Connect with us

Istorie

Dovada torturii ce l-a ucis pe Iisus, descoperită în premieră după 2.000 de ani. „Această descoperire crudă şi înfricoşătoare rezolvă unul dintre marile mistere care au generat multe contradicţii de ani de zile”

Published

on

Un schelet roman vechi de 2.000 de ani, ce are o gaură în picior, reprezintă a doua dovadă fizică a tipului de „tortură ce l-ar fi ucis pe Iisus”.

Scheletul a fost descoperit în urma excavărilor realizate într-un mormânt din nordul Italiei, rămăşiţele având urme ale unei „leziuni particulare” pe călcăiul drept, aspect ce sugerează că bărbatul a fost crucificat. Conform Mail Online, în ciuda faptului că romanii au practicat crucificarea timp de aproape un mileniu pe mii de oameni, dovezile acestui ritual sunt rare.

Singurul exemplu al practicii este reprezentat de un cui de 19 centimetri descoperit în corpul unui evreu în 1968. Dovezile practicii sunt atât de rare deoarece crucile din lemn pe care le-au utilizat se dezintegrează rapid. De asemenea, piroanele ar fi avut proprietăţi magice, aşadar deseori erau furate de la victime. Oratorul roman Cicero scria că, „dintre toate metodele de pedeapsă, crucificarea era cea mai crudă şi înfricoşătoare”.

Scheletul în care a fost găsită a două dovadă a aceluiaşi ritual a fost descoperit la 60 de kilometri de Veneţia. „Importanţa descoperirii se află în faptul că este al doilea caz de crucificare documentat, din lume”, a declarat coautoarea Ursula Thun Hohenstein, din cadrul Universităţii din Ferrara.

Specialiştii au declarat că datarea cu radiocarbon a fost imposibilă din cauza stării alterate a scheletului. Specialiştii au descoperit, însă, alături de schelet şi cărămizi romane, fapt ce sugerează că rămăşiţele ar proveni din aceeaşi perioadă.

„Considerăm că crucificarea ar fi putut fi posibila cauză a leziunilor, însă interpretarea rezultatelor este dificilă din cauza stării în care se află oasele”, au notat specialiştii în cercetare. Bărbatul crucificat ar fi avut între 30 şi 34 de ani.

Recomandare:   Controverse ale modernitatii. Ce fel de religie este islamul si de ce crestinismul este in avantaj?

Sursa: descopera.ro

Istorie

Pedeapsa cu moartea în epoca lui Nicolae Ceauşescu: 104 persoane executate prin împuşcare. Cine a fost ultimul condamnat la moarte

Published

on

By

Regimul comunist instaurat în 1945 la Bucureşti a încercat să abolească toate formele de rezistenţă anticomunistă, modificând astfel legile penale şi reinstituind pedeapsa capitală. Pedeapsa cu moartea a fost reintrodusă în legislaţia penală din România printr-o serie de legi şi decrete, cele mai importante dintre acestea fiind Legea nr. 50 din 21 ianuarie 1945 şi Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945. Existau din timpul celui de-al Doilea Război Mondial decrete speciale date de regimul mareșalului Antonescu pentru a reintroduce această pedeapsă, precum și în timpul lui Carol al II-lea.

Până la acest moment pedeapsa capitală fusese abolită în România încă din vremea lui Alexandru Ioan Cuza și singurii care mai puteau cădea sub incidența ei erau militarii trădători (dezertori). România este prima țară europeană care a abolit această pedeapsă,în 1865, din păcate nu definitiv, scrie „Historia”.

Regimul comunist nu s-a limitat doar la a da legi, ci pe lângă aceasta au fost create şi organismele necesare aplicării ei. Aşa au fost înfiinţate tribunalele militare, instanţe cu rol de eliminare a tuturor oponenţilor regimului.

Un tribunal militar era considerat „braţul înarmat al poporului”. Pedeapsa cu moartea se aplica în primul rând celor care se răzvrăteau împotriva regimului, deţinuţilor politici, dar şi celor de drept comun, în această categorie intrând criminalii deosebit de periculoşi, violatorii sau toţi cei care comiteau infracţiuni grave împotriva ordinei şi liniştii publice.

Imaginea „călăilor”

Potrivit legilor, executarea celor condamnaţi la pedeapsa capitală se efectua prin împuşcare, de către plutoanele de execuţie. Fiecare pluton era alcătuit din 12 membri, care primeau încărcătoare cu câte 5 cartuşe şi trăgeau foc după foc.

„Călăii” erau foarte atent selecţionaţi, pe baza unui profil psihologic foarte bine conturat. Mai mult, ei semnau declaraţii de confidenţialitate, iar dacă divulgau secrete de serviciu puteau fi arestaţi şi condamnaţi la rândul lor la pedeapsa cu moartea.

În perioada ceauşistă, execuţiile se realizau doar în cadrul închisorilor Jilava şi Rahova. În documentele de arhivă se păstrează încă informaţii despre temutul „Fort 13” de la Jilava, adică spaţiul special amenajat pentru executarea condamnaţilor la moarte. În prezent, aici se află groapa de gunoi a penitenciarului. La Rahova, execuţiile se petreceau într-un poligon subteran, care, după 1990, a fost dezafectat, în momentul în care a început renovarea puşcăriei.

Ceremonialul executării

Până la momentul executării efective, un întreg ceremonial trebuia desfăşurat. Astfel, potrivit legilor, condamnatul la moarte era legat de mâini şi de picioare şi ţinut câteva ore într-o cameră întunecată, fără niciun pic de lumină. În momentul în care era scos din respectivul spaţiu, el devenea extrem de bulversat din cauza luminii de afară.

Ultimul condamnat la moarte

În epoca Ceauşescu (1965 – 1989) în România au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare 104 oameni, intelectuali sau infractori de drept comun. De notorietate este cazul lui Ion Râmaru sau al lui Gheorghe Ştefănescu, botezat şi „Bachus”, afaceristul inculpat care a vândut milioane de litri de vin contrafăcut.

Ultimul român care a murit sub ploaia de gloanţe a plutonului de execuţie a fost Ion Pistol, cetăţean condamnat la pedeapsa cu moartea de Tribunalul Judeţean Teleorman, pentru omor deosebit de grav. Execuţia lui s-a desfăşurat pe data de 12 mai 1987.

Recomandare:   Un secret bine păstrat. STALIN trebuia să declanșeze pe 14 iulie 1953 cel de-al treilea război mondial

După căderea regimului comunist, pedeapsa cu moartea a fost abrogată prin Decretul – Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990. Potrivit actualei legi penale din România, intrată în vigoare la 1 februarie 2014, cea mai gravă pedeapsă care i se poate aplica unui inculpat este condamnarea la pedeapsa închisorii pe viaţă.

Citește mai departe>>

Istorie

La 8 ani avea 1,80 m, la 13 ani avea 2,43 m, iar înainte de moarte avea 2,72 m. Misterul celui mai înalt om care a trăit vreodată

Published

on

Robert Pershing Wadlow a fost cea mai înaltă persoană din istorie, fapt confirmat şi de către cei de la Cartea Recordurilor. Înainte de a deceda, la vârsta de 22 de ani, el avea o înălţime de 2,72 metri şi cântărea 199 de kilograme. Chiar dacă ajunsese o înălţime remarcabilă, Robert nu dădea semne că s-ar opri din creştere.

S-a născut la data de 22 februarie 1918, în Alton – Illinois, fiind primul copil al soţilor Harold şi Addie Wadlow. Robert a fost un copil normal la naştere, cântărind undeva la 3,6 kilograme, însă a început să crească rapid din cauza hiperactivităţii glandei pituitare.

La şase luni, el a ajuns să cântărească aproape 14 kilograme, iar un an mai târziu avea să cântărească peste 28 de kilograme. La vârsta de opt ani, Robert Wadlow avea 1,80 metri şi cântărea 77 de kilograme. Soţii Wadlow au mai avut două fete şi doi băieţi, însă aceştia nu au avut astfel de probleme de creştere. Robert a crescut într-o familie normală, cu nişte părinţi ce şi-au iubit mult copiii. La vârsta de nouă ani viaţa lui Robert s-a schimbat. Din cauza staturii sale ieşite din comun, Robert Wadlow a devenit un subiect senzaţional de presă pentru perioada anilor ’20 şi ’30. Reporterii şi fotografii de la majoritatea ziarelor din Statele Unite ale Americii au început să viziteze locuinţa familiei Wadlow pentru a realiza tot felul de articole cu privire la „micul” gigant.

În scurt timp, Robert a devenit cunoscut în întreaga lume. Oamenii se înghesuiau să ajungă la Alton pentru a vedea cu ochii lor „băiatul gigant”. Unii s-au comportat respector, însă alţii l-au jignit pe tânărul cu o înălţime remarcabilă. La vremea respectivă circurile recrutau oameni care mai de care mai deosebiţi pentru spectacolele lor. Astfel că Robert a primit oferte pentru a apărea pe ecran, însă familia sa nu a dorit să aibă de-a face cu aşa ceva. La data de 25 ianuarie 1930, pe când avea vârsta de 11 ani, Robert Wadlow a fost examinat pentru prima dată de către specialiştii Universtităţii Washigton, la Spitalul Barnes din St. Louis.

Cu această ocazie, familia lui Robert a aflat despre hiperactivitatea glandei pituitare ce a cauzat creşterea rapidă a tânărului. Robert a fost admis la Asociaţia Creştină a Tinerilor din Alton, unde a început să practice înotul, baschetul, să colecteze timbre şi să facă fotografii. La 13 ani avea 2,43 de metri şi 122 de kilograme La vârsta de 13 ani, el s-a alăturat organizaţiei Boy Scouts. Robert era cel mai mare membru din lume al acestei organizaţii, cântărind 122 de kilograme şi având o înălţime de 2,43 metri. În adolescenţă, Robert avea interese tipice pentru băieţii de vârsta sa. Lui îi plăcea să facă poze, să citească, să colecteze timbre şi să asculte radio. Robert Wadlow a fost un elev conştiincios, având note peste media liceului.

El era foarte popular şi activ în numeroase activităţi extracurriculare. Aceasta a fost acceptat de către colegii săi. Robert a absolvit liceul în 1936. După ce a absolvit liceul, Robert s-a înscris la Colegiul Shurleff, cu intenţia de a obţine o diplomă în drept. Cu toate că a primit o bursă la Colegiul Shurleff din Alton, el a trebuit să renunţe după doar un an de zile, din cauza dificutăţilor cu care se deplasa dintr-o clădire în alta, mai ales pe timpul iernii când pe jos era gheaţă.

Robert se considera a fi un ambasador al bunăvoinţei şi nu un exponat uman, astfel că a respins mai multe invitaţii de a apărea în spectacole de circ. Totuşi, în anul 1937, el a primit o propunere ce a fost greu de respins. Chiar şi aşa, Robert a stipulat în contractul semnat că va apărea doar în spectacolele organizate la Madison Square Garden şi Boston Garden, de două ori pe zi, timp de câte tre minute. El a cerut să fie în centrul scenei şi să poarte doar un costum simplu. În anul 1938, Robert a efectuat un turneu de promovare pentru Compania Internaţională de Încălţăminte, pentru a promova pantofii Peters. Harold, tatăl său, a renunţat la slujba sa de muncitor de la o companie de petrol pentru a-l putea însoţi pe fiul său în călătoriile acestuia. Robert şi tatăl său au vizitat 800 de oraşe şi 41 de state, ei călătorind cu o maşină modificată pentru ca „gigantul” să poată sta confortabil. Harold a scos scaunul pasagerului din faţă astfel că Robert putea sta pe bancheta din spate şi să-şi întindă picioarele foarte lungi.

Recomandare: Misterul morții celui mai înalt român care a trăit vreodată. Ar fi fost ucis de MAFIE la 22 de ani

Acesta şi-a ocupat restul scurtei asale vieţi cu apariţii publice. Robert Wadlow a devenit una dintre cele mai populare vedete americane ale vremii. Prin felul său de a fi, Robert s-a ales cu porecla „Gigantul gentil”. Când a fost întrebat la radio dacă îl deranjează faptul că oamenii se holbează la el în timp ce merge pe stradă, Robert a avut un răspuns foarte calm, spunând că nu îl deranjează câtuşi de puţin. Problemele cu picioarele i-au grăbit sfârşitul În ultima perioadă a vieţii sale, „Gigantul gentil” a avut nevoie de o cârjă pentru a se putea deplasa, deoarece picioarele sale simţeau o presine foarte mare din cauza dimensiunii corpului. La data de 4 iulie 1940, în timpul unui festival organizat la Michigan cu ocazia zilei naţionale a Statelor Unite ale Americii, Robert i-a spus tatălui său că nu se simte prea bine, simţind dureri la picioare. Aceştia au plecat de la paradă şi s-au întors la hotel, unde a fost chemat un doctor. Robert a trebuit să rămână în camera sa de hotel, deoarece spitalele nu aveau paturi de dimensiuni atât de mari. Medicii i-au făcut transfuzii de sânge şi au efectuat o operaţie minoră.

În dimineaţa zilei de 15 iulie 1940, ziarele din întreaga ţară anunţau că Robert Wadlow, gigantul din Alton, a murit de la o infecţie la picior. Trupul său a fost dus înapoi în oraşul natal, pentru a fi înmormântat într-un sicriu special construit. Sicriul a fost construit din oţel şi măsura trei metri lungime.

Recomandare:   Istoria cruntă a lui Gogu Ștefănescu, cel mai înalt român care trăit vreodată. Avea 2,42 m și a fost atracția întregii lumi în anii dintre cele două războaie mondiale

Citește continuarea pe Adevarul.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister