De-a lungul timpului, nenumărate persoane au povestit despre experiențele de viața de după moarte. Psihologul Mary Joe Rapini a lucrat cu foarte mulți pacienți aflați în stadii terminale de cancer, care i-au povestit mai multe astfel de episoade. Mărturisirile lui Mary Joe apar în cartea medicului Jeffrey Long, „Evidence of the Afterlife: The Science of Near-Death Experiences„, apărută în 2010. (click pe titlul cărții pentru a o descărca).

Rapini a pus de multe ori povestirile pacienților săi pe seama tratamentelor medicale puternice, dar în aprilie 2003 a experimentat ea însăși un astfel de episod, în urma unui anevrism.

„Îi vedeam pe medici agitându-se în jurul meu, înfigând tot felul de lucruri în mine, apoi l-au sunat pe soțul meu. Când m-am uitat în sus, am văzut o lumină puternică… Nu era ca orice lumina obisnuita. Era cu totul diferita… Era luminiscenta… Si crestea din ce in ce mai mare. Ma tot uitam mirata la ea întrebându-ma ce e asta?. Apoi a crescut atât de mare, incat m-a inghitit si m-am trezit in acest tunel, care m-a dus in aceasta frumoasa incapere. Dumnezeu ma tinea in brate, si mi-a spus: Mary Jo, tu nu poti rămâne aici! Dar eu voiam sa raman, asa ca am protestat. Nu pot ramane?! De ce?. Si am început sa enumăr toate motivele pentru care ar fi trebuit sa raman. Si atunci mi-a spus: Ai iubit vreodată in viata ta pe cineva, asa cum te-ai simtit tu iubita aici?. Si am răspuns: Bineînțeles ca nu. Este imposibil. Eu sunt om!. Si atunci mi-a spus: Poti mai mult decât atat! Apoi m-am întors…”, a povestit Rapini.

Mary Joe Rapini spune că, după această experiență uluitoare, au existat nopți în care îi apărea în vis acea lumină neobișnuită.

Medicul Jeffrey Long a expus în cartea sa dovezi ale ale existentei lumii veșnice:

1. Din punct de vedere medical, este imposibil să se trăiască o experiența lucidă în starea de inconștiența sau moarte clinică. Persoanele care se află în apropierea morții sunt de regulă inconștiente şi de multe ori pot fi declarate moarte clinic, în sensul că nu mai respiră, iar inima lor nu mai bate. În momentul când inima încetează să mai bată, creierul nu mai primește nici un pic de sânge. La aproximativ 10-15 secunde după oprirea fluxului sanguin către creier, activitatea cerebrală încetează. Atunci când activitatea cerebrala se oprește, sinusoida de pe ecranul electroencefalografului devine orizontală. Oamenii care se află în această stare sunt, în general, inconștienți, iar inconștienta este definită, prin excelenta, ca incapacitatea de a mai avea vreo experiența conștienta organizată. Cu toate acestea, persoane aflate în această stare descriu, atunci când revin la realitate, experiențe perfect organizate trăite într-o stare de luciditate extremă. Medical, acest lucru este inexplicabil.

2. Persoanele care trăiesc o experiența în apropierea morții aud şi văd într-o stare decorporalizată (experiența extracorporală), iar lucrurile percepute de ele se dovedesc de cele mai multe ori corecte. Starea extracorporală reprezintă primul element care apare în majoritatea experiențelor din apropierea morții. Persoanele care trăiesc astfel de experiențe descriu evenimente pe care nu ar mai fi trebuit să le poată vedea pentru că sunt inconștiente, iar acest fel de evenimente se petrec undeva departe de corpul lor fizic. Acestea îşi văd propriul corp, în starea de inconștienta sau văd eforturile medicilor de resuscitare a lor, fapte ce au fost certificate ulterior.

3. Experiențele din apropierea morții se petrec, de regulă, atunci când pacientul se află sub anestezie, situație în care conștiința nu ar mai trebui să fie activă. În timpul anesteziei generale niciun om nu ar trebui să aibă vreo experiență lucidă, ca să nu mai vorbim de o stare de conștiință superioară stării de veghe.

4. Există persoane oarbe care trăiesc experiențe în apropierea morții. Ele nu au aceleași percepții vizuale ca şi văzătorii. Nevăzătorii născuți orbi nu au nicio reprezentare vizuală a lumii în care trăim. Acești oamenii înțeleg lumea doar prin percepțiile lor auditive, sau prin cele oferite de simțul atingerii, mirosului şi gustului. Visele lor nu includ niciodată imagini, ci doar celelalte tipuri de percepții. Totuși, atunci când o astfel de persoană trăiește o experiență în apropierea morții, s-a constatat că are aceleași percepții puternic vizuale ca şi ceilalți oameni.

5. Retrospectiva vieții, din timpul unei experiențe din apropierea morții, reflectă cu acurateţe evenimentele reale petrecute în viaţa pe care o trăieşte persoana însă, include şi evenimente de mult uitate. Unele persoane revăd doar crâmpeie din viaţa lor, în timp ce altele trăiesc o retrospectivă panoramică a întregii lor vieţi.

6. Practic toate fiinţele întâlnite în timpul unei experienţe din apropierea morţii sunt decedate în momentul producerii acesteia, iar marea majoritate sunt rude, prieteni sau alte cunoştinţe. Când o persoană, care trăieşte o experienţă din apropierea morţii, întâlneşte alţi oameni pe care i-a cunoscut în timpul vieţii sale, aceştia sunt inevitabil decedaţi în momentul producerii experienţei. În halucinaţii sau vise pot fi întâlnite şi persoane care sunt în viaţă, în preajma morţii nu se întâmplă acest lucru. Foarte multe persoane care trăiesc experienţe din apropierea morţii întâlnesc fiinţe care le par familiare, dar pe care nu le recunosc. Ele descoperă mai tarziu identitatea acestora, de pildă prin examinarea unor vechi fotografii de familie. Dar, la o dată ulterioară producerii experienţei din apropierea morţii.

7. Similitudinea izbitoare care există între experienţele din apropierea morţii pe care le trăiesc copiii cu vârste foarte mici şi adulţii, sugerează că aceste experienţe nu au nimic de-a face cu convingerile preexistente ale celor implicaţi. Copiii cu vârste mai mici de şase ani, trăiesc astfel de experienţe care includ aceleaşi elemente regăsite şi la adulţi. Copiii nu au auzit vorbindu-se despre aceste experimente, ei neştiind nimic despre retrospectiva vieţii, despre existenţa tunelului către lumină, despre experienţele extracorporale, etc. Prima dată, în viaţa lor, când iau contact cu aceste elemente este momentul în care se petrece experienţa.

8. Uimitoarele similitudini care există între experiențele din apropierea morţii, ale persoanelor din întreaga lume, reprezintă o altă dovadă fermă că aceste evenimente sunt cât se poate de reale. Există o analogie simplă care ilustrează acest lucru: dacă o persoană din Statele Unite, una din Spania şi una din Mexic merg la Paris, toate văd Turnul Eiffel. Singurele diferenţe între relatările lor ţin de detalii, nu de esenţă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru oamenii din culturi diferite care trăiesc astfel de experienţe. Există însă, diferenţe între maniera de a descrie aceleaşi evenimente de către anumite populaţii sau altele, dar între ele există asemănări uluitoare.

Citește și:
Soarta seminţei de bumbac încolţite pe Lună, explicată de cercetători

9. Persoanele care trăiesc experienţe din apropierea morţii sunt transformate, în modul lor de a fi, de experienţa trăită, adeseori pentru totdeauna. După aceste experienţe apar efecte pe termen lung atât naturale, cât şi supranaturale. Între cele naturale se numară diminuarea fricii de moarte şi amplificarea credinţei în lumea de dincolo. Multe dintre aceste persoane devin mai pline de iubire atunci când interacționează cu semenii lor, ele schimbându-şi profund elemente din personalitate, în primul rând, în sensul ca devin mai bune. Printre efectele supranaturale se numără primirea de diferite, aşa-zise, daruri paranormale. Citește continuarea pe antenasatelor.ro


Vă așteptăm și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


Nu ratați aceste articole !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here