Connect with us

Istorie

De ce trăiau mai mult și mai sănătos strămoșii noștri? Mai avem oare vreo șansă acum sa trăim ca atunci?

Published

on

Un articiol exceptional, preluat de pe blogul ceicunoi.wordpress.com ne prezeinta motivele pentru care strămoșii noștri duceau o viata sănătoasa, in care bolile moderne de astazi erau rare. Va rugam sa parcurgeti cu atentie aceste randuri, iar la sfârșit sa va puneți întrebarea: „Mai avem oare vro șansă acum sa trăim ca atunci?”.

De multe ori rudele mele îi invocă pe strămoşii noştri atunci când vine vorba de alimentaţie: “Haide Emilică, ia şi tu o fripturică de miel! Nu, mulţumesc, nu vreau acum! Haide, ia, să nu-mi spui că nici d’asta nu mai mănânci! Bunicii noştri mâncau şi miel şi carne de vită, şi porc, beau şi o ţuiculiţă pentru digestie (avem, îţi dau!) şi ai văzut ce sănătoşi erau şi cât de mult au trăit! Ia şi tu!” … Dacă ar avea dispoziţia să stea să le explic că bunicii noştri trăiau mai mult şi sănătos din mai multe motive, nu doar că mâncau nu ştiu ce, aş face-o, le-aş explica.

Dar nu au din păcate dispoziţia să asculte. Aşa că o să povestesc aici de ce bunicii noştri trăiau mai mult şi mai sănătos decât o facem noi astăzi, ca să înțeleagă mai multă lume câte elemente din jurul nostru au legătură cu viața lungă și sănătoasă.

Nu putem porni o discuţie despre viaţă lungă şi sănătoasă, fără să repetăm ce îşi doresc TOŢI oamenii de pe Pământ: bunăstare fizică şi/sau psihică. De la asta pleacă totul: vrem să avem bunăstare fizică şi/sau psihică. Iar pentru a o atinge, trebuie să avem un anumit stil de viaţă, să facem anumite lucruri, pentru a ne fi bine pe termen scurt, mediu și mai ales lung.

Diferenţele între viaţa bunicilor şi străbunicilor noştri la ţară, şi viaţa noastră de acum de la oraş sunt MULTE şi SEMNIFICATIVE, trebuie analizate pe rând şi conştientizate. Vreți să aflați secretul unei vieți fericite și îndelungate?

De ce trăiau mai mult şi mai sănătos strămoşii noştri?

1. Stil de viaţă

Strămoşii noştri aveau UN ALT STIL DE VIAŢĂ – unul activ, NU sedentar. Ei MUNCEAU pământul şi lucrau în gospodărie pentru a se autosusţine de-a lungul anului. Aveau o viaţă simplă la ţară – lucratul pământului + culturi agricole, culesul pomilor fructiferi de pe dealuri, avut grijă de animale, făcutul fânului, producere de hrană în propria gospodărie, sau troc pentru a face rost de alte alimente etc. Munca câmpului / pământului / în gospodărie reprezintă un CU TOTUL ALT STIL DE VIAŢĂ faţă de orăşeanul modern de astăzi.

Noi astăzi stăm în nişte blocuri conserve (unii cu privelişte spre alt bloc), fără niciun metru pătrat de pământ la îndemână pentru a-l lucra, fără SPAŢIU pentru a creşte vreun animal etc. Pentru a ne susţine de-a lungul anului, noi avem job-uri. Lucrăm 8 ore pe zi cu fundu’ pe un scaun sau ce mai facem pentru a primi un salariu de mizerie şi a ne trăi vieţile de sclavi muncitori mai departe.

Din modul ăsta de viaţă se nasc primele diferenţe între strămoşii noştri şi noi. Ei trăiau sănătos BIOLOGIC. Îşi puneam corpul la muncă, îl foloseau zi de zi. În acest mod, corpul se menţinea VIU, tânăr, funcţional, fără boli. Prin simplul fapt că era pus la lucru. Noi astăzi suntem SEDENTARI. Corpul nostru este o “plantă de apartament” incapabilă fizic să facă ceva. Obosim cu o sacoşă de la piaţă, obosim dacă urcăm fără lift sau scări rulante, obosim dacă mergem 3 metri pe jos. Prin viaţa “modernă” de la oraş, care ne permite să trăim de pe o zi pe alta fără să mişcăm un băţ, fără să facem cel mai mic efort fizic (de’, am vrut confort), ne distruge din punct de vedere biologic.

Noi astăzi la oraş putem încerca să ne menţinem corpul activ prin tot felul de activităţi de câteva ori pe săptămână: mers la sală, alergat prin parc, ”sute de flotări pe zi” (cum ar zice Dr. Călin Mărginean), urcat pe scări, mers pe jos etc. Deşi aceste lucruri sunt utile şi ne scot din sedentarism, din păcate sunt incomparabile cu viaţa activă (în mod natural activă) pe care o aveau, zi de zi, ţăranii, strămoşii noştri.

2. Lumină naturală

Pentru că lucrau pământul şi în gospodărie, bunicii noştri aveau parte, din belşug, de lumină naturală, adică de Soare direct pe piele. Soarele direct pe piele este foarte important pentru sănătate (inclusiv împotriva cancerului!)! Cine e interesat de detalii le găseşte în acest text (click!). De la munca în aer liber, bunicii noştri erau tot timpul bronzaţi, erau tot timpul mai închişi la culoare decât “fantomele de la oraş”, albe ca varu’, care se duc la mare şi se prăjesc de nu se văd din prima zi. Pur şi simplu Soarele îi menţinea pe bunicii noştri MAI SĂNĂTOŞI, prin proprietăţile pe care le are corpul nostru atunci când este expus la lumina solară (vitamina D etc – detalii la link-ul pus mai sus).

Citește și:
România are 7 chakre, cele mai multe din totalul celor de Glob. Unde se află centrele energetice

Din păcate, noi astăzi, prin stilul nostru de viaţă, NU MAI AVEM PARTE DE SOARE! Să luăm ca exemplu o zi obişnuită a unui orăşean care lucrează 8 ore pe zi într-un birou. Se trezeşte la 7 în apartamentul în care îşi trăieşte viaţa. Se pregăteşte vreo oră să plece la serviciu, pleacă pe la 8 din casă ca să ajungă la 9 la birou (diferă, bineînţeles, de la om la om, distanţe, mijloace de transport etc). La 8 iese din casă şi Soarele îl luminează voios pe faţă şi corp. Dar doar pentru 2 minute, pentru că omul nostru se urcă în maşina personală unde se sigilează şi-şi bagă aer condiţionat să nu moară de cald. Ajuns cu maşina la birou, îl mai prinde soarele vreo 2 minute până intră în clădire. Cei care iau autobuzul – tramvaiul – troleibuzul prind vreo 15 minute de soare (să zicem) până ajung în staţie şi până vine autobuzul şi încă vreo 5-10 minute după ce coboară până la birou. Cei care iau metroul prind vreo 5-10 minute de soare până se bagă în subteran şi încă atât când ies. După cele 8 ore de muncă pentru alţii (nu ştiai încă faptul că eşti un sclav muncitor modern? află aici – click!) termini la ora 17 programul şi ieşi afară pentru alte câteva minute de Soare până la mijocul de transport şi până acasă. Dacă mergi prin parc seara, da, poate apuci câteva ore de soare în ziua aia. Dar de câte ori mergi prin parc pe săptămână şi de câte ori vii de la serviciu direct acasă, înapoi în conserva ferită de soare, la treaba care mai e de făcut prin casă (gătit, avut grijă de copil, alte treburi, distrugerea creierului la TV etc)? Dacă mergi la piaţă, mai prinzi, să zicem, o oră de soare (dacă nu e acoperită piaţa). Dacă te duci la supermarket pentru cumpărături nu prinzi soare deloc. (apropo, supermarket-urile distrug economia României!). Deci, fiecare îşi poate estima cam câte ore de soare are pe săptămână. Eu zic să faceți acest calcul estimativ, vedeți ce vă iese!

Cred că pentru un orăşean, cam 2 ore de soare pe zi în timpul săptămânii şi 5 ore în weekend e o estimare îngăduitoare. Orăşenii au parte în realitate de şi mai puţin soare pe săptămână. Prin comparație, ţăranii / bunicii noștri se sculau pe la 4-5-6 dimineața şi începeau lucrul în grădină, la animale, în gospodărie etc, adică ÎN AER LIBER, adică LA SOARE si munceau în gospodărie până apunea soarele (sau mai devreme). Ei aveau astfel parte de vreo 12 ore de soare PE ZI, ÎN FIECARE ZI, pentru că stilul lor de viaţă, viaţa lor de zi cu zi îi ţinea AFARĂ, în aer liber, NU LA INTERIOR!

3. Aer

Viaţa la ţară oferă UN AER MAI CURAT. Viaţa la oraş (mai ales oraşele mari) oferă UN AER POLUAT. Are asta vreo legătură cu viaţa lungă şi sănătoasă? Bineînţeles! Aerul pe care îl respirăm este esenţial! În timp ce la ţară se respiră un aer mult mai curat şi sănătos, noi la oraş respirăm în fiecare zi o chestie îmbâcsită plină de noxe şi chimicale toxice care ne menţin corpul prost oxigenat şi ne îmbolnăvesc. Apropo: cauza primară a cancerului este proasta oxigenare a celulelor corpului, deci…luaţi aminte la importanţa aerului pe care îl respirăm! Repet îndemnul meu: mutaţi-vă din oraşele poluate dacă aveţi cum!

4. Apă

Bunicii noştri beau apă din propria fântână cu apă curată, sau din râul curat din apropierea satului. Apa din natură (pânză freatică nepoluată – fântâni, lacuri curate, râuri curate, izvoare montane etc) este apa care ne hidratează şi ne “hrăneşte” corpul cel mai bine. De acea apă pot avea parte cei care trăiesc / trăiau la ţară. Avem noi această posibilitate la oraş? Nu, noi bem apa cu clor şi metale grele de la robinet şi apă chioară îmbuteliată, pe care mai dăm şi bani la supermarket, şi care mai e ambalată şi în plastic (adică mai băgăm în noi şi nişte fenoli toxici minunaţi ce trec din plastic în apă). Perfect!  (paranteză 1: cică pânza freatică a capitalei și chiar și acviferul de adâncime sunt deja poluate de la prea multe foraje făcute de oameni și sistemul de canalizare defectuos)  (paranteză 2: sunt bucureşteni care îşi aduc bidoane mari de 10 l cu apă de pe valea prahovei când se întorc din concedii…) (paranteză 3: Exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică înseamnă ADIO apă de calitate în pânza freatică – special ca să mergem toți la supermarket să cumpărăm apă, inclusiv țăranii și fermierii)

5. Hrană

Ehe… hrana este şi ea foarte importantă pentru o viaţă lungă şi sănătoasă. Pentru a descoperi DIETA IDEALĂ tot ce au de făcut oamenii este SĂ CITEASCĂ, să caute, să se informeze. Este suficientă informaţie pe internet. O să vedeţi că cei mai mulţi nutriţionişti, doctori adevăraţi etc recomandă reducerea consumului de carne cât mai mult posibil. Inclusiv în lupta contra cancerului, printre primele lucruri care trebuie făcute se numără și scoaterea din alimentaţie a TUTUROR produselor de origine animală. Dacă n-aţi auzit până acum, aflaţi imediat, OMUL ESTE FĂCUT BIOLOGIC SĂ FIE VEGETARIAN – detalii foaaaarte interesante în acest text – click!. Şi atunci, bunicii noştri cum de mâncau carne şi trăiau bine mersi? Păi, eu nu cred că trăiau bine mersi. Trăiau MAI MULT şi MAI SĂNĂTOS decât noi cei de azi de la oraş, însă nici ei nu şi-au atins potenţialul maxim de longevitate… Ei mâncau carne că aşa au moştenit de la părinţi şi părinţii de la părinţii lor şi tot aşa. Nu ştiu cine unde când de ce a introdus carnea în alimentaţie dar nu cred că a făcut prea mult bine omenirii :). Nu contează, să nu deviem prea mult.

Să mergem pe argumentaţia din primul paragraf al acestui text. “Uite, bunicii mâncau carne şi trăiau bine, mănâncă şi tu!”. Aici sunt 2 chestii. Da, mâncau carne, ÎNSĂ FĂCEAU O GRĂMADĂ DE MIŞCARE (muncă) şi “topeau” astfel orice grăsime, orice mâncare grea etc. La ei NU SE DEPUNEA pentru că făceau mişcare, aveau o viaţă activă! La noi mâncarea nu se “topeşte” pentru că noi suntem sedentari! La noi mâncarea se depune (ne facem graşi), grăsimea înfundă nişte vase cu colesterol şi de aici o grămadă de probleme etc. Chiar dacă am avea IDENTIC aceeaşi alimentaţie cu a bunicilor şi strămoşilor noştri, din cauza stilului de viaţă sedentar pe care îl avem noi azi, fără efort fizic, viaţă în spaţii închise etc, tot n-am fi sănătoşi.

Apoi, a doua chestie: carnea pe care o mâncau ei ERA DE LA EI DIN CURTE, FĂRĂ CHIMICALE TOXICE, FĂRĂ E-URI, FĂRĂ HORMONI DE CREŞTERE, FĂRĂ ANTIBIOTICE, FĂRĂ ALTE TOXINE etc etc etc. La noi, carnea de la supermarket, pe care o mâncăm în fiecare zi, despre care nu ştim nimic – ce conţine, cum a fost crescut animalul, în ce condiţii, a văzut vreodată soarele?, ce a mâncat? etc, acea carne este pur şi simplu “mâncare otravă” (video AICI). Ce, avem încredere în autorităţi că au grijă să fie hrană de calitate în supermarket-uri? PUAHAHAHAHA cât de naivi să fim? 🙂 Aţi auzit de şpagă? Se dă şpagă la inspectorii din România? DAAAAA! LA GREU! Nu mai e nevoie de alte detalii… Citiţi despre încrederea stupidă în autorităţi AICI.

Dar să trecem peste carne şi să ne gândim la alimentaţia noastră la modul general, a celor “moderni şi civilizaţi” de la oraş, comparativ cu alimentaţia celor de la ţară, adică alimentaţia bunicilor noştri. La ţară există posibilitatea (şi încă mai este valorificată în România) să îţi produci singur hrană – legume, fructe, ouă, lapte, carne etc. Ai nevoie de pământ fertil, apă curată și bineînțeles, MUNCA de care vorbeam mai devreme. Noi cei de la oraş suntem nevoiţi să cumpărăm de undeva hrana – că în balcon nu prea e loc şi de găini şi de ardei graşi.

Dar în loc de chestii gen parteneriatele ASAT sau în loc să mergem la Piață, noi mergem la supermarket (că de piaţă orăşeanu’ modern fuge ca dracu’ de tămâie). La supermarket suntem aşteptaţi cu nenumărate varietăţi de mâncare otravă pe care le puteţi citi în enumerarea de AICI. Atâta timp cât nu murim imediat de la ele sau nu ne îmbolnăvim a doua zi, înseamnă că sunt bune, nu? Nu mai contează că alimentaţia gunoi din supermarket ne face să murim bolnavi cu dureri pe la 65-70 de ani (efectele se văd pe termen lung, nu imediat!). Nu contează! Atâta timp cât nu mor mâine e perfect! Super!

În plus, bunicii noștri erau mult mai credincioși decât noi. Ceea ce îi făcea să țină posturile alimentare de peste an, și aveau astfel perioade semnificative de timp în care corpul se detoxifia (postul la ortodocși înseamnă fructe, legume, cereale, fără niciun fel de produs de origine animală – un regim foarte sănătos pentru organism, deși cu cerealele sunt în dubiu). Mulți dintre strămoșii noștri țineau post alimentar (fără produse animale) și miercurea și vinerea, tot timpul anului. Noi astăzi am renunțat la a mai ține post – marea greșeală pentru sănătatea noastră biologică și în principiu renunțăm la tot ce ține de Dumnezeu din ce în ce mai mult (mai ales orășenii).

6. Chimicale

Strămoşii noştri nu erau intoxicaţi cu otrăvurile care ajung într-un fel sau altul în corpurile noastre. Chimicale se găsesc NU doar în mâncare, ci într-o grămadă de produse pe care noi le folosim, şi de la care preluăm toxine în corpul nostru: haine din plastic, castroane și ustensile folosite la gătit din plastic (detalii mai jos), produse de igienă pline de chimicale, deodorante cu aluminiu și chimicale nocive, cosmetice pline de chimcale, parfumuri toxice, pastă de dinți cu fluor toxic, șampoane și săpunuri cu chimicale, gumă de mestecat cu aspartam toxic, tic tac chimicălos etc etc etc. Chestiile astea pline de chimicale nu existau pe vremea bunicilor şi strămoşilor noştri, pentru că nu existau atâtea chimicale sintetizate în laborator şi nu erau folosite în mod curent, în viaţa de zi cu zi. Şi din acest motiv, bunicii noştri erau mai sănătoşi şi trăiau mai mult. Un film făcut de canadieni spune că în corpul bebeluşilor nou născuţi au fost identificate 248 de chimicale… (sursa AICI).

7. Plastic is NOT fantastic!

O mare problemă a vieții noastre de azi este PLASTICUL. Folosirea plasticului, cel puțin în industria alimentară, ar trebui după părerea mea interzisă, pentru că folosit într-un astfel de sector, plasticul se comportă precum un material toxic care ne afectează sănătatea. Plasticul este, pe de o parte, o problemă pentru planeta Pământ, pentru că este ne-biodegradabil și persistă în mediu (adică poluează), iar pe de altă parte plasticul ne intoxică organismul. De ce ne intoxică organismul? Pentru că plasticul este făcut din petrol + chimicale (chimicale pentru a da plasticului maleabilitate, culoare etc). Iar combinația petrol+chimicale în corpul nostru… credeți că e de bine sau e de rău? Normal că e de rău! Dar cum ajunge plasticul în corpul nostru? Că doar nu mușcăm din castronul cu mâncare o bucățică de plastic și o înghițim… Păi nu e nevoie să facem asta, pentru că mici particule de plastic (rețineți: petrol+chimicale) IES SINGURE din obiectele de plastic pe care noi le folosim, pe care le atingem sau din care mâncăm și trec fie PRIN PIELE în corpul nostru, fie trec ÎN MÂNCAREA/BĂUTURA pe care o consumăm.

Poate omenirea să se descurce FĂRĂ plastic în domenii în care plasticul intră în contact direct cu organismul nostru (alimentație, sectorul medical, textile)? Bineînțeles că poate! Cum au trăit bunicii și strămoșii noștri mai sănătos și mai mult decât noi fără confortul de moment oferit de Plastic? Păi au trăit foarte bine! Avem chiar și un exemplu recent – perioada Ceaușistă (n-au trecut nici 25 de ani de atunci!). Înainte de ’89 (pe vremea patriotului Ceaușescu despre care tinerii de azi învață doar minciuni în Școală și din Presa vândută străinilor) NU prea exista plastic. Am întrebat în stânga și în dreapta (că eu aveam vreo 3 ani la Lovitura de stat). Am aflat că nu existau PET-uri din care să bem otravă de Coca Cola sau alte sucuri pline de chimicale toxice, nu prea existau haine din plastic (în niciun caz așa multe precum azi), nu erau folosite ustensile de gătit din plastic (cel mult existau castroane din plastic), lenjeriile de pat nu erau așa plăsticoase, sacoșele de cumpărături erau din cârpă/pânză, nu din plastic, nu existau pahare de unică folosință etc etc etc. Pe vremuri se foloseau materiale mai „naturale” pentru sectorul alimentar/textil – bumbac, ceramică, inox, lemn, sticlă etc. Cei care au prins perioada Ceaușistă pot da mai multe detalii despre prezența plasticului în viața de zi cu zi și îi aștept cu comentarii mai jos.

Citește și:
De la Virgiliu la Napoleon. Ultimele dorinte ale unor muribunzi celebri

Bunicii noștri trăiau mai bine, mai sănătos și mai mult decât noi ȘI PENTRU CĂ NU AVEAU CONTACT DIRECT (prin piele și ingerare) CU CHIMICALELE ȘI PETROLUL DIN PLASTICUL DE AZI… Citește continuarea pe ceicunoi.wordpress.com. 

Diverse

Povestea extraordinarei familii Leonida – o familie de genii care a uimit lumea

Published

on

By

Sunt puţine familii în Romania care şi-au adus o contribuţie atât de substanţială în progresul ţării prin absolut toţi membrii ei, fiecare devenind o personalitate în domeniul în care a activat. Este vorba despre membrii familiei Leonida, atinşi de aripa îngerului genialităţii, caractere puternice, de o moralitate ireproşabilă, cu dragoste de oameni, modele atât pentru contemporani cât şi pentru generaţiile de maine.

Cei mai cunoscuţi dintre ei sunt Elisa Leonida Zamfirescu (prima femeie inginer din Europa), Gheorghe Leonida (sculptor în colectivul lui Paul, cu care a realizat celebra statuie Christos Mântuitorul, de pe muntele Corcovado din Rio de Janeiro), Adela Leonida Paul (medic oftalmolog al Casei Regale, directoare a spitalului „Vatra Luminoasă“) şi Dimitrie Leonida (inginer energetician, creator al Muzeului Tehnic).

Momentul de glorie al acestei familii de români străluciţi începe cu ofiţerul de carieră Anastase Leonida (1849-1918) şi soţia acestuia Matilda (1855-1950). El, român născut în Muntenia, ea franţuzoaică get-beget (înainte de căsătorie se numea Matilde Gill), ba chiar pariziancă de mai multe generaţii.

S-au cunoscut în „micul Paris”, Bucureştiul de sfârşit de secol XIX, şi s-au căsătorit în scurt timp căci, după cum se menţionează în cronicile familiei „se potriveau de minune”. Ea – stilată, elegantă, inteligentă şi de o frumuseţe răpitoare, el – organizat, disciplinat, cu minte sclipitoare şi cu o determinare ieşită din comun.

10 copii şi o viaţă itinerantă

După cum se consemnează  în  lucrarea „Personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti: Familia Leonida” (apărută în 2004 la Bucureşti, ed. Ion Basgan, autori: Gabriel Năstase, Mihai Olteanu, Paul Dudea), familia Leonida a dus o viaţă aproape nomadă, mai ales din cauza faptului că Anastase era nevoit (fiind colonel şi apoi general la arma Geniu) să coordoneze mari lucrări militare şi civile de pe teritoriul foarte tinerei Românii.

Familia l-au urmat, în mod firesc, aşa că, în deceniile următoare, dintre cei 10 copii ai familiei, unul s-a născut la Fălticeni (primul dintre băieţi, Dimitrie, fondatorul Muzeului Tehnic), altul la Vaslui (natalia, cea mai mare dintre fete), alţi şase la Galaţi, iar ceilalţi la Bucureşti.

În ciuda faptului că familia nu a prins rădăcini în oraşele în care a ajuns, toţi cei 10 copii au primit o educaţie de excepţie. Toţi vorbeau fluent mai multe limbi de circulaţie mondială, toţi au învăţat carte şi au exceleat în domeniile în care au activat. Câţiva, însă, n-au fost doar oameni deosebiţi, ci s-au dovedit adevărate genii: Dimitrie Leonida, Gheorghe Leonida, Eliza Leonida Zamfirescu, Adela Leonida Paul şi Natalia Leonida.

Elisa, prima femeie inginer din Europa

Elisa Leonida s-a născut la Galaţi, pe 10 noiembrie 1887 şi a studiat şcoala primară la Galaţi, apoi la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, obţinând bacalaureatul la secţia reală a Liceului „Mihai Viteazul”.

După terminarea liceului, s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti (precursoarea Politehnicii din zilele noastre), însă a fost respinsă din start din cauza prejudecăţilor vremii, care refuzau dreptul femeilor de a urma o astfel de facultate. A încercat şi la alte şcoli tehnice din România, însă peste tot a primit acelaşi răspuns, după cum avea să consemneze Eliza Leonida în jurnalul personal: „Locul femeilor este la cratiţă!”

Nemaiavând alternative, dar ferm convinsă că trebuie să devină inginer, pleacă, în anul 1909, în Germania şi se înscrie la Academia Regală Tehnică din Berlin. În fapt, este prima femeie student a acestei universităţi, căci şi în Germania existau prejudecăţi bine înrădăcinate cu privire la rolul femeilor în societate.

Cu timpul, cu răbdare şi dârzenie, a câştigat admiraţia profesorilor şi colegilor. La înmânarea diplomei de absolvire (în anul 1912, cu specializarea „Chimie”), decanul Hoffman ar fi declarat: „Die Fleissigste der Fleissigsten” (cea mai silitoare dintre silitori).

Izbucnirea Primului Război Mondial avea să-i schimbe radical viaţa. Se înscrie în organizaţia „Crucea Roşie“ şi pleacă pe front. I s-a încredinţat chiar conducerea unor spitale de campanie în apropiere de Mărăşeşti, fiind decorată cu ordine şi medalii româneşti şi străine.

Elisa Leonida

Pe front l-a întâlnit şi pe viitorul ei soţ, inginerul Constantin Zamfirescu, nimeni altul decât fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu, cu care s-a căsătorit, pe front, în localitatea gălăţeană Ghidigeni (probabil la conacul familiei Hrissoveloni), în 1918. Interesant este că la nuntă a participat şi Regina Maria, momentul consfinţind faptul că între Familia Regală şi familia Leonida existau deja legături strânse.

După război, şi-a reluat activitatea la Institutul Geologic, unde a condus un laborator de analize, în care a elaborat metode originale, raţionalizări, a introdus tehnici noi şi a efectuat studii importante, toate având ca scop cunoaşterea bogăţiilor subsolului ţării noastre.

Doctoriţa genială a Casei Regale

Doctoriţa Adela Leonida Paul s-a născut la Galaţi, în 7 aprilie 1890 şi avea să devină unul dintre cei mai importanţi medici oftalmologi pe care i-a avut România, cu o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea ştiinţei medicale.

În 1918, cu puţin timp înainte de încheierea războiului, îşi ia doctoratul în medicină, la Iaşi, cu lucrarea „Complicaţiile tifosului exantematic la ochi”, obţinând calificativul „Magna Cum Laude“. În Moldova avea să aibă primele contacte cu familia regală a României. În octombrie 1918, în conacul familiei Hrisoveloni din Ghidigeni, o întâlneşte pentru prima oară pe Regina Maria, care venise la nunta lui Constantin Zamfirescu (fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu), cu Elisa Leonida, sora Adelei şi prima femeie inginer din Europa.

După terminarea Primului Război Mondial, Adela revine la Bucureşti şi este numită, la doar 29 de ani, directoare a Orfelinatului de orbi Vatra Luminoasă. Imediat după numire, înfiinţează o tipografie care tipărea în Braille (cu simboluri în relief, astfel încât să poată fi „citite” cu degetele de către orbi), în care se vor tipăr ani de-a rândul manuale pentru clasele primare şi de liceu, atît de necesare şcolilor speciale pentru nevăzători.

Adela Leonida Paul

După numai un an, în 1920, se înfiinţează la Bucureşti Spitalul de Ochi „Vatra Luminoasă”, unde Adela va fi primul director. Deja faima i se răspândise, iar Casa Regală a României o numeşte oftalmolog oficial al Curţii şi o împuterniceşte să o opereze de cataractă pe Regina Maria. Operaţia are succes, iar laudele nu mai contenesc să vină, în presa vremii, la adresa doctoriţei Leonida.

Fondatorul Muzeului Tehnic al României

Dimitrie Leonida s-a născut la 23 mai 1883, la Fălticeni. Şcoala primară a început-o la Galaţi în 1890, clasa a III-a a terminat-o la Buzău, de unde a mers la Bucureşti la şcoala Clemenţa, apoi la Şcoala Primară Petrache Poenaru din Bucureşti.

În anul IV va concepe proiectul „Metropolitanului din Bucureşti”, cu linia principală Gara de Nord-Sf. Gheorghe-Calea Moşilor şi ramificaţia Sf. Gheorghe-Filaret , fiind printre cei dintâi care au propus construirea unei reţele de metrou în Bucureşti, iar proiectul de diplomă va avea ca tema „Complexul hidrotehnic şi hidroenergetic al Bistriţei din regiunea Bicaz”.

Deşi a avut oferte de la renumita firmă Siemens pentru un contract pe 5 ani şi de la Şcoala Politehnică din Charlottenburg pentru un post de asistent, Dimitrie Leonida s-a întors în România în anul 1908, cu titlul de „Elektroingenieur”, şi s-a angajat la Primăria capitalei, unde s-a ocupat de verificarea instalaţiilor electrice noi ce urmau să fie racordate la reţea, problema tramvaielor, abordează problema metroului al cărui prim proiect îl făcuse în anul IV de facultate şi construirea unui canal navigabil Argeş – Bucureşti – Dunăre, cu port la Bucureşti şi centrale hidroelectrice la Bucureşti, Orăşti, Budeşti, Fundeni.

În anul 1908 Dimitrie Leonida a înfiinţat prima Şcoală de Electricieni şi Mecanici din România, care va funcţiona peste 45 de ani şi va pregăti mii de specialişti din domeniul electric şi mecanic. Un an mai târziu, în 1909, a înfiinţat şi primul Muzeu Tehnic din România (actualul Muzeu Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida”), pe care îl donează în 1951 statului român prin Ministerul Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice.

Dimitrie Leonida

În anul 1912 a proiectat centrala termoelectrică de la Grozăveşti, iar în anul 1914 a proiectat Centrala de la Botoşani. Împreună cu Nicolae Caranfil (viitorul director al Societăţii Comunale Bucureşti şi al Societăţii Generale de Gaz şi de Electricitate), Christea Niculescu şi prof. Andronescu, a înfiinţat în anul 1913 societatea Energia, prima societate particulară românească din domeniul electrotehnic.

Omul care a sculptat cea mai cunoscută statuie a lui Iisus

Gheorghe Leonida s-a născut la Galaţi, în 1892. Când tatăl său, un ofiţer de carieră, a fost nevoit să părăsească oraşul Galaţi, Gheorghe l-a urmat la Bucureşti, unde a absolvit liceul apoi a continuat studiile la departamentul de sculptură a conservatorului de Arte Frumoase.

În 1925, s-a mutat la Paris, unde Paul Landowski tocmai primise contractul pentru realizarea statuii gigantice Christos Mântuitorul din Rio de Janeiro. Gheorghe Leonida a fost angajat de către Landowski să sculpteze capul statuii. Lucrarea a început în 1926 şi a fost finalizată în 1931.

Gheorghe Leonida

Întors în România, Gheorghe Leonida a continuat să sculpteze. A murit în primăvara anului 1942, căzând de pe acoperişul casei familiei sale din Bucureşti, în timp ce culegea flori de tei. Lucrările sale pot fi văzute la Castelul Bran, Muzeul Naţional de Artă şi în alte muzee importante din Bucureşti.

Natalia, primul director al Liceului „Regina Maria”

Natalia Leonida, fiica intelectualilor Anastase Leonida şi Matilda Gill, a urmat cursurile liceale în limba franceză la „Notre Dame de Sion” din Galaţi şi pe cele universitare la Facultatea de Litere de la Sorbona (1887–1901), concomitent cu Şcoala Normală Superioară din cadrul aceleiaşi universităţi; şi-a obţinut şi licenţa în filologie modernă la Universitatea Bucureşti (1904).

La reîntoarcerea în ţară a cerut Ministerului Instrucţiunii Publice dreptul de a profesa, fiind repartizată ca profesoară de limba franceză la Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova, apoi la Liceul externat de fete nr. 1 din Bucureşti. La 1 noiembrie 1927, Natalia Leonida este învestită directoarea acestui liceu, devenit acum „Regina Maria”.

Face eforturi pentru a-l înzestra cu dotări ultramoderne: cabinete, laboratoare, bibliotecă, sală de gimnastică, sală de pregătire pentru Crucea Roşie, sau pentru introducerea unor discipline extraşcolare, de tip european, care să dezvolte, pe lângă intelect, şi patriotismul, cum ar fi „Cercetăşia”.

Talentată pianistă, Natalia avea să o ajute pe sora ei, Adela Leonida Paul, la transcrierea în Braille, în premieră în România, a numeroase partituri muzicale, dar şi a operelor din literatura română şi universală.

Generalul Paul Leonida

Foarte cunoscut a fost şi Paul Leonida (1885-1982) care a avut o carieră militară exemplară. A participat, ca ofiţer, la Primul Război Mondial, iar în Al Doilea Război Mondial avea gradul de general, fiind comandatul Secţiei Operaţiuni din cadrul Marelui Stat Major al Armatei Române.

Citeste mai mult: adev.ro/pbcejd

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Recomandările zilei

Descoperiri5 ore ago

Botezat „Oumuamua”, obiectul interstelar i-a lăsat perplecşi pe astronomii americani. Doi savanți de la Harvard susțin că ar putea fi o navă interstelară

La finele anului trecut, astronomii americani au detectat, în premieră, un asteroid interstelar. Botezat „Oumuamua” (Mesagerul, în limba hawaiană) sau...

Diverse24 de ore ago

Povestea extraordinarei familii Leonida – o familie de genii care a uimit lumea

Sunt puţine familii în Romania care şi-au adus o contribuţie atât de substanţială în progresul ţării prin absolut toţi membrii...

DiverseO zi ago

Deşi nu doare, ficatul dă alte semne prin care „anunţă” că este bolnav. Cel mai simplu test prin care afli dacă ficatul tău e sănătos

Ficatul este cel mai activ organ din corpul uman, din punct de vedere metabolic. În pofida acestui fapt, atunci când...

Diverse3 zile ago

Secretele minţii umane. Cele două mecanisme care ne controlează viaţa şi greşelile cognitive care ne influenţează deciziile

Psihologul Daniel Kahneman susţine că gândirea umană este controlată de două sisteme: sistemul 1, pe care îl numeşte „thinking fast”...

Medicină3 zile ago

Bioritmul organelor interne și orele de refacere ale acestora. Țineți cont ca acestea au o activitate maximă timp de 2 ore pe zi

Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult,...

Diverse5 zile ago

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister