Connect with us

Spiritual

Dovada existenței sufletului atât la om cât și la toate ființele vii. Cercetările au demonstrat cât cântărește acesta imediat după încetarea vieții?

Published

on

Cat cântărește sufletul? Aceasta întrebare a pus pe jar o parte a laturii științifice. Si drept urmare s-au făcut multe experimente pentru a afla răspunsul la aceasta întrebare. Pana si cinematografia a pretins într-un film ca a reușit sa găsească răspunsul, dar lucrurile nu sunt asa de simple precum par.

Tema sufletului a preocupat cu intensitate, de-a lungul secolelor, atât știința, cât şi filozofia. Un doctor american susține că sufletul ar cântări 21 de grame, iar alți oameni de știința sunt convinși că au dovada că sufletul chiar există.

În anul 1907, doctorul american Duncan McDougal din Haverhill, Massachusetts,  a cântărit trupurile a şase pacienţi bolnavi de tuberculoză în fază terminală pentru a observa dacă părăsirea sufletului în momentul morţii are vreun impact asupra greutăţii corporale. În urma acestui experiment, echipa de cercetători condusă de McDougal a stabilit că în momentul morţii fiecăruia din cei 6 subiecţi umani, greutatea corporală a acestora a scăzut, invariabil, cu 21 de grame. Doctorul a repetat experimentul pe 15 câini, la care nu a înregistrat nici o schimbare de greutate în momentul morţii.

In anii 1940, cercetatorul dr. R.A. Watters, directorul Fundatiei pentru Cercetare Psihologica Bernard William Johnston (Reno, Nevada) a dezvoltat o teorie incredibila. Acesta a presupus ca sufletul uman sau animal exista într-o stare intermediara in spațiul intraatomic, adică intre atomii celulelor umane. Dupa mai multe experimente ce au avut ca subiect o lăcusta, acesta a observat ca in momentul morții lacustei s-a observat o mica umbra. Experimentele au continuat pe alte animale iar rezultatele au fost concludente.

La moartea fiecarui animal aparea cate o umbra ce lua forma animalului. Aparitia acestei umbre dura cate 8 ore. Daca animalul isi pierdea doar cunoștința, fiind resuscitat mai târziu, umbra nu mai apărea.Experimente au mai avut loc pe aceasta tema si înainte de anii 40.

In anii 20, medicii olandezi Malta si Van Zelst au pretins ca omul deține un corp eteric care are posibilitatea de a se extinde cu 1,26 mm si de a se contracta cu 8 mm. Asta datorita faptului ca atomii care alcătuiesc corpul eteric sunt foarte mici si separați si au o densitate de 176 de ori mai mica decât cea a aerului si cântăresc împreuna 69,5 grame. Conform celor doi medici olandezi, trupul subtil ar fi compus din plasma de densitate scăzuta.

Experimentele nu au rămas doar la stadiul anilor 20 sau 40, ele au continuat dar rezultatele nu au fost făcute publice. Totuși in anul 1988, revista Noetic Science a condus o serie de experimente pentru a concluziona ca sufletul uman cântărește nu mai putin de 0,01 grame. Cercetările au fost făcute pe 200 de muribunzi si au fost efectuate de către niște specialiști germani. S-a constatat ca fiecare subiect pierdea după moarte aceeași greutate… 0,01 grame.

Cu privire la acest studiu au apărut si criticile. Iar unul dintre cei care criticau acest studiu a fost Gerard Voisart, un mare patolog francez, care presupunea ca diferența de greutate dintre un trup viu si unul mort consta in aerul care părăsește plămânii. Cercetătorii germani in schimb luaseră in calcul acest fapt când au făcut calculele.

Dr Fisher, unul dintre conducătorii echipei de cercetători ai acestui experiment a declarat: „Singura posibila explicație a acestei schimbări bruște de greutate ar fi aceea ca noi am măsurat pierderea sufletului uman sau a unui fel de forte vitale”.

Dr. Becker Mertens a pretins in revista germana „Horizon” ca singura concluzie logica ar fi aceea ca sufletul uman exista si acesta ar avea o greutate si anume 0,01 grame. „Provocarea din fata noastra este aceea de a afla din ce este compus sufletul; acum, noi înclinam sa credem ca el este un fel de energie”.

„Dacă oamenii care credeau în înviere se bazau în exclusivitate pe credinţa în capacitatea lui Dumnezeu de a făptui un act miraculos, credința în suflet s-a bazat mereu pe raţiune. Filozofii din Grecia Antică acceptau ideea de suflet deoarece considerau că este cea mai bună explicaţie pentru o serie de fenomene empirice“, notează filozoful Stephen Cave în cartea sa, „Immortality”.

Doi oameni de ştiinţă, doctorul american Stuart Hameroff şi fizicianul britanic Sir Roger Penrose, recunoscuţi la nivel mondial, susţineau în 2012 că au dovada că sufletul chiar există. Ei au dezvoltat o teorie cuantică, potrivit căreia sufletul uman este conţinut de nişte celule numite microtubuli, care se află la rândul lor în creier. Starea noastră conştientă este astfel rezultatul efectelor gravitaţiei din microtubuli. Când un om se află în pragul morţii, microtubulii îşi pierd starea de fapt, dar informaţia din ei nu se distruge, ci se împrăştie. Cu alte cuvinte, sufletul nu moare, ci se reîntoarce în spaţiu.

Un fizician de la Universitatea California, Berkeley, Henry Stapp, susţine că existenţa sufletului se încadrează în legile fizicii. În lucrarea sa „Compatibilitatea teoriei fizicii contemporane cu supravieţuirea personalităţii“, fizicianul afirmă că „îndoielile puternice cu privire la supravieţuirea personalităţii, care s-au bazat exclusiv pe convingerea ca, postmortem, supravieţuirea este incompatibilă cu legile fizicii, sunt nefondate“. „Nu este adevărat să spunem că existenţa sufletului este neştiinţifică“, consideră Henry Stapp, potrivit The Epoch Times.

Fizicianul consideră că „nu este în contradicţie cu legile fizicii ca personalitatea unei persoane decedate să poata fi ataşată unei persoane care trăieşte, ca în cazul aşa-zisei posesii a spiritului“. Sufletul – o substanţă reală Perspectiva creştină asupra sufletului este bazată atât pe învăţăturile Vechiului, cât şi ale Noului Testament. După învăţătura creştină, sufletul este o substanţă reală, vie, imaterială sau spirituală şi nemuritoare. El străbate prin trupul material şi este legat de el, dar transcende materialitatea trupului.

„Oricine are suflet, dar depinde ce faci cu el, despre asta este vorba. Suflet înseamnă un suflu, cu cât eşti mai puternic cu atât acel suflet se manifestă. Este viaţa aceea care este mai tare sau mai moale. Păi, Satana nu are suflet? Încă ce suflet de puternic, te ia pe sus”, spune cunoscuta scriitoare severineană Ileana Roman. El este „cineva“ nu numai „ceva“, tocmai datorită sufletului său.

Omul este cineva prin acest substrat înzestrat cu conştiinţa şi cu capacitatea de reacţii conştiente şi libere. Sufletul omului, nu-l putem defini în esenţa lui, ci îl putem doar descrie în manifestările lui, ca fapt  esenţial  care face pe om un subiect conştient şi voluntar, unic şi de neînlocuit.

Citește și:
Ce simte un om atunci când își pierde viața? Sunt șapte lucruri de bază care se întâmpla cu noi atunci când vom muri

Ce se întâmplă cu sufletul omului după moartea trupului? Se spune că sufletul are nevoie de anumite etape pentru a ajunge pe lumea de apoi. Cei care au experimentat moartea clinică susţin că imediat după fenomenul morţii, sufletul se ridică spre cer, pentru ca mai apoi să treacă printr-un tunel. Dincolo de tunel, se vede o lumină puternică spre care se îndreaptă sufletul. Odată ajuns la această lumină puternică, se poate spune că sufletul a ajuns acasă, loc unde se întâlneşte cu anumite persoane dragi.

Surse selective: Adevarul.ro;  diane.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.

Mistere

3 dintre cele mai îngrozitoare locuri de pe Terra. Aici doar cei tari de înger au curaj să se aventureze. Unii riscă să-şi piardă mințile sau chiar viața 

Published

on

Pe Terra există locuri unde doar cei tari de înger sau amatori de senzații tari şi-ar dori să se aventureze. Amatorii de paranormal susțin că în aceste locuri oamenii riscă să-şi piardă mințile sau chiar viaţa.

Parisul este un oraş superb pentru majoritatea vizitatorilor. Sub această lume plină de culoare, istorie şi cultură se află însă una întunecată, misterioasă şi absolut terifiantă. Mai precis, este vorba despre o reţea de tunele, întinse pe zeci de kilometri, care au fost transformate în cel mai mare cimitir din lume. Milioane de resturi din trupuri umane, unele cu o vechime de peste 1.200 de ani, se află în aceste tuneluri foarte vechi, cunoscute drept catacombele din Paris.

Aceste catacombe sunt rămăşiţe ale cavernelor şi tunelelor rămase din fostele cariere medievale ale Parisului, fiind transformate într-un adevărat osuar. Faima catacombelor vine din secolul al XVIII lea. Mai precis, în anul 1786, cimitirele pariziene deveniseră neîncăpătoare.

Mai mult decât atât, multe cadavre nu erau îngropate corespunzător şi exista riscul izbucnirii unei epidemii. S-a luat decizia mutării tuturor rămăşiţelor din cimitire în catacombele Parisului, transformate într-un uriaş osuar. Peste 6 milioane de schelete umane au fost mutate din cimitire în catacombe până în anul 1814. Catacombele au fost cu această ocazie amenajate, iar de-a lungul timpului, în anumite zone, craniile şi oasele umane au fost aranjate chiar artistic.

La început catacombele au fost o adevărată pacoste pentru francezi, fiind raportat un miros de moarte care se împânzise prin tot oraşul. Astăzi, catacombele sunt deschise publicului, fiind unul dintre cele 14 muzee oficiale ale Parisului. Cu toate acestea, catacombele pline de schelete sunt un loc cu adevărat terifiant. Şi asta în condiţiile în care au apărut mărturii despre fenomene paranormale care au avut loc în acest loc al morţii situat într-o zonă numită sugestiv ”Poarta Infernului”.

De asemenea sunt numeroase poveşti tulburătoare despre o prezenţă apăsătoare în aceste catacombe, despre strigăte ciudate şi spirite care bântuie locaţia. Se spune că mulţi îşi pierd minţile şi rătăcesc fără scăpare prin acest labirint subteran al morţii. Există chiar şi o înregistrare găsită pe camera unui turist. Camera a fost descoperită pe podeaua catacombelor. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu proprietarul acesteia.

O pădure din Japonia este considerat ”locul perfect pentru a muri” şi se află într-un top trei mondial al locaţiilor preferate de sinucigaşi. Este vorba despre pădurea Aokigahara, situată la poalele muntelui Fuji, în partea de nord-vest. Faima pădurii este una deosebit de macabră. Este un adevărat loc al sinucigaşilor. Această tradiţie terifiantă a început în anul 1950, atunci când un om de afaceri japonez s-a spânzurat în această pădure. De atunci cel puţin 500 de oameni au venit în această pădure şi nu s-au mai întors. O parte au fost găsiţi, după ce s-au sinucis în acest loc. Recordul de sinucideri în pădurea Aokigahara a fost atins în anul 2003, când au fost descoperite aici nu mai puţin de 105 cadavre.

Experţii în spiritism din Japonia spun că valul de sinucideri a contaminat copacii din această pădure şi că a devenit un loc extrem de bântuit, cu numeroase fenomene paranormale. Este o pădure extrem de deasă, întinsă pe o suprafaţă de 35 de kilometri pătraţi. Este uşor să te rătăceşti în ea, spune poliţiştii japonezi. Totodată cei care au vizitat-o spun că au trăit o senzaţie cumplită de apăsare. Cei cu un psihic labil sunt tentanţi să se piardă cu firea şi chiar să-şi curme viaţa. Tocmai de aceea au fost amplasate pe copaci plăcuţe cu îndemnuri la cumpătare, la gânduri plăcute şi sfaturi pentru evitarea suicidului. Evident circulă numeroase poveşti cu spirite care bântuie pădurea.

Un alt loc absolut terifiant şi inclus în multe top-uri ale locurilor bântuite din lume este un cimitir din Scoţia, o ţară care de altfel are o lungă tradiţie în ceea ce priveşte poveştile cu fantome. Este vorba despre Greyfriars Kirk Grave din oraşul Edinburgh. Este unul dintre cele mai vechi cimitire ale oraşului, cu morminte inclusiv din secolul al XVI lea. Odată cu lăsarea serii, cimitirul din vechiul Edinburgh devine un loc de coşmar, spun amatorii de spiritism. Fantomele sunt o prezenţă obişnuită, la fel şi gemetele morţilor. Cea mai terifiantă apariţie este aceea a lui Sir George Mackenzie, considerat un soi de ”poltergeist”. El ar fi cel mai violent spirit al acestui cimitir.   

Sir George Mackenzie a fost un avocat din secolul al XVII lea. Acesta a rămas cunoscut pentru prigoana declanşată împotriva celor care se opuneau regimului catolic al  lui Carol al II lea. Din cauza terorii declanşate în ţinut, a fost supranumit “Bloody Mackenzie” (n.r. Sângerosul Mackenzie). Se spune că mii de prizonieri au fost executaţi la ordinele sale, iar capetele tăiate ale acestora au fost înfipte în ţepii de fier ai gardului ce înconjoară cimitirul ca avertisment pentru cei care se opuneau domniei regelui Carol al II lea.     

Citește și:
Ce simt sinucigaşii în ultimele lor clipe de viaţă

Spiritul lui Sir Mackenzie s-ar fi ”trezit” după ce a fost tulburat în 1990 de un om fără adăpost care a intrat să se refugieze de ploaie în cripta familiei. Din acel moment, ”Sângerosul Mackenzie” ar fi pus stăpânire pe cimitir, iar spiritul său ar ataca efectiv vizitatorii veniți după lăsarea serii. Sute de mărturii vorbesc despre atacuri paranormale în Greyfriars, inclusiv despre oameni care au leşinat de frică, despre cei care s-au ales cu arsuri ciudate, cu nasul rupt sau zgâriați.

Toate locurile de mai sus sunt însoțite de legende urbane, dar nu s-a dovedit până acum științific dacă ar exista ceva adevărat în spatele lor.

Citește mai mult pe Adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

Datini, tradiţii şi obiceiuri de Bobotează. Nu se dă cu împrumut şi nu este bine să te cerţi. Ce se întâmplă dacă aluneci pe gheaţă

Published

on

By

Boboteaza, sărbătorită în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi are, pe lângă înţelesurile creştine – momentul naşterii spirituale a Mântuitorului – trăsături de mare sărbătoare populară. 6 ianuarie este ziua în care a fost botezat Iisus Hristos de către Ioan Botezătorul. Cu acest prilej, Iisus s-a făcut cunoscut oamenilor, la 30 de ani, vârstă pe care evreii o consideră a maturităţii.

Boboteaza marchează încheierea sărbătorilor de iarnă dedicate Crăciunului, fiind o sărbătoare a purificării naturii, a apelor, de forțele răului.

Boboteaza reprezintă, de fapt, sărbătoarea dedicată botezului Domnului în apa Iordanului. Această sărbătoare, a Bobotezei, mai este cunoscută și sub numele de „Epifanie”, „Teofanie”, „Arătarea Domnului” sau „Descoperirea cuvântului Întrupat”.

De obicei, în această perioadă în țara noastră este foarte frig, de unde și expresia “gerul Bobotezei”.

Botezul Domnului sau Boboteaza este una din cele mai populare sărbători ale Ortodoxiei. În ajunul acesteia, credincioşii postesc şi se pregătesc într-un mod special pentru a întâmpina marele praznic. Aceştia primesc preotul cu „botezul” sau cu „Iordanul”, care le binecuvântează locuinţele şi gospodăriile cu Agheasmă Mare.

Boboteaza ocupă un loc special mai ales în viaţa credincioşilor de la sate, unde cu acest prilej sunt organizate o serie de datini şi obiceiuri ce au rolul de a da o aură aparte acestui praznic împărătesc.

În această zi, de Bobotează, există tradiția conform căruia preoții sfințesc toate apele din care oamenii vor lua, mai apoi, pentru a stropi gospodăriile, casele și animalele, păstrând restul apei în sticle, pentru leac.

În satele și orașele traversate de râuri există obiceiul ca preoții să arunce crucea în apa înghețată, iar tinerii curajoși au datoria de a o scoate la mal. Se spune, conform tradiției și credinței, că cel care va face asta va avea parte numai de bine și va fi ferit de toate bolile.

Se crede, conform spuselor populare că, la Bobotează, când preotul înmoaie crucea în apă, toți dracii ies din ape și rătăcesc pe câmpuri până ce se termină sfințirea apelor. Nimeni nu-i vede, în afară de lupi, care se iau după ei și unde-i prind acolo îi sfâșie. Din această cauză, există și superstiția conform căreia nu ai voie să lași rufe pe sârmă deoarece, dracii, în fuga lor, se pot ascunde printre ele.

În Ajunul Bobotezei se purifică oamenii şi gospodăriile, prin stropirea lor cu apă sfinţită, se desfăşoară practici de stimulare a rodului pământului (colindul cu Chiralesa), dar sunt impuse şi interdicţii pentru a asigura bunăstarea şi sănătatea credincioşilor în noul an. Totodată, în ajun, fetele mari postesc ca să aibă bărbaţi buni şi cuminţi, iar femeile fac piftie ca să le fie tot anul faţa fragedă ca piftia.

Există credinţa că, strigând „Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfantul Andrei (30 noiembrie). „Chiralesa” provine din neo-greacă şi înseamnă „Doamne, miluieşte!”.

Obiceiul specific acestei zile este colindatul cu Chiralesa, în care grupuri de băieţi înconjurau casele, grajdurile şi anexele sătenilor sunând din clopoţei, tălăngi ori fiare vechi, rostind în cor versurile: „Chiralesa,/ Spic de grâu / Până-n brâu, / Roade bune, / Mană-n grâne”. Fiind şi ultima zi a ritualului de peţire a fetelor, Boboteaza reprezintă în conştiinţa populară apogeul practicilor referitoare la întâlnirea ursitului şi a dragostei adevărate, scrie crestinortodox.ro.

La sfinţirea caselor şi a creştinilor de către preot, fetele încearcă să fure fire de busuioc din găleata cu agheasmă, ca să le pună la cap şi să-şi viseze ursitul. În acelaşi scop, fetele, văduvele şi flăcăii tomnatici iau un fir de busuioc de la preot, îl leagă cu aţă, lână sau mătase roşie şi îl poartă cu ei pentru a fi ocrotiţi.

Potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare celei din Ajunul Crăciunului. Sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se asează 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.

După sfinţirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli. Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat.

De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.

În ziua de Bobotează bătrânii spun că dacă vremea e frumoasă, atunci anul va fi bogat în pâine și pește.

Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.

În noaptea de Bobotează, fetele recurgeau la numeroase practici mai mult sau mai puţin magice pentru a-şi ghici sau vedea alesul, precum:

– numărau parii de la gard;

– ghiceau în oglindă şi chiar în apă;

– puneau fire de busuioc sub pernă;

– scoteau diferite obiecte simbolice de sub farfurii;

– scormoneau focul din vatră spunând: „Cum sar scânteile din jăratic, aşa să scânteie inima lui, şi nu înteţesc focul, ci înteţesc inima lui”.

De Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie) exista un alt obicei, numit „Udatul Ionilor”, întâlnit mai ales în Transilvania şi Bucovina.

În Bucovina, la porţile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezaţi sau purificaţi.

Catolicii celebreaza pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă şi tămâie.

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister