Connect with us

Istorie

Este admirată zilnic de mii de turiști, însă nu mulți știu că Statuia lui Iisus din Brazilia a fost realizată de un român

Published

on

Mulți admiră statuia Cristo Redentor din Brazilia, dar puțini știu că cel care a realizat-o este un român cu o poveste de viață interesantă. Celebra statuie a lui Iisus, amplasată Rio de Janeiro, este opera sculptorului  românul Gheorghe Leonida.

S-a născut la Galaţi, în 1892 într-o familie înstărită. Tatăl său era ofiţer de carieră și a fost nevoit să plece din Galaţi. Astfel Gheorghe a absolvit liceul la Bucureşti, apoi a urmat Conservatorul de Arte Frumoase la  secţia sculptură. Debutul său ca sculptor l-a făcut în anul 1915, la un salon naţional. În Primul Război Mondial a fost pe front. După sfârșitul acestui conflict  şi-a continuat studiile, timp de trei ani, în Italia. A fost premiat pentru operele sale la Roma (pentru lucrarea „Reveil”) şi la Paris („Le Diable”).

În  anul 1925, s-a mutat la Paris, unde Paul Landowsky tocmai primise comanda pentru statuia Cristo Redentor (Cristos Mântuitorul). Acesta l-a angajat pe Gheorghe Leonida să sculpteze capul monumentalei statui a lui Iisus. Începută în 1926, întreaga lucrare a fost finalizată în 1931.  S-a păstrat și astăzi ca  un adevărat simbol al Americii Latine. Statuia are o înălțime de 38 de metri (din care capul are 3,75 m) şi o greutate de 1.145 de tone. În prezent, Cristo Redentor este considerată una dintre minunile lumii moderne.

Gheorghe Leonida s-a întors în țară, după terminarea părții sale din sculptură. În România a continuat să sculpteze. S-a stins din viață în primăvara anului 1942, la vârsta de 49 de ani. Decesul s-a datorat faptului că a căzut de pe acoperişul casei sale din Bucureşti, în timp ce culegea flori de tei.

Citește și:
"Vreți să trăiți mult? Dormiți la amiază! Dacă mersul pe jos era cu adevărat util, atunci poștașii ar fi nemuritori". Medic din Brazilia afirmații uimitoare despre cum să ne trăim viața

Opera sa a fost foarte puțin cunoscută, deoarece regimul comunist nu i-a popularizat lucrările, pe motiv că  a sculptat mai multe busturi ale membrilor Casei Regale, astfel că importanta  sa contribuţie la minunea din Rio a rămas uitată de români. O parte a lucrărilor lui Gheorghe Leonida se află în prezent la Castelul Bran şi la Muzeul Naţional de Artă.

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Istorie

Secretele frumuseţii împărătesei cu o siluetă demnă de Cartea Recordurilor. Ritualuri excentrice şi stricte de înfrumuseţare, practicate cu aproape două secole în urmă

Published

on

By

Una dintre marile frumuseţi feminine din istorie, Elisabeta Amalia Eugenia de Wittelsbach s-a născut în 1837 ca fiică a lui Maximilian Joseph de Bavaria şi Maria Ludovica de Bavaria, fiica regelui Bavariei. Cea care ar stârni invidie în lumea modei de astăzi, este mai cunoscută după apelativul folosit încă din copilărie de către familie, Sissi. 

Frumusetea sa fabuloasă, graţia, farmecul şi aura misterioasă care plutea în jurul său îi determina pe cei din jur, atât bărbaţi, cât şi femei, să o privească admirativ, dar şi cu invidie. Elisabeta îşi respecta cu sfinţenie ritualul zilnic de înfrumuseţare, fiind perfect conştientă de frumuseţea tenului său alb şi de silueta sa graţioasă. Părul său era extraordinar de lung şi de bine întreţinut, strălucitor, depăşind nivelul genunchilor, iar pieptănarea şi coafarea durau câteva ore pe zi.

Împărăteasă a Austriei dintr-o întâmplare

Căsătoriile aranjate, mai ales când venea vorba despre familiile de rang înalt, nu reprezentau o surpriză în epocă. Dar nu Sissi, ci sora sa mai mare, Helene, ar fi trebuit să se căsătorească cu moștenitorul tronului Austriei, Franz Joseph. La evenimentul organizat în vederea oficierii logodnei, tânărul împărat este atras însă de frumusețea Elisabetei și în ciuda împotrivirii mamei sale, o alege pe aceasta ca viitoare soție. Cinci zile mai târziu vestea este anunțată oficial, iar peste alte opt luni, în primăvara anului 1854, cei doi se căsătoresc.

Obsesia pentru o siluetă perfectă

Moartea primului său copil, micuța Sofia, o marchează profund pe tânăra mamă, care refuză să mănânce timp de câteva zile. Pe măsură ce starea de depresie și melancolie se accentuează, aceasta începe să evite cinele în familie și dezvoltă o obsesie pentru menținerea siluetei. Dieta pe care o urmează cu strictețe se baza pe consumul de lapte și ouă. Pe lângă regimul alimentar, împărăteasa urma și un program intensiv de exerciții fizice. La inițiativa sa, în camerele sale sunt montate echipamente sportive pentru gimnastică, iar zilnic, preț de ore bune, împărăteasa Sissi se bucura de practicarea unei activități care o pasiona din copilărie, echitația. Eforturile întreprinse dau rezultate, iar talia sa, de numai 50 de centimentri, evidențiată și mai mult prin purtarea corsetelor, ar stârni admirație și astăzi.

Strictețea îngrijirii celei mai de preț „podoabe” a împărătesei

Cunoscută pentru părul extrem de lung, Sissi aloca câteva ore zilnic pentru îngrijirea acestuia. Franziska Feifalik, cea care o ajuta pe împărăteasă să facă acest lucru, trebuia să folosească mănuși albe și nu avea voie să poarte inele. Dacă în urma pieptănatului cădea vreun fir de păr, aceasta avea obligația de a-l așeza într-un bol de argint și de a-l prezenta stăpânei sale. O dată la două săptămâni, Sissi își rezerva o zi pentru a-i fi spălat părul cu un amestec de ouă și cognac.

Perioada destul de lungă de timp petrecută împreună, o transformă pe Franziska în confidenta împărătesei. Aceasta îi ținea chiar locul în public uneori, în ocaziile în care se știa că urma să fie văzută doar de la distanță.

Ritualurile excentrice de înfrumusețare

Împărăteasa nu folosea parfum, iar cremele pentru față erau preparate după rețete speciale ce aveau la bază ingrediente precum apa de trandafiri sau căpșunele. Silueta, la care ținea enorm, nu era nici ea ignorată. Hainele purtate pe timpul nopții erau îmbibate în zona taliei în oțet de cidru, iar dușul de dimineață, făcut cu apă rece, era alternat seara cu o baie cu ulei de măsline.

Indiferent de cât de strictă era în privința îngrijirilor corporale, trecerea timpului își spune cuvântul, motiv pentru care, după împlinirea vârstei de treizeci și doi de ani, aceasta refuză să mai fie fotografiată sau să i se realizeze portrete și evită pe cât posibil acest lucru.

Lucruri mai puțin cunoscute din viața împărătesei Sissi

Criticile aduse de mama soțului său nu erau ceva neobișnuit. Ceea ce nu este foarte vehiculat însă era nemulțumirea acesteia față de dantura Elisabetei. În urma unor tratamente pe bază de mercur, dinții împărătesei căpătaseră o nuanță mai închisă, iar reproșurile repetate o vor face pe Sissi să renunțe la a mai zâmbi în public.

Mai puțin cunoscut este de asemenea faptul că Sissi suferea de insomnii, iar timpul destinat în mod normal odihnei era de multe ori folosit pentru lectură. Astfel, aceasta ajunge să îndrăgească opera poetului german Heinrich Hein, cu care începe să corespondeze.

Nu în ultimul rând, fumatul, un obicei neobișnuit pentru femei în acea vreme, o aduce din nou pe împărăteasă în prim plan, dând naștere unui subiect de bârfă de amploare.

Nu știm ce s-ar fi întâmplat dacă Sissi nu ar fi fost prezentă la logodna organizată pentru sora sa și nici care ar fi fost soarta imperiului dacă Franz Joseph ar fi acceptat să se căsătorească cu Helene. Ceea ce știm însă cu siguranță este că nu am mai fi avut ocazia să cunoaștem o împărăteasă a cărei viață a fost pe cât de interesantă, pe atât de ieșită din comun.

Sursa: historia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

„Frumoasa și Bestia” au existat în realitate! Povestea din spatele celebrului basm

Published

on

By

„Frumoasa și Bestia” este una dintre cele mai frumoase povești pentru copii din toate timpurile. Ceea ce puțini oameni știu este faptul că personajele Belle și Bestia nu sunt invenții ale unei imaginații bogate, ci au fost inspirate din viața lui Petrus Gonsalvus, un bărbat născut în jurul anului 1537, în insula Tenerife și care suferea de o boală extrem de rară ce îl făcea să arate ca un animal.

Publicat pentru prima oară în 1740, basmul „Frumoasa și Bestia” a trecut prin mai multe modificări, făcute de mai mulți scriitori, până să ajungă în mâinile poetului scoțian Andrew Lang, în 1889. Potrivit mai multor experți, Bestia nu este un personaj închipuit, ci ar fi fost inspirată de povestea lui Petrus Gonsalvus, un bărbat născut în jurul anului 1537.

„Bestia” Petrus Gonsalvus a marcat o premieră în istoria medicală. El a fost primul caz documentat vreodată al unei persoane care suferă de hipertricoză, una dintre cele mai rare boli din lume. Până în ziua de astăzi, există doar 150 de cazuri cunoscute. Cunoscută și ca sindrom Ambras sau sindromul omului-vârcolac, anomalia genetică se manifestă prin creșterea excesivă a părului pe față și în toate zonele care în mod normal ar avea pilozitate redusă.

Prezentat la curtea regelui Henric al II-lea al Franței când avea doar 10 ani, Petrus avea deja fața complet acoperită de păr. A fost primit cu căldură la curtea regală, unde a rămas până în 1559, când a murit regele. A avut o copilărie frumoasă, nu a dus lipsă de nimic, beneficiind și de o educație aleasă.

În această perioadă, s-a căsătorit cu Catherine, o tânără franțuzoaică. La fel ca Belle și Bestia din poveste, Petrus și Catherine au trăit împreună până la adânci bătrâneți și au avut patru copii, dintre care trei au moștenit hipertricoza.

După moartea regelui Henric al II-lea, cei doi au ajuns la curtea Margaretei de Habsburg, ducesa de Parma și guvernatoarea Țărilor de Jos Habsburge. În 1582, ducesa s-a întors în Italia, însoțită de familia Gonsalvus.

Odată ajunși în Italia, familia a devenit renumită. Arhiducele de Austria, Frederic al II-lea, a comandat o serie de portrete pentru fiecare membru al familiei de „ciudați”. Lucrările au fost expuse în Camera Artelor și Curiozităților din castelul Ambras, de lângă Innsbruck și pot fi văzute și astăzi. De aici a venit și denumirea de „sindrom Ambras”, în 1933.

Felul în care sunt ilustrați membrii familiei Gonsalvus este o oglindire perfectă a descrierii medicului și naturalistului italian Ulisse Aldrovandi, unul dintre părinții zoologiei moderne. El a descris întâlnirea cu familia în „Monstrorum historia”. Îl numea pe Petrus „omul pădurii” din Insulele Canare și considera că aparținea unei alte specii de oameni. Teorie greșită, evident, hipertricoza fiind cauzată de o mutație genetică.

Nu se știe nimic despre soarta lui Petrus și a soției sale, Catherine. Singurul membru al familiei Gonsalvus despre care există informații este fiica lor, Tognina. Cu toate că a moștenit boala tatălui ei, s-a căsătorit și a avut mai mulți copii, toți fiind afectați de hipertricoză.

sursa: historia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister