Connect with us

Știință

Dispozitivul care produce energie de 7 decenii, fară oprire. Inventatorul este un român

Published

on

⁄Celebra pilă Karpen, un fel de „perpetuum mobile” energetic inventat de reputatul inginer fizician Nicolae Vasilescu-Karpen, poate fi văzută la Muzeul Tehnicii „Dimitrie Leonida” din Bucureşti. Se spune că ea ar fi inspirat tehnologia spaţială secretă a NASA. Oamenii de ştiinţă au afirmat că un astfel de dispozitiv „nu poate exista”.

Una dintre cele mai valoroase piese din colecţia Muzeului Tehnicii „Dimitrie Leonida” din Bucureşti are o poveste pe cât de uluitoare, pe atât de controversată. Este vorba despre celebra pilă Karpen, opera reputatului inginer fizician român Nicolae Vasilescu-Karpen, care nici măcar n-a putut fi expusă până acum câţiva ani, din cauza lipsei capacităţii fizice a muzeului de a-i asigura securitatea. Construită în anul 1950 (brevetul fusese obţnut de fizicianul român încă din 1924), pila Karpen este un fel de generator de electricitate care de 68 de ani funcţionează fără să i se adauge ceva şi fără să fie alimentat în vreun fel cu vreun tip de energie. După o perioadă în care Nicolae Vasilescu-Karpen a încercat, fără succes, să convingă comunitatea ştiinţifică mondială că a inventat un „perpetuum mobile” în domeniul electric, dispozitivul a ajuns în patrimoniul Muzeului Tehnicii, conducerea acestuia preferând să o ţină într-un seif de teamă că ar putea fi furat. În cele din urmă, începând cu 2013, pila este din nou expusă publicului, iar specialiştii în fizică spun că ea funcţionează şi acum, la 68 de ani de la contruire.

Ce este o pilă electrică?

Potrivit unei descrieri sumare, o pilă electrică este un dispozitiv electrochimic (o baterie) ce transformă energia rezultată dintr-o reacţie chimică în energie electrică. Este vorba de generare de electroni şi de asigurarea circulaţiei lor într-un anumit sens. La origine, termenul desemna un element unic format din doi electrozi şi un electrolit. Areheologii au descoperit pile electrice ce au funcţionat în urmă cu peste două milenii (cum ar fi cele din Bagdad). În epoca modernă, cercetarea privind pilele începe cu experimentele lui Luigi Galvani (1786) sau Alessandro Volta (1799). De atunci, foarte mulţi alţi savanţi au contribuit la perfecţionarea pilelor: John Daniell (1836), Wiliam R.Grove (1839), Gaston Plante (1859), Georges Leclanche (1866), Hermann von Helmholtz (1879), Thomas Edison (1901) – şi enumerarea poate continua cu zeci şi sute de cercetători. Interesant este însă că nicio istorie a pilei electrice, fie scrisă de români, fie scrisă de oricine altcineva,  nu îl aminteşte pe Nicolae Vasilescu-Karpen, deşi acesta a efectuat o importantă muncă de pionierat în  domeniul elasticităţii, termodinamicii, electrochimiei şi a ingineriei civile şi a fost membru titular al Academiei Române. Mai mult, el a inventat celebra pilă „veşnică”.

„Nu poate exista”, dar produce energie şapte decenii

Cu toate că inedita „baterie” creată acum 68 de ani încă mai produce curent cu tensiune constantă de 1 volt, unii dintre specialiştii care au analizat invenţia de-a lungul timpului au afirmat că pila „nu poate exista”, deoarece pune sub semnul întrebării principiul al doilea al termodinamicii. Conform lucrării „Termodinamică tehnică – Teorie şi aplicaţii, Vol.1, 1998 (autor Nicolae Băran ş.a.), amintitul principiu precizează condiţiile în care are loc transformarea energiei termice în energie mecanică. „El are un caracter calitativ, arată sensul în care se produc spontan transformările, fără să se refere la cantităţile de energie schimbate. El este o particularizare a principiului general al schimburilor de energie, conform căruia transformările spontane de energie se realizează de la potenţialul mai înalt spre potenţialul mai scăzut”, se menţionează în amintita lucrare.

Controversele legate de invenţie au fost multiple. Spre exemplu, există oameni de ştiinţă care au concluzionat că pila Karpen funcţionează folosind exclusiv energia termică a mediului ambiant, în vreme ce alţii au spus că este un paradox care ar putea avea la bază un truc. În literatura de specialitate, pila Karpen se întâlneşte (foarte rar) şi sub denumirea de pila K sau pila VK. Specialiştii spun că ne găsim în faţa unei pile de concentraţie, în pofida faptului că inventatorul a denumit-o „pilă termoelectrică cu temperatură uniformă”. Totuşi, spre deosebire de ceea ce definim, de regulă, ca fiind o pilă de concentraţie (care are două vase cu electrolit de concentraţii diferite) pila Karpen este alcătuită din două pile legate în serie. Acestea alimentează un minimotor galvanometric care acţionează o paletă conectată la un comutator, astfel că, la fiecare jumătate de rotire, paleta deschide circuitul, pentru ca, la a doua jumătate de rotaţie, să-l închidă. Timpul de rotaţie era calculat în aşa fel încât pilele să aibă timp de reîncarcare, respectiv pentru refacerea polarităţii, în perioada cât circuitul era deschis.

Citește și:
EVUR, autovehiculul electric cu autonomie nelimitată, invenția americanilor care va revoluționa lumea științifică

Motorul si paletele au drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie electrică. Este din aur şi platină neagră Pila Karpen are electrozi din aur (lucios) şi platină neagră (poroasă) cufundaţi în acid sulfuric de înaltă puritate. Unii specialişti spun că a fost catalogată ca pilă de concentraţie fie dintr-o înţelegere greşită a fenomenului, fie din necunoaştere. Se mai vorbeşte de o dezinformare intenţionată în legătură cu principiul de funcţionare, scopul fiind cel de a nu putea fi reprodusă şi utilizată pe scară largă. Există chiar şi o teorie cum că mecanismul revoluţionar este folosit de agenţii spaţiale şi în aplicaţii militare. Cel care a lansat această ipoteză este profesorul Ionel Solomon (preşedintele Societăţii Franceze de Fizică în perioada 1973-1974) care şi-a exprimat convingerea că oamenii s-au folosit de Pila Karpen pentru a ajunge pe Lună.

Citește mai multe pe Adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Soarta seminţei de bumbac încolţite pe Lună, explicată de cercetători

Published

on

By

Recent, cercetători chinezi au anunțat că au obţinut încolţirea primei seminţe de bumbac pe Lună, un succes al unuia dintre experimentele sondei Chang’e 4. Însă există noi informații care arată că planta a și murit.

Sonda Chang’e 4, care la 3 ianuarie s-a aşezat pe faţa ascunsă a Lunii pentru prima dată în istorie, a dus la bordul său seminţe de bumbac, rapiţă, cartof şi gâscariţă, mostre de drojdie şi ouă de musculiţă de oţet pentru a crea „o minibiosferă simplă”, notează Xinhua.

Imaginile trimise de Chang’e 4 au prezentat marţi încolţirea unei seminţe de bumbac, singura sămânţă care a germinat până acum, informează Science Alert. Cultivarea sa nu este însă simplă: temperaturile de pe suprafaţa solului lunar pot depăşi 100 de grade Celsius ziua şi coborî la minus 100 de grade noaptea, în condiţiile unei radiaţii solare mai mari şi unei gravitaţii mai mici decât cea a Terrei.

Informaţiile privind eșecul experimentului au fost transmise chiar de către Xie Gengxin, cercetătorul principal al experimentul de pe Lună.

Gengxin a explicat că planta nu va rezista apusului de pe Lună, din cauza scăderii de temperatură a recipientului până la aproximativ -170 de grade Celsius.

Sursa: stirileprotv.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

Soluţie neașteptată în lupta cu bacteriile rezistente la antibiotice

Published

on

By

Rezistenţa bacteriilor la antibiotice este în creştere rapidă şi se epuizează opţiunile terapeutice. Numărul de decese raportat la numărul de persoane infectate cu aceste super-bacterii care nu mai răspund la antibiotic stârneşte îngrijorarea oamenilor de ştiinţă care caută permanent modalități de a învinge lupta împotriva acestora.

Anual, 2 milioane de oameni sunt infectați cu aceste super-bacterii, potrivit Centers for Disease Control and Prevention. Dintre aceștia, 23.000 ajung să moară. Super-bacteriile sunt acele bacterii care nu pot fi învinse cu două sau mai multe antibiotice. Motivul pentru care ele există? Răspunsul e simplu – uneori, oamenii iau antibiotice ca pe bomboane (fără să se fi consultat cu un doctor în prealabil), iar alteori nu le iau cum trebuie (după ce au primit un tratament, nu îl duc până la capăt, alegând să îl oprească atunci când observă ameliorarea simptomelor).

Un studiu arată că soluția la problemă ar putea sta în veninul de viespi. Potrivit cercetătorilor de la Massachusetts Institute of Technology, veninul viespii din America de Sud conține o toxină care servește drept otravă pentru super-bacterii.

Cercetătorii au folosit soluții cu venin de viespi asupra unor șoareci infectați cu Pseudomonas aeruginosa, o bacterie care cauzează infecții respiratorii și infecții urinare care nu răspund la tratamentele clasice cu antibiotice. Rezultatele au fost promițătoare, pentru că toxina din venin a eliminat bacteria.

„Am găsit o utilizare nouă pentru o moleculă toxică, pe care am transformat-o într-o moleculă care poate trata infecțiile”, a zis Cesar de la Fuente-Nunez, de la Massachusetts Institute of Technology, într-un raport publicat în jurnalul Nature Communications Biology. „Analizând sistematic structura și funcția acestor peptide, am putut să le acordăm proprietățile și activitatea”.

Folosirea toxinelor anumitor insecte – cum sunt cele din veninul albinelor sau viespilor – a mai fost folosită și în trecut, pentru a trata diferite probleme medicale. Din păcate, multe toxine din veninul insectelor sunt toxice pentru oameni – cu excepția veninului viespii din America de Sud. Acest venin conține o peptidă care luptă cu bacteriile mai bine decât peptidele produse de oameni sau animale în timpul luptei cu microorganismele nedorite.

„După patru zile, compusul acela poate elimina complet infecția, iar asta a fost destul de surprinzător și interesant pentru că nu observăm asta de obicei cu alte antibiotice sau antimicrobiene experimentale pe care le-am testat în trecut cu acești șoareci”.

Sursa: playtech.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister