmtoarea Menai și din nou singurul supraviețuitor era un bărbat pe nume Hugh Williams.

În 1820 un al treilea vas, cu 25 de pasageri, s-a scufundat în strâmtoarea Menai. Singurul supraviețuitor se numea Hugh Williams.

În 1940, un vas a fost distrus de o mină germană. Singurii doi supraviețuitori, un om și nepotul său, se numeau amândoi Hugh Williams.

Când regele Franței, Ludovic al XVI-lea era copil, a fost avertizat de un astrolog să fie atent în fiecare a 21-a zi a fiecărei luni. Ludovic s-a speriat de această previziune încât evita orice fel de activitate în acea zi.

Cu toate acestea, a fost arestat pe 21 iunie 1791, după Revoluția franceză, pe 21 septembrie 1791 regalitatea a fost abolită, iar pe 21 ianuarie 1793 a fost executat.

În 1913 Hitler, Stalin, Troțki, Broz Tito și Sigmund Freud au fost vecini în timp ce se aflau în Viena, iar unii din ei erau clienții fideli ai acelorași cafenele. Stalin și Troțki se ascundeau acolo de organele de represiune rusești.

Fondatorul psihanalizei, Sigmund Freud, practica la Viena medicina, iar viitorul președinte comunist al Iugoslaviei, Tito, era în căutarea unui loc de muncă și a unei vieți mai bune.

Hitler avea pe atunci 24 de ani, nu fusese admis de două ori la Academia de Artă din Viena și trăia de azi pe mâine.

În anul 1930, Joseph Figlock mergea pe o stradă din Detroit (SUA), când un bebeluș a căzut peste el de la etajul doi al unui imobil. Un an mai târziu, același bebeluș, de la același etaj a căzut peste același om. Din nou, cei doi au scăpat cu bine.

În iarnă lui 1933, cargoul englez Saxilby a naufragiat în timp ce traversa Atlanticul.

Nu a existat niciun supraviețuitor. Totuși, un membru al echipajului, numit Joe O’Kane, a reușit să scrie un mesaj prin care își lua rămas bun de la fratele, sora și logodnica lui, anunțându-i că nava pe care era îmbarcat tocmai se scufundă. El a pus mesajul într-o cutie metalică.

Straniu, dar după trei ani de la naufragiu, coincidența a făcut ca ultimele cuvinte ale acestui marinar să ajungă pe o mică plajă din Țara Galilor, la aproximativ 1,5 km de satul de origine al acestuia, Aberavon, în apropiere de Swansea.

Cutia conținea următorul mesaj: „SS Saxilby se scufundă undeva pe coasta Irlandei. Vă iubesc. Pentru surorile, frații și logodnica mea, Dinah. Joe O’Kane.”

Genialul compozitor Richard Wagner a fost urmărit toată viață de cifra 13…

S-a născut în anul 1813. Cifrele care compun anul nașterii sale însumează numărul 13. Numele său era compus din 13 litere.

A scris 13 opere. A suferit 13 ani în exil. Teatrul din Riga unde a fost director al orchestrei, a fost inaugurat pe dată de 13 septembrie.

Acesta a murit pe dată de 13 februarie 1883, în al XIII-lea an al unificării Germaniei.

În 1883, un oarecare Henry Ziegland a încheiat relația pe care o avea cu prietena lui care, din disperare, s-a sinucis.

Fratele furios al fetei l-a urmărit pe Ziegland și l-a împușcat. Crezând că l-a omorât , fratele și-a luat apoi propria viață.

De fapt, Ziegland nu a fost omorât. Glontele i-a atins doar fața, oprindu-se într-un copac. Ani mai târziu, Ziegland a decis să taie același copac, care încă mai avea glontele în el.

Uriașul arbore era atât de mare, încât a decis să îl arunce în aer cu dinamită.

Explozia a propulsat glontele chiar în capul lui Ziegland, ucigându-l pe loc !

În 1895 în tot statul american Ohio erau doar două automobile… care…  au intrat unul în celălalt.

Cometa Halley trece pe lângă Pământ o dată la 76 de ani, astfel că puțini sunt cei care prind trecerea ei de două ori în viată.

O astfel de persoană a fost Mark Twain.

Marele scriitor american s-a născut în anul 1835, în ziua în care a apărut cometa Halley și a murit în anul 1910, când aceasta a reapărut.

În anul 1909, pe când cometa se apropia de Pământ, Twain și-a prezis moartea spunând:

„M-am născut odată cu cometa Halley în 1835. Ea vine din nou anul viitor și mă aștept să părăsesc lumea aceasta odată cu ea. Va fi cea mai mare dezamăgire din viața mea dacă nu plec odată cu cometa Halley.

Cel Atotputernic a spus, fără îndoială: Acum se află aici acești doi ciudați de neînțeles, ei au venit împreună și trebuie să plece împreună.”

Din cauza unei erori de calculator două femei din America, ambele numite Patricia, au primit același număr de securitate socială.

Când cele două femei s-au reunit într-un birou pentru a rectifică greșeala au descoperit că:

– Ambele au fost botezate Patricia Ann Campbell

– Tații ambelor femei se numeau Robert Campbell

– Ziua lor de naștere era pe 13 martie 1941

– Ambele s-au măritat cu militari, în anul 1959

– Ambele aveau doi copii de aceleași vârste

– Ambele erau interesate de pictură în ulei

– Ambele au studiat domeniul cosmeticelor

– Ambele lucrau pe post de contabil

Prezicerea victoriei lui Donald Trump la alegerile prezidențiale în serialul american de succes The Simpsons.

Realizatorii serialului glumeau într-un episod din anul 2000 – „cum ar fi dacă Donald Trump ar deveni președintele Statelor Unite”… Nu aveau de unde să știe că această premoniție va deveni realitate !

Sursa: uti24.ro

Citește mai departe>>

Medicină

„Fata-diavol” din Botoşani. Povestea Eleonorei Zugun, fata care a îngrozit un sat întreg și a uimit lumea științifică cu puterile ei

Published

on

By

Eleonora Zugun, o botoşăneancă născută acum 110 ani, a fost numită de săteni „fata diavol“ şi a fost considerată responsabilă pentru fenomene paranormale terifiante. A stârnit şi interesul cercetătorilor din afara României, care au numit-o „Romanian poltergeist“. Unul dintre nepoţii Eleonorei povesteşte ce-şi aminteşte despre „demonii“ din viaţa mătușii sale.

În 1926, un renumit parapsiholog britanic, Harry Price, a dus-o în Londra pe o tânără pe care o numea „fata diavol“. Pe numele ei adevărat Eleonora Zugun, fata avea 13 ani şi era născută în satul Talpa din judeţul Botoşani. Despre ea se spunea că este posedată de un poltergeist (un spirit neliniştit, malefic), fiind capabilă să mute şi să arunce obiecte oricât de mari şi de grele ar fi fost. Totodată, la intervale regulate, Eleonora Zugun se umplea de stigmate: muşcături, zgârieturi, umflături de origine necunoscută.

Cercetată de oameni de ştiinţă britanici

A fost dusă în Londra pentru a fi studiată de specialiştii englezi de la Laboratorul Naţional de Cercetare Psihică, după ce îi uimise pe savanţii vienezi, care au cercetat-o la rândul lor.

Interesaţi de cazul ei au fost nu numai specialiştii în fenomene paranormale, ci şi trei membri ai Societăţii Regale din Marea Britanie: dr. R.J. Tillyard, dr. R. Fielding-Ould şi profesorul Edward Heron-Allen. Era de 11 luni în Londra, iar fenomenele paranormale din laboratoarele institutului britanic se înmulţeau. Presa Commonwealth-ului dezbătea cu lux de amănunte cazul şi vorbea aproape zilnic despre „fata poltergeist“ din România.

„Un grup de persoane servea ceaiul în laborator, când Eleonora a ridicat ceaşca de pe masă, după care a ţipat şi a tras repede mâneca hainei de pe antebraţ. Brusc, îi apăruseră urme de dinţi adânc înfipţi în carne, ca şi cum cineva ar fi muşcat-o cu sălbăticie. Urmele dinţilor s-au colorat din roşu în alb, transformându-se în umflături uriaşe. Într-o oră dispăruseră fără urmă“, se preciza în articolul „Fenomene uluitoare: fată posedată de diavol“, apărut în pagina 29 a publicaţiei „Sunday Mail“ din Brisbane, Australia, pe 12 decembrie 1926.

Fascinant subiect de presă

Fascinaţia pentru Eleonora Zugun, „fata posedată“ a continuat în Commonwealth, ziarele considerând-o subiect de presă şi la un an de la sosirea sa. „A fost adusă la Londra în luna septembrie a anului trecut (n.r. – 1926) de contesa Wassilko-Serecki la institut pentru a fi testată în privinţa manifestărilor de tip poltergeist care i se atribuie şi a misterioaselor semne care-i apar pe trup“, se arăta în articolul intitulat „O fată «fantomă» din România: mister neelucidat după mai multe teste“, apărut sâmbătă, 16 aprilie 1927, în pagina 11 a cotidianului „The Adverteiser“, cu sediul în Adelaide, Australia.

De altfel, pe toată durata testării ei în Laboratorul Naţional de Cercetare Psihică din South Kensington, Londra, a fost vizitată de numeroşi reporteri de la diverse publicaţii ale vremii.Descrierile din presa internaţională sunt doar o mică parte din povestea semilegendară care a înconjurat-o pe Eleonora Zugun cel puţin în prima parte e vieţii ei.

Sute de mărturii culese de parapsihologi şi specialişti în paranormal de la începutul secolului al XX-lea îi creează un portret terifiant: o tânără posedată de un spirit şi capabilă de activităţi paranormale rar întâlnite. Povestea ei începe însă în satul Talpa, acolo unde s-a născut şi acolo unde, se spunea, a dobândit puterile paranormale şi implicit a fost „posedată“.

Totul a început când Eleonora avea 7 ani

Eleonora Zugun s-a născut pe 24 mai 1913 într-o familie de ţărani din satul Talpa, comuna Cândeşti, judeţul Botoşani. În satul ei natal, puţinii bătrâni care au mai auzit poveşti despre ea se feresc să deschidă subiectul. Îl consideră de rău augur. Singurul care vorbeşte nestingherit este un nepot al Eleonorei Zugun, care mai trăieşte în Talpa.

Se numeşte Marcel Zugun, are 60 de ani şi este fiul fratelui mai mic al Eleonorei. Şi-o aminteşte bine, ca pe o femeie cuminte şi bună. Dar copil fiind, a apucat să audă poveşti de la bătrânii care au copilărit cu ea şi mai ales de la Eleonora însăşi. „Când am mai crescut, am devenit curios. Şi am întrebat-o. Nu a vrut să vorbească despre aşa ceva. Era o suferinţă prea mare. Până la urmă mi-a spus ea câte ceva…“, spune Marcel Zugun.

Nepotul Eleonorei Zugun precizează că totul a început când Eleonora avea 7 ani. Tot soiul de fenomene paranormale s-au dezlănţuit în Talpa din acel moment. Oamenii erau înfricoşaţi. „Mi s-a povestit că, atunci când era mică, mergea pe drum şi pietrele de pe marginea drumului se aliniau şi mergeau paralel cu ea. Apoi s-a întâmplat că săreau şi veneau în casă tot felul de lucruri, inclusiv pietre de la râu şi spărgeau prin casă. Odată, un vânător a fost chemat de bunicu’ să vadă ce se aude în pod. Când a urcat, omul s-a trezit lovit şi bătut de tot felul de obiecte, de cartofi, de tot ce era pe acolo“, povesteşte Marcel Zugun.

Ba mai mult, Eleonora ar fi fost capabilă să şi controleze astfel de fenomene, răzbunându-se pe cei care o umileau prin sat. „Se spune că vărul ei o bătea când era mică. Şi ea îi tot spusese: «Nu mă mai bate, că am să te fac să umbli în fundul gol prin sat». Şi el nu a băgat-o în seamă şi i-a tras o palmă. Nu au trecut zece minute şi vărul ei umbla gol-puşcă prin mijlocul satului, rătăcit tot“, spune Marcel Zugun din ce i s-a transmis din familie.

Dusă cu forţa la mănăstiri, exorcizată şi închisă în ospiciu

„Au trimis-o prin vecini, că sperau ca duhul cel rău să o lase în pace. Credeau că doar în casă se propăşise şi acolo acţiona. Încercau şi ei ce puteau“, spune Marcel Zugun. Nici în casele vecinilor nu dispăreau, însă, fenomenele neobişnuite. Oamenii s-au speriat, spune nepotul. Şuşoteau şi spuneau că este posedată de diavol. În speranţa de a scăpa de acest diavol, părinţii au dus-o pe Eleonora la un preot. Au însoţit-o nu mai puţin de 40 de săteni. Au dus-o la preotul Măcărescu din satul Zamostea, un preot cunoscut pentru harul său de a lupta cu demonii.

Harry Price descrie întâlnirea Eleonorei cu preotul Măcărescu, acasă la acesta într-unul dintre studiile sale, „Poltergeist Mediums“: „Imediat ce a intrat Eleonora în cameră, un platou din metal aşezat pe un suport s-a spart brusc. Nici bine nu şi-au revenit oamenii din şoc, că ferestrele interioare s-au spart în timp ce ferestrele exterioare au rămas intacte. În timp ce toate acestea se întâmplau, bătrânul preot, fiul său şi învăţătorul Teodorescu erau prezenţi. Imediat au luat-o la fugă“.

Fenomele stranii nu s-au oprit aici, un băiat fiind rănit de o scândură în timpul manifestării de tip „poltergeist“ din casa preotului, fiindcă ar fi pronunţat cuvântul „diavol“. Părinţii Eleonorei au continuat să o ducă pe la biserici şi mănăstiri, ajungând până la mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou“ de la Suceava, unde, la apariţia fetei, o piatră ar fi spart un tablou al sfântului. Vestea despre „fata-diavol“ din Talpa se răspândise, circula din sat în sat şi ajunsese deja la urechile specialiştilor de la Universitatea din Cernăuţi.

Între timp, spune Marcel Zugun, Eleonora a fost închisă la mănăstirea Gorovei, pentru a fi scăpată de „cel rău“ cu ajutorul călugărilor de acolo. Şi Harry Price scrie într-o lucrare că tânăra a fost supusă unor practici de exorcizare, obligată la practici religioase. Călugării îi citeau slujbe întregi. Fără rezultat. A fost închisă într-un azil, despre care nici Marcel Zugun nu ştie cu exactitate unde se afla, probabil la Cernăuţi, dar ştie de la mătuşa sa, Eleonora, că a fost supusă la tot felul de investigaţii, inclusiv la episoade de hipnoză. Între timp, ziarele din Bucovina vuiau, despre acest caz. În special „Czernowitzer Morgenblatt“ şi „Allgemeine Zeitung“ publicaseră articole detaliate despre cazul Eleonorei Zugun. În tot acest timp, căutată de jurnalişti, fata din Talpa, în vârstă de 12 ani zăcea fie în sanatorii, fie la mănăstiri.

Tratată ca în Evul Mediu

În cele din urmă, Eleonora Zugun se întoarce acasă şi nu mai vrea să părăsească satul natal. Este căutată de oameni de ştiinţă, pasionaţi de paranormal, şi de jurnalişti. „Au venit mulţi oameni să o ia cu ei. Au fost şi medici, şi jurnalişti. Veneau să o ducă să o studieze, ba la Bucureşti, ba în Franţa, ba în Germania. Degeaba. Dacă nu dorea să plece cu acele persoane, nu putea să o ia nimeni. Se strica maşina pe drum, şareta. Mureau caii. Se îmbolnăvea grav şoferul. Se întâmpla orice, dar pe ea nu o luau“, povesteşte nepotul Eleonorei.

Cu toate acestea, după ce a împlinit 13 ani, sătulă, probabil, să mai fie numită „drac“ în sat, preferă liniştea sanatoriului. La sanatoriul din Cernăuţi însă, spune Harry Price, este tratată ca în Evul Mediu, închisă într-o cameră întunecată. Se bănuieşte că „victimă“ spiritelor întunecate care o bântuiau i-a căzut şi un inginer german pasionat de paranormal. Se numea Fritz Grunewald şi era din Berlin.

Acesta a vizitat toate locurile pe unde a stat Eleonora şi a adunat mare parte din mărturiile folosite mai târziu în lucrările de specialitate. Inginerul a ajuns să o cunoască şi, spune Harry Price, l-a convins pe tatăl Eleonorei să o scoată din azil. S-a întors la Berlin şi, când dorea să vină să o aducă pe Eleonora în capitala Germaniei, a murit brusc. Eleonora Zugun a fost internată din nou în sanatoriu, unde urma să-şi petreacă tot restul vieţii.

Salvarea Eleonorei

În acelaşi an, însă, tânăra a fost salvată din sanatoriu de contesa austriacă Zoe Wassilko-Serecki, preocupată şi ea de fenomenele paranormale, care a reuşit să o ia în custodie pe Eleonora. A dus-o în Austria, familia fetei fiind uimită de influenţa pe care o avea contesa asupra ei. I-a amenajat o cameră spaţioasă în locuinţa sa din Viena.

Mai mulţi oameni de ştiinţă austrieci au fost invitaţi să o studieze. Fenomenele paranormale au început să se manifeste cu forţă. Au început să apară stigmatele, adică muşcături, umflături şi zgârieturi pe mâinile şi faţa Eleonorei. În cele din urmă, a fost chemat specialistul Harry Price din Londra.

Vrăjită de bunică sau complexul „dracul“?

Marcel Zugun  spune că în sat circulă teoria că mătuşa sa fusese „vrăjită“ de bunica ei, de la Buhai, prin intermediul unor mărgele.Totuşi, concluziile publicate de Harry Price în urma cercetărilor în cadrul Laboratorului Naţional de Cercetare Psihică din Londra, au fost altele: „Stigmatele îi apar spontan în diferite părţi ale corpului Eleonorei. Nu poate fi considerată responsabilă în mod conştient pentru producerea acestora. În condiţii ştiinţifice ideale, s-a observat că mici obiecte din apropierea Eleonorei se pot mişca fără ca tânăra să le atingă“, potrivit articolului „O fată «fantomă» din România. Mister neelucidat după o serie de teste“, publicat în „The Adverteiser“ pe 16 aprilie 1927.

În acelaşi articol, se încearcă o explicaţie: „Se sugerează că fata, speriată încă de foarte mică de poveştile cu «draci» spuse de ţăranii din satul ei, a dezvoltat complexul «dracul». Iar psihicul ei îi provoacă, prin mecanisme necunoscute, răni pe corp. Pentru capacităţile de a mişca obiecte fără a le atinge nu s-a găsit o explicaţie“.

Confecţioneră şi căsătorită de două ori

În 1928, când Eleonora Zugun a împlinit 15 ani, fără niciun eveniment marcant sau tratament, a devenit o adolescentă normală. Pur şi simplu nu-i mai apăreau semne şi nici nu mai părea „bântuită“ de vreun duh. Automat a fost trimisă în România. Nu mai avea nimeni ce studia la ea. A devenit confecţioneră la Bucureşti.

„A dus o viaţă normală de la 15 ani. Nu s-a mai întâmplat nimic. Nici ea nu mai vorbea despre asta. Greu de tot o convingeai să spună ceva. A stat şi la Bucureşti, după aceea s-a întors la Talpa, apoi s-a mutat la Dorohoi. Acolo s-a căsătorit. A divorţat şi s-a recăsătorit tot acolo. La Dorohoi este şi înmormântată. A trăit 83 de ani. Era foarte bună la suflet şi ne plăcea să stăm cu ea. Nu avea nimic rău“, spune Marcel Zugun.

Sursa: Adevarul.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister