Connect with us

Published

on

Un vast complex subteran unde nazistii au lucrat la dezvoltarea armelor nucleare, in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, a fost descoperit dupa 70 de ani in apropierea orasului St.Georgen an der Gusen din Austria.

Rețeaua de tuneluri ocupă o suprafață de 75 de hectare și a fost descoperit de o echipa de cercetători în frunte cu producătorul de filme documentare Andreas Sulzer. Se crede ca un labirint de tuneluri subterane secrete a fost folosit de catre naziști la realizarea unei bombe nucleare, potrivit Daily Mail. Complexul acoperea o zona de pana la 30 de hectare. Excavările au început dupa ce experții au detectat niveluri ridicate de radiații in regiune – ceea ce susține faptul ca naziștii au dezvoltat arme nucleare acolo.

Andreas Sulzer, care a condus săpăturile, a declarat pentru Sunday Times ca situl este „probabil cel mai mare complex secret de producție de arme deținut de către Al Treilea Reich”. Se crede ca acest complex s-ar afla in legătura cu fabrica subterana B8 Bergkristall, unde a fost construit primul avion de lupta de tip Messerschmitt Me 262. Exista de asemenea indicii ca acest complex ar avea o legatatura si cu lagarul de concentrare de la Mauthausen-Gusen.

Complexul de tuneluri secrete construite cu ajutorul deținuților din lagăre

„Prizonierii din lagărele de concentrare din Europa au fost aleși după specializările lor – fizicieni, chimiști sau alți experți – pentru a lucra la acest proiect monstruos si noi le datoram victimelor deschiderea in cele din urma a sitului si dezvăluirea adevărului”, a declarat Sulzer. Acesta a cautat in arhivele din Germania, Rusia si America pentru a găsi dovezi ale proiectului construirii armelor nucleare de către trupele SS. El a descoperit ca, pe 2 ianuarie 1944, 272 de deținuți de la Mauthausen au fost luați din lagăr si duși la St. Georgen pentru a începe construcția galeriilor secrete. Pana in noiembrie in acel an, 20.000 din cei 40.000 de muncitori aduși sa construiască tunelurile au muncit pana la moarte.

Experții încearcă sa descopere dacă exista o legătura intre St.Georgen si siturile din Germania, unde oamenii de știința s-au adunat in timpul celui de-Al Treilea Reich într-o încercare de a contracara eforturile americane pentru construcția unei arme nimicitoare. In iunie 2011, au fost descoperite ceea ce se presupune ca sunt deșeuri atomice ale programului secret nuclear al lui Hitler într-o veche mina de lângă Hanovra.

Istoricii și oamenii de știință care lucrează la acest proiect vor, de asemenea, să descopere dacă Generalul SS Hans Kammler, (cel care a condus facilitatea şi raporta periodic șefului său SS Heinrich Himmler) a fost adus în SUA după război, în scopul de a lucra la programul de arme al Americii. Este posibil ca Hans Kammler să fi condus acest loc pentru a dezvolta diverse arme (unele nucleare) dar şi aparate de zbor necunoscute.

Recomandare:   In această țară nici armata lui Hitler nu a avut curaj să atace. Aici fiecare bărbat este și soldat

Într-un episod al serialului History Channel, Ancient Aliens din 2011, se presupune că nava care s-a prăbușit la 9 decembrie 1965, la Kecksburg, Pennsylvania a fost Die Glocke, mai cunoscută sub numele de “Clopotul nazist.” Sunt investigate dovezi și speculații conform cărora ofițerul nazist SS (Obergruppenführer) Hans Kammler ar fi folosit un Clopot pentru a scăpa de Forțele Aliate în ultimele zile înainte de Ziua Victoriei în Europa folosind călătoria în timp și sfârșind prin a ateriza lângă Kecksburg unde s-a integrat în societatea americană de după război.

sursa ziare.com

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Istorie

Povestea uneia dintre cele mai bârfite femei din societatea românească: „Roaiba” sau „chipul păcatului încoronat în şuviţe roşii”

Published

on

By

Trăindu-şi viaţa la intensitate maximă şi stând tot timpul în umbra regelui Carol al II-lea, căruia i-a fost amantă şi apoi soţie, Elena Lupescu a fost cea mai bârfită doamnă din societatea românească de la începutului secolului XX.  Numele ei figura pe prima pagină a cotidianelor acelor vremuri, fiind considerată o femeie de moravuri uşoare, vulgară şi indecentă.

Elena a fost descrisă de mama lui Carol, Regina Maria, drept „chipul păcatului încoronat în şuviţe roşii”. Ea s-a descris, simplu, în memoriile scrise în perioada exilului cu Carol, în Franţa: „Eu sunt femeia cu părul roşu care-l iubeşte cu patimă pe Carol”.

Ulterior, agenții Poliției de Siguranță care l-au urmărit pe Carol al II-lea în perioada exilului alături de Elena Lupescu o porecliseră „Roaiba” pe amanta princiară, probabil din cauza faptului că era roșcată – însă mai există un detaliu anatomic care justifică porecla: Elena Lupescu deținea o pereche de incisivi supradimensionați.

Elena Lupescu (15 septembrie 1895 – 29 iunie 1977, Estoril, Portugalia), cunoscută și sub numele de Magda Lupescu, a fost amanta, iar ulterior soția lui Carol al II-lea. Însă, multe dintre detaliile vieții Elenei Lupescu rămân învăluite în mister, existând încă multe informații contradictorii legate de momentul întâlnirii și de relația sa cu viitorul rege al României.

Vremurile tulburi, circumstanțele, greșelile neintenționate sau erorile tipografice, pe de o parte, și zvonurile și scornelile lansate, în acele vremuri, nu numai de către dușmanii ei, ci și de către prieteni sau de către ea însăși, pe de altă parte, au condus la această situație. Considerată o femeie de moravuri uşoare, vulgară şi indecentă, Lupeasca a fost, cu siguranță, cea mai bârfită doamnă din societatea românească de la începutului secolului XX.

Elena Lupescu s-a născut la Iași și a fost fiica lui Nicolas Lupescu (Nahum Grünberg, pe numele real), evreu convertit la creştinismul de rit ortodox, de meserie farmacist, şi a Elizei Falk, care a optat la rându-i pentru religia creştină, însă de rit apusean. Declarată la naştere catolică, Elena Lupescu şi-a definitivat studiile la Bucureşti, într-un aşezământ catolic, „Diaconesele”, foarte cunoscut în lumea bună a Capitalei.

Din povestirile Elenei Lupescu, se pare că l-ar fi întâlnit pentru prima dată pe Carol, pe când ea avea doar 9 ani, iar prințul moștenitor 19. Apoi, el şi-a continuat viaţa amoroasă aventuroasă şi s-a căsătorit, într-un final, cu principesa Elena. Lupeasca s-a măritat la 16 ani, la Iaşi, cu locotenentul Ion Tâmpeanu, de care avea însă să divorţeze ulterior (nu se ştie cu exactitate data pronunţării divorţului). S-au revăzut în 1925, la o recepție.

„Poate că nici nu ne-am fi întâlnit, dacă nu s-ar fi întâmplat să luăm parte, atât eu, cât şi prinţul, la o recepţie în casa unui ataşat. Cum m-a văzut, prinţul s-a apropiat de mine spunându-mi: «Aş dori mult să reluăm vechea noastră prietenie». L-am privit lung şi văzându-l cât era de deprimat şi cât părea de obosit, m-am înduioşat şi nu i-am putut rezista”, povestea Lupeasca în memoriile sale.

După revederea din 1925, cei doi amorezi n-au mai ţinut cont de reguli şi responsabilităţi. Nimeni nu dăduse importanţă acestei aventuri, iar familia regală a considerat că este un episod trecător din viaţa principelui, aşa cum fuseseră multe altele. Însă, relaţia dintre Carol şi Elena Lupescu a evoluat în așa fel încât principele moştenitor nu mai ţinea cont că era căsătorit şi avea un copil, stârnind mare nemulţumire în familia regală. Carol a fost somat, în repetate rânduri, să pună capăt întrevederilor cu „Duduia”.

Urmăriţi şi huliţi, fug la Veneţia. Urmează renunţarea lui Carol la succesiunea la tron. Printr-o scrisoare trimisă de la Veneţia, acesta cere „să fie şters din registrul familiei regale şi să i se acorde dreptul de a trăi sub un alt nume”.

„Este esenţa vieţii mele, este talismanul cel divin şi în clipele de greutăţi este refugiul meu suprem. Această dragoste este aşa încât nici nu pot concepe viaţa fără ea. Am o nevoie imperioasă de ea, clipă după clipă. Îmi este indispensabilă. E carne din carnea mea. Femeia asta îmi aduce o bucurie infinită”, spunea Carol al II-lea despre Elena Lupescu, femeia pentru care a renunţat la tronul României.

Carol al II-lea devine Carol Caraiman în februarie 1926. După ce s-au ascuns prin Milano, Monte Carlo, Cannes, Biaritz, Carol şi Elena se stabilesc la Paris.

Revenirea lui Carol în România şi încoronarea sa ca rege, la 8 iunie 1930, a fost condiţionată, de primul ministru Iuliu Maniu, de renunţarea la relaţia cu Elena Lupescu. Însă aceasta s-a întors în țară folosindu-se de paşaportul soţiei lui Mihail Manoilescu și a stat o vreme la Sinaia.

Carol refuză să revină asupra divorţului de principesa Elena de Grecia (1928), iar neînţelegerile avute cu mama sa pe tema vieţii sale intime duc la „exilarea” reginei Maria la Balcic. Lupeasca revine în Bucureşti, se instalează într-o vilă din Aleea Vulpache nr. 2. și devine centrul vieţii mondene bucureştene, având cea mai mare influenţă asupra regelui în cei zece ani de domnie.

Presa o numea „Lupeasca”, Regele îi spunea „Duduia”, iar cercurile politice o numeau „eminenţa cenuşie” sau „puterea din spatele tronului”. Regina Maria o descria drept „chipul păcatului încoronat în şuviţe roşii”. În memoriile scrise în perioada exilului, Lupeasca spunea: „Eu sunt femeia cu părul roşu care-l iubeşte cu patimă pe Carol”.

„O femeie vulgară, indecentă, stăpânind toate vicleşugurile în alcov, ştiind să reîmprospăteze până la epuizare dorinţa partenerului, ştiind să-şi domine oboseala şi care în loc de un leşinat sentimentalism, să-i servească o pitorească trivialitate”, o descria Pamfil Şeicaru, în volumul Vulpea Roşcată.

După abdicarea regelui, pe 6 septembrie 1940, a acceptat și Elena Lupescu exilul. Cei doi au locuit în Spania, Portugalia, Mexic (1940 – 1944), după care, în final, s-au decis asupra localităţii Estoril, din Portugalia. La 3 iunie 1947 s-au căsătorit civil la Rio de Janeiro, în Brazilia şi, apoi, religios la Paris, ea primind titlul de principesă de Hohenzollern. La moartea lui Carol (3 aprilie 1953), a moştenit o avere impresionantă.

I-a supravieţuit lui Carol încă două decenii, în care nu și-a refăcut viaţa. A murit la 82 de ani, în Portugalia, şi şi-a dorit ca cenuşa să-i fie îngropată la picioarele soţului ei.

Surse: historice.ro; historia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Istorie

O ipoteză despre misterioasa trecătoare de la Posada, locul celebrei bătălii din secolul al XIV-lea

Published

on

By

În misterioasa trecătoare de la Posada, pe data de 9 noiembrie 1330, Basarab lansează atacul surpriză asupra ungurilor, înscriind astfel una dintre celebrele bătălii în istoria românilor. Măcelul a durat până pe 13 noiembrie, însă locul propriu-zis al desfăşurării acestei lupte a fost un subiect îndelung disputat de istorici.

Anul 1330 ar fi fostul unul oarecare în scurgerea timpului dacă regele Carol Robert de Anjou n-ar fi considerat că voievodul Ţării Româneşti, necunoscutul Basarab, stăpâneşte pe nedrept nişte regiuni de la graniţa regatului apostolic, cel ce trebuia să răspândească prin toate metodele dreapta credinţă a catolicismului. Era vorba despre fostul Banat de Severin, o formaţiune prestatală pe care domnitorul muntean o considera ca pe o moştenire legitimă. Conducătorul francez al Ungariei era prea orgolios pentru a nu face o expediţie şi în numele credinţei catolice împotriva schismaticilor ortodocşi.

Expediţia, narată pe larg în Cronica pictată de la Viena, s-a soldat cu un dezastru militar, dar autorul Marcus Kalt, puţin familiarizat cu geografia regiunii, a dat prea puţine indicaţii pentru o localizare exactă în stilul precis de astăzi al istoricilor. Un document din 16 martie 1331 ar putea să stabilească regiunea confruntării. Se aminteşte despre faptul că oastea regală se afla „sub o stâncă oarecare” şi că luptătorii supravieţuitori au pierdut acolo întregul bagaj şi, mai ales, actele prin care erau confirmate diferite privilegii. Dacă privim cu atenţie traseul oştirii invadatoare, singura regiune unde stâncile erau verticale şi locul de trecere era lung şi strâmt ar fi drumul care pleacă de la Mehadia, merge spre Teregova şi ajunge la Caransebeş şi apoi la Timişoara. Erau exact ţinuturile de graniţă revendicate de ambele părţi. Această descriere sumară a încleştării decisive indică de două ori o stâncă ce ieşea oarecum în evidenţă şi domina peisajul. Un studiu pe teren ar putea să ducă la o identificare a enigmaticei bătălii ce i-a provocat coşmaruri regelui Carol Robert de Anjou până la moarte.

Din păcate pentru locuitorii judeţului Argeş, celebra bătălie de la Posada nu s-a desfăşurat undeva pe drumul dintre Curtea de Argeş şi Sibiu, în fostul ţinut cunoscut sub numele de Ţara Loviştei.

Sursa: Historia

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister