Connect with us

Istorie

După 2000 de ani s-a aflat ce mâncau Iisus și apostolii ca să poată lua contact cu Divinitatea. Dieta lor era una specială

Published

on

Deși multă vreme informația a fost ținută secretă, Iisus si apostolii sai erau vegetarieni. Ocolirea acestui subiect de catre fetele bisericesti e mai mult decat suspecta deoarece este de notorietate faptul ca sfinții părinti de pe Muntele Athos sunt vegetarieni, ba chiar raw vegani (mănâncă fructe, legume, uleiuri si semințe netratate termic, alimentație identica cu cea a Domnului Iisus si a apostolilor săi!

In (Leviticul 3:17) Dumnezeu ne avertizeaza ” Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, cu niciun chip sa nu mancati grasime!”

Aceasta lege e imposibil de respectat daca consumi carne deoarece: Carnea de vita contine 22-30% grasime, cea de porc macra 32% grasime, cea de miel 22% iar cea de pasare intre 14-20% grasime. Stiinta medicala azi recunoaste ca la stocarea moleculelor de grasime saturata, monogliceride, trigliceride, colesterol…colesterolul rau(LDL) este transportat prin artere si se depune in peretii vaselor de sange, facandu-le rigide si ingustandu-le diametrul.

“Am venit sa pun capat sacrificiilor de animale, iar daca voi nu va opriti a mai face sacrificii, mania lui Dumnezeu (legea cauzei si efectului) nu va va lasa in pace.“ Iisus, citat din Epifanie, Fanarionul 03:16.3

“Mila voiesc, iar nu jertfa!” Matei 9:13

Si-i invata si zicea: „Oare nu este scris: „Casa Mea se va chema o casa de rugaciune pentru toate neamurile”? Dar voi ati facut din ea o pestera de talhari.” Marcu 11:17

Cu o interpretare istorica, expertii pot trasa o linie temporala pana in trecut si pot evalua modul in care oamenii traiau in zilele lui Iisus Hristos. Ce este cel mai probabil ca El sa fi mancat? Putem urma exemplul Lui pentru a ne bucura de o sanatate mai buna? Pe ce s-ar baza dieta lui Iisus Hristos?

AJ Jacobs, autorul carti „The Year of Living Biblically„, si Dr. Don Colbert au studiat impreuna biblia pentru a gasi cateva indicii nutritionale despre dieta lui Iisus Hristos.

Cum era hrana lui Iisus diferita de cea din zilele noastre?

Oamenii din perioada in care a trait Iisus Hristos aveau o dieta curata, in mare parte pe baza de vegetale. In acea regiune a lumii, lintea, cerealele integrale, fructele, legumele, curmalele, nucile si pestele erau toate destul de populare. Pentru gustari, unii oameni mancau chiar si lacuste si greieri. Toate aceste alimente aveau o valoare nutritionala corespunzatoare si erau satioase, fara grasimi sau colesterol in exces.

Dieta 6 petale 

Multi oameni mancau mare parte din hrana lor cruda, care confera, de asemenea, unele beneficii suplimentare pentru sanatate. Iar mestecatul suplimentar pe care il implica alimentele crude arde calorii suplimentare.

De asemenea, fara frigidere, oamenilor din acea perioada le era mai greu sa manance fripturi mari, coaste sau cantitati masive de carne la fiecare masa a zilei. Prin urmare, este posibil ca Iisus si apostolii sai sa fi mancat prea putina carne rosie sau carne de pasare.

Mai mult decat atat, AJ Jacobs si Don Colbert cred ca oamenii care au fost contemporani cu Iisus aveau o dieta bazata pe vegetale, dar cred si ca organismul nostru a fost conceput pentru o dieta bazata in cea mai mare parte pe alimente vegetale – similare cu ceea ce manca Iisus Hristos.

Dieta biblica 

Potrivit unor bloguri specializate pe religia crestina, se stie ca anumite alimente erau consumate de Iisus Hristos. Stim sigur ca Iisus manca peste, deoarece Evanghelia dupa Luca arata ca Mantuitorului i s-a oferit o bucata de peste fript si un fagure de miere.medit

Alimente pe care Iisus cel mai probabil le-a mancat

Chiar daca Biblia nu spune in mod explicit ca Iisus a mancat anumite alimente, specialistii spun ca putem presupune ca a consumat din aceasta serie deoarece acestea erau specifice zonei geografice in care El a trait: masline, smochine, struguri, miel, leguminoase (linte sau fasole), pepeni galbeni, rodii, curmale, nuci, stafide, lapte, branza, oua, castraveti.

Iar lista de alimente pe care Iisus le-a mancat include: peste (chiar si dupa Invierea Sa), paine (chiar si dupa Invierea Sa), miere (foarte probabil), porumb, grau, vin (probabilitatea este ca acest vin sa nu fi avut deloc alcool sau o concentratie foarte mica de alcool).

Apostolii erau vegetarieni

Petru:

“Traiesc cu paine si masline, pe care eu doar rareori adaug o leguma.” Clementine Omilii XII, 6; rec. VII, 6

Pavel: “Isus ma instruit sa nu consum carne si sa beau nici vin, ci numai paine, apa si fructe, asa incat sa fiu gasit curat atunci cand vrea sa vorbeasca cu mine.” Toledoth Jeschu, Editia Krauss, Berlin 1902, p. 113, Paul

Matei:

“Matei a trait cu seminte, fructe din copaci si legume, fara carne.”

Ioan:

“Ioan niciodata nu a mancat carne” Istoric al Bisericii, Hegesipp conform lui Eusebiu,Istoria Bisericii II 2:3

Iacov:

“Iacov, fratele Domnului, a trait cu seminte si plante si nu s-a atins nici de carne, nici de vin.” Epistulae ad Faustum XXII, 3

Sunt insa mult mai multe texte care confirma acest aspect al alimentatiei avute de Iisus si apostoli, insa in sprijinul acestor texte sta chiar Biblia!

Si mai e ceva …cum credeti ca Iisus ar fi incalcat poruncile si avertismentele Biblice atata vreme cat El a afirmat ca a venit sa intareasca legea, nu sa o slabeasca! Intradevar sunt aspecte mai putin cunoscute precum revolta evreilor din desert in timpul exodului, revolta generata de interdictia de a se consuma carne, interdictie impusa de catre Moise poporului sau.

Moise a fost pus atunci in situatia de a ridica interdictia, …si a ridicat-o! Ca o paralela, Ceausescu era convins ca in Romania consumul de carne e foarte redus datorita constiintei ridicate a poporului si ca urmare a fost depasit de evenimente!

Recomandare:   Cel mai mare expert în aur din Europa: „România e singura țară care își are scrisă istoria în propriul ei aur”. Civilizația dacică este magnifică

Revenind insa la Moise putem gasi ulterior in Biblie, istoric vorbind, ridicarea interdictiei totale de a consuma carne…( Deuteronomul 12:15)”Cand vei dori sa injunghii vite si sa mananci carne,…sa mananci din ele cum se mananca din caprioara si din cerb” ADICA doar cate putin!

Surse: bzi.ro; feminis.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Istorie

Focul grecesc, una dintre cele mai misterioase şi teribile arme din istorie, al cărei secret nu a fost divulgat niciodată

Published

on

By

Focul grecesc sau Focul bizantin a fost una dintre cele mai puternice arme care au existat vreodată, dar secretul compoziţiei sale nu a fost divulgat niciodată.

Focul lichid a reprezentat pentru multe secole cea mai importantă armă a Imperiului Bizantin. O armă extrem de distrugătoare, care, pe deasupra, avea şi un efect devastator asupra moralului duşmanului.

Numeroase texte relatează groaza provocată de focul grecesc diverşilor inamici ai Bizanţului. Din secolul al XV-lea şi după momentul în care începe să se folosească pe scară largă praful de puşcă şi armele de foc, focul lichid şi, în general, materialele inflamabile au fost treptat abandonate.

Potrivit site-ului „Historia”, primele referiri scrise legate de focul lichid – cum mai era numit focul grecesc/bizantin – au fost făcute de cronicarul Teofan Confesorul. Acesta vorbeşte despre anii domniei împăratului bizantin Constantin al IV-lea Pogonatul (665-685 d. Hr.), cel care a folosit cu succes această tehnologie în ciocnirile pe care le-a avut cu arabii în prima încercare a lor de a cuceri Constantinopolul (674-678 d.Hr.). Potrivit cronicarului, focul lichid a fost inventat de un anume Kallinikos (Callinicus), un meşteşugar şi arhitect din oraşul Heliopolis. Acesta a fost nevoit să fugă din calea invadatorilor arabi şi şi-a găsit refugiul în marea cetate a Constantinopolelui. El ar fi pus focul lichid la dispoziţia bizantinilor şi aceştia ar fi reputat o strălucită victorie împotriva asediatorilor musulmani.

Unii cercetătorii sunt de părere că nu este posibil ca un singur om să poată inventa un asemenea compus, iar aşa-zisa invenţie a lui Kallinikos ar fi de fapt unul dintre secretele Şcolii de chimie din Alexandria. Cert este că efectele devastatoare ale focului grecesc au fost descrise de numeroşi cronicari;focul lichid avea proprietatea de a arde chiar şi în apă.

Următoarea referire legată de folosirea focului grecesc este făcută tot de cronicarul bizantin Teofan, care spune că în al doilea asalt al arabilor asupra Constantinopolelui (717-718 d.Hr.), împăratul Leon al III-lea a reuşit în două rânduri să incendieze cu foc lichid oştirile de năvălitori, zădărnicind astfel încercarea lor de a pătrunde în capitala imperială.

Importanţa pe care o avea această armă, precum şi păstrarea secretului compoziţiei sale o o regăsim precizată în cartea împăratului Constantin Porfiregenetul (945–959), De Administrando Imperio, lucrare dedicată moştenitorului său. Acesta îşi sfătuieşte fiul, pe viitorul împărat Roman al II-lea, să nu divulge niciodată nimănui secretul focului grecesc, adăugând că acest foc a fost dat de un înger primului împărat creştin, Constantin cel Mare, şi că prepararea lui nu o pot face decât creştinii, şi doar în oraşul imperial. Ca un avertisment, el adăuga că un oficial care a fost mituit de duşmanii imperiului să le dea o parte din acest amestec chimic a fost lovit de o „flacără venită din rai”, în momentul în care voia să intre într-o biserică.

După cucerirea Constantinopolelui, în 1204, de către cruciaţi, nu se mai vorbeşte de focul grecesc sau lichid. Acest amestec misterios nu apare nici în timpul războaielor Imperiului grecesc de la Niceea (1204-1261) şi nici după recucerirea Constantinopolului în anul 1261. Principalele motive pentru care bizantinii au fost nevoiţi să părăsească tehnologia de luptă au fost:1. lipsa materiilor prime, generate de pierderea regiunilor asiatice şi în special al regiunii între Marea Caspică şi Marea Neagră, zone din care proveneau acestea;2. lipsa meseriaşilor care pregăteau focul lichid, care au fugit din cale cruciaţilor franco-veneţieni ce au ocupat Constantinopolul timp de 57 de ani;3. decăderea accentuată a Imperiului, care, începând cu secolul al XIII-lea, a încetat aproape să mai existe ca un pol de putere, rezumându-se la câteva teritorii minustule şi disparate.

Cu toate că această tehnică de luptă era foarte des folosită, componenţa focului lichid a rămas un secret chiar şi pentru locuitorii imperiului până la căderea acestuia. Înainte de a prezenta efectiv teoriile cu privire la compoziţia lichidului inflamabil, trebuie spus că focul bizantin are două componente:amestecul şi sistemul de pulverizare a acestuia.

Aşa cum remarca şi împăratul bizantin Constantin Porfirogentul, gradul de secretizare al acestei arme era foarte ridicat. Nimeni în afară de împărat nu cunoştea întreg procesul şi elementele constitutive. Astfel, în condiţiile în care inamicii ar fi pus mâna pe vreun vas să nu poată reproduce arma. Fapt care s-a şi întâmplat în anul 814 când bulgarii au pus mâna pe 36 dispozitive de pulverizare (sifon) şi chiar şi pe o cantitate importantă de amestec, dar nu au reuşit să le folosească.

Nimeni nu poate să fie absolut sigur de compoziţia exactă a focului grecesc. Deşi este şi astăzi o necunoscută, se pare că în amestec se găseau petrol lichid, nafta, sulf, răşină, bitum, var nestins şi un alt ingredient secret. În încercarea de a găsi o formulă, cercetătorii au pus cap la cap toate detaliile oferite de cronicarii antici. Astfel, focul grecesc era un amestec lichid şi nu un proiectil care ardea pe apă sau, conform unor interpretări, era chiar aprins de apă. Cert este că pentru a-l stinge se putea folosi doar câteva substanţe:nisip (care lipsea focul de oxigen), oţet sau urină veche. Amestecul era depozitat în amfore din lut şi era proiectat prin aceste sifoane;el provoca mult fum şi un zgomot „ca de tunet”. În primă instanţă, pornind de la ultimele două observaţii, fum dens şi bubuitură, cercetătorii au considerat că la baza amestecului stă de fapt salpetru (nitrat de potasiu). Totuşi, datele nu confirmă prezenţa acestui element, cunoscut ca o formă incipientă a prafului de puşcă în istoria artei războiului până în secolul al XIII-lea.

Mai târziu s-a mers pe versiunea aprinderii sau a intensificării puterii focului grecesc la contactul cu apa;se sugera astfel că la baza focului lichid s-ar fi aflat varul nestins. Această teorie este contrazisă însă chiar de autorii medievali, care spun că adesea focul bizantin era pulverizat direct pe corăbiile inamice, fără a intra in contact cu apa. De asemenea, împăratul Leon aminteşte în lucrarea sa Tacticade faptul că se foloseau nişte grenade de mână făcute din lut care erau umplute cu foc grecesc şi aruncate asupra inamicilor. Totuşi, pornind de la aceleaşi efecte descrise de cronicari, unii cercetători sugerează că de fapt Kallinikos ar fi descoperit celebra fosfură de calciu, care este un material pirotehnic şi un compus al bombelor incendiare.

Majoritatea oamenilor de ştiinţă susţin că în compoziţie trebuie să fi fost ţiţeiul, sub formă de petrol distilat, şi alte ingrediente precum nitriul, varul nestins, sulf, răşini sau alte materiale inflamabile şi ca ar fi acţionat asemănător napalmului. Cert este că toate versiunile încercate de cei care au studiat fenomentul au eşuat, iar formula care a ţinut la depărtare toţi duşmanii Imperiului Bizantin vreme de 500 de ani a dispărut odată cu invazia cruciată a Constantinopolului.

Citeşte mai mult pe historia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Dezvăluiri

Un raport CIA dezvăluie informaţii picante despre viaţa intimă a lui Adolf Hitler. Führer-ul ar fi fost atras de adjunctul său!

Published

on

By

CIA a declasificat un raport despre viaţa sexuală a lui Adolf Hitler. Acesta datează din anul 1943 şi se referă la viaţa pe care o ducea Adolf Hitler, inclusiv la relaţiile şi preferinţele sale sexuale.

Potrivit dosarului, care a fost întocmit de antropologul Henry Field pentru Biroul de Servicii Strategice, precursor al CIA, Adolf Hitler ar fi fost un sadomasochist bisexual, atras de adjunctul său, Rudolf Hess, care ar fi fost travestit. Raportul întocmit de Field, care primise ca sarcină să „adune toate informaţiile despre oficialii germani de rang înalt, inclusiv despre Adolf Hiltler“, după cum scrie „The Week“, a fost transmis preşedintelui american Franklin D. Roosevelt pentru a-i oferi acestuia cât mai multe date despre inamic, pornind de la obiceiuri alimentare şi până la gusturi în materie de muzică.

În acest raport, realizat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Henry Field a făcut speculaţii şi cu privire la viaţa sexuală a Führer-ului, ajungând la concluzia că „Adolf Hitler este un sadomasochist, care avea, probabil, tendinţe homosexuale”.

Agenţii americani ar fi primit informaţii interesante despre Hitler şi de la Ernst Sedgwick Hanfstaengl, afaceristul care l-a sprijinit pe dictator la începuturile NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani) şi care, potrivit raportului, era „un prieten intim“ al acestuia, scrie Adevărul. După ce a căzut în dizgraţia Führer-ului, Hanfstaengl s-a refugiat în Regatul Unit şi le-ar fi spus agenţilor SUA că hostelul vienez în care locuia Hitler în tinereţe era cunoscut ca „un loc în care bărbaţi în vârstă se întâlneau cu bărbaţi tineri pentru a se deda plăcerilor homosexuale“. Totuşi, nu există nicio dovadă clară că Hitler ar fi fost implicat în tinereţe în astfel de acte.

Raportul analizează şi zvonurile care circulau în acea vreme cu privire la relaţiile sexuale care ar fi existat între Adolf Hitler şi adjunctul său Rudolf Hess, care ar fi venit la „baluri mascate îmbrăcat în femeie“, ceea ce i-a determinat pe membrii homosexuali ai partidului să-l poreclească „domnişoara Anna“ (Fräulein Anna). În concluziile sale, antropologul Henry Field a scris că viaţa sexuală a lui Adolf Hitler era „dublă, la fel ca viziunea sa politică“: în viaţa sa profesională era „atât socialist, cât şi naţionalist fervent“, iar în viaţa sa personală era „şi homosexual, şi heterosexual“.

Totuşi, unii experţi rămân sceptici cu privire la caracterul ştiinţific al acestui raport. Asta pentru că, spun ei, documentul are la bază „o analiză psihologică îndoielnică“. De altfel, raportul, care are 70 de pagini, conţine speculaţii potrivit cărora mamei lui Adolf Hitler i-ar fi plăcut „să fie agresată fizic de soţul ei, tatăl viitorului dictator“, însă nu sunt prezentate dovezi în acest sens.

Sursa: adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister