Connect with us

Istorie

De ce trăiau mai mult și mai sănătos strămoșii noștri? Mai avem oare vreo șansă acum sa trăim ca atunci?

Published

on

Un articiol exceptional, preluat de pe blogul ceicunoi.wordpress.com ne prezeinta motivele pentru care strămoșii noștri duceau o viata sănătoasa, in care bolile moderne de astazi erau rare. Va rugam sa parcurgeti cu atentie aceste randuri, iar la sfârșit sa va puneți întrebarea: „Mai avem oare vro șansă acum sa trăim ca atunci?”.

De multe ori rudele mele îi invocă pe strămoşii noştri atunci când vine vorba de alimentaţie: “Haide Emilică, ia şi tu o fripturică de miel! Nu, mulţumesc, nu vreau acum! Haide, ia, să nu-mi spui că nici d’asta nu mai mănânci! Bunicii noştri mâncau şi miel şi carne de vită, şi porc, beau şi o ţuiculiţă pentru digestie (avem, îţi dau!) şi ai văzut ce sănătoşi erau şi cât de mult au trăit! Ia şi tu!” … Dacă ar avea dispoziţia să stea să le explic că bunicii noştri trăiau mai mult şi sănătos din mai multe motive, nu doar că mâncau nu ştiu ce, aş face-o, le-aş explica.

Dar nu au din păcate dispoziţia să asculte. Aşa că o să povestesc aici de ce bunicii noştri trăiau mai mult şi mai sănătos decât o facem noi astăzi, ca să înțeleagă mai multă lume câte elemente din jurul nostru au legătură cu viața lungă și sănătoasă.

Nu putem porni o discuţie despre viaţă lungă şi sănătoasă, fără să repetăm ce îşi doresc TOŢI oamenii de pe Pământ: bunăstare fizică şi/sau psihică. De la asta pleacă totul: vrem să avem bunăstare fizică şi/sau psihică. Iar pentru a o atinge, trebuie să avem un anumit stil de viaţă, să facem anumite lucruri, pentru a ne fi bine pe termen scurt, mediu și mai ales lung.

Diferenţele între viaţa bunicilor şi străbunicilor noştri la ţară, şi viaţa noastră de acum de la oraş sunt MULTE şi SEMNIFICATIVE, trebuie analizate pe rând şi conştientizate. Vreți să aflați secretul unei vieți fericite și îndelungate?

De ce trăiau mai mult şi mai sănătos strămoşii noştri?

1. Stil de viaţă

Strămoşii noştri aveau UN ALT STIL DE VIAŢĂ – unul activ, NU sedentar. Ei MUNCEAU pământul şi lucrau în gospodărie pentru a se autosusţine de-a lungul anului. Aveau o viaţă simplă la ţară – lucratul pământului + culturi agricole, culesul pomilor fructiferi de pe dealuri, avut grijă de animale, făcutul fânului, producere de hrană în propria gospodărie, sau troc pentru a face rost de alte alimente etc. Munca câmpului / pământului / în gospodărie reprezintă un CU TOTUL ALT STIL DE VIAŢĂ faţă de orăşeanul modern de astăzi.

Noi astăzi stăm în nişte blocuri conserve (unii cu privelişte spre alt bloc), fără niciun metru pătrat de pământ la îndemână pentru a-l lucra, fără SPAŢIU pentru a creşte vreun animal etc. Pentru a ne susţine de-a lungul anului, noi avem job-uri. Lucrăm 8 ore pe zi cu fundu’ pe un scaun sau ce mai facem pentru a primi un salariu de mizerie şi a ne trăi vieţile de sclavi muncitori mai departe.

Din modul ăsta de viaţă se nasc primele diferenţe între strămoşii noştri şi noi. Ei trăiau sănătos BIOLOGIC. Îşi puneam corpul la muncă, îl foloseau zi de zi. În acest mod, corpul se menţinea VIU, tânăr, funcţional, fără boli. Prin simplul fapt că era pus la lucru. Noi astăzi suntem SEDENTARI. Corpul nostru este o “plantă de apartament” incapabilă fizic să facă ceva. Obosim cu o sacoşă de la piaţă, obosim dacă urcăm fără lift sau scări rulante, obosim dacă mergem 3 metri pe jos. Prin viaţa “modernă” de la oraş, care ne permite să trăim de pe o zi pe alta fără să mişcăm un băţ, fără să facem cel mai mic efort fizic (de’, am vrut confort), ne distruge din punct de vedere biologic.

Noi astăzi la oraş putem încerca să ne menţinem corpul activ prin tot felul de activităţi de câteva ori pe săptămână: mers la sală, alergat prin parc, ”sute de flotări pe zi” (cum ar zice Dr. Călin Mărginean), urcat pe scări, mers pe jos etc. Deşi aceste lucruri sunt utile şi ne scot din sedentarism, din păcate sunt incomparabile cu viaţa activă (în mod natural activă) pe care o aveau, zi de zi, ţăranii, strămoşii noştri.

2. Lumină naturală

Pentru că lucrau pământul şi în gospodărie, bunicii noştri aveau parte, din belşug, de lumină naturală, adică de Soare direct pe piele. Soarele direct pe piele este foarte important pentru sănătate (inclusiv împotriva cancerului!)! Cine e interesat de detalii le găseşte în acest text (click!). De la munca în aer liber, bunicii noştri erau tot timpul bronzaţi, erau tot timpul mai închişi la culoare decât “fantomele de la oraş”, albe ca varu’, care se duc la mare şi se prăjesc de nu se văd din prima zi. Pur şi simplu Soarele îi menţinea pe bunicii noştri MAI SĂNĂTOŞI, prin proprietăţile pe care le are corpul nostru atunci când este expus la lumina solară (vitamina D etc – detalii la link-ul pus mai sus).

Citește și:
Orori ale comunismului. O foamete cum n-a mai văzut istoria

Din păcate, noi astăzi, prin stilul nostru de viaţă, NU MAI AVEM PARTE DE SOARE! Să luăm ca exemplu o zi obişnuită a unui orăşean care lucrează 8 ore pe zi într-un birou. Se trezeşte la 7 în apartamentul în care îşi trăieşte viaţa. Se pregăteşte vreo oră să plece la serviciu, pleacă pe la 8 din casă ca să ajungă la 9 la birou (diferă, bineînţeles, de la om la om, distanţe, mijloace de transport etc). La 8 iese din casă şi Soarele îl luminează voios pe faţă şi corp. Dar doar pentru 2 minute, pentru că omul nostru se urcă în maşina personală unde se sigilează şi-şi bagă aer condiţionat să nu moară de cald. Ajuns cu maşina la birou, îl mai prinde soarele vreo 2 minute până intră în clădire. Cei care iau autobuzul – tramvaiul – troleibuzul prind vreo 15 minute de soare (să zicem) până ajung în staţie şi până vine autobuzul şi încă vreo 5-10 minute după ce coboară până la birou. Cei care iau metroul prind vreo 5-10 minute de soare până se bagă în subteran şi încă atât când ies. După cele 8 ore de muncă pentru alţii (nu ştiai încă faptul că eşti un sclav muncitor modern? află aici – click!) termini la ora 17 programul şi ieşi afară pentru alte câteva minute de Soare până la mijocul de transport şi până acasă. Dacă mergi prin parc seara, da, poate apuci câteva ore de soare în ziua aia. Dar de câte ori mergi prin parc pe săptămână şi de câte ori vii de la serviciu direct acasă, înapoi în conserva ferită de soare, la treaba care mai e de făcut prin casă (gătit, avut grijă de copil, alte treburi, distrugerea creierului la TV etc)? Dacă mergi la piaţă, mai prinzi, să zicem, o oră de soare (dacă nu e acoperită piaţa). Dacă te duci la supermarket pentru cumpărături nu prinzi soare deloc. (apropo, supermarket-urile distrug economia României!). Deci, fiecare îşi poate estima cam câte ore de soare are pe săptămână. Eu zic să faceți acest calcul estimativ, vedeți ce vă iese!

Cred că pentru un orăşean, cam 2 ore de soare pe zi în timpul săptămânii şi 5 ore în weekend e o estimare îngăduitoare. Orăşenii au parte în realitate de şi mai puţin soare pe săptămână. Prin comparație, ţăranii / bunicii noștri se sculau pe la 4-5-6 dimineața şi începeau lucrul în grădină, la animale, în gospodărie etc, adică ÎN AER LIBER, adică LA SOARE si munceau în gospodărie până apunea soarele (sau mai devreme). Ei aveau astfel parte de vreo 12 ore de soare PE ZI, ÎN FIECARE ZI, pentru că stilul lor de viaţă, viaţa lor de zi cu zi îi ţinea AFARĂ, în aer liber, NU LA INTERIOR!

3. Aer

Viaţa la ţară oferă UN AER MAI CURAT. Viaţa la oraş (mai ales oraşele mari) oferă UN AER POLUAT. Are asta vreo legătură cu viaţa lungă şi sănătoasă? Bineînţeles! Aerul pe care îl respirăm este esenţial! În timp ce la ţară se respiră un aer mult mai curat şi sănătos, noi la oraş respirăm în fiecare zi o chestie îmbâcsită plină de noxe şi chimicale toxice care ne menţin corpul prost oxigenat şi ne îmbolnăvesc. Apropo: cauza primară a cancerului este proasta oxigenare a celulelor corpului, deci…luaţi aminte la importanţa aerului pe care îl respirăm! Repet îndemnul meu: mutaţi-vă din oraşele poluate dacă aveţi cum!

4. Apă

Bunicii noştri beau apă din propria fântână cu apă curată, sau din râul curat din apropierea satului. Apa din natură (pânză freatică nepoluată – fântâni, lacuri curate, râuri curate, izvoare montane etc) este apa care ne hidratează şi ne “hrăneşte” corpul cel mai bine. De acea apă pot avea parte cei care trăiesc / trăiau la ţară. Avem noi această posibilitate la oraş? Nu, noi bem apa cu clor şi metale grele de la robinet şi apă chioară îmbuteliată, pe care mai dăm şi bani la supermarket, şi care mai e ambalată şi în plastic (adică mai băgăm în noi şi nişte fenoli toxici minunaţi ce trec din plastic în apă). Perfect!  (paranteză 1: cică pânza freatică a capitalei și chiar și acviferul de adâncime sunt deja poluate de la prea multe foraje făcute de oameni și sistemul de canalizare defectuos)  (paranteză 2: sunt bucureşteni care îşi aduc bidoane mari de 10 l cu apă de pe valea prahovei când se întorc din concedii…) (paranteză 3: Exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică înseamnă ADIO apă de calitate în pânza freatică – special ca să mergem toți la supermarket să cumpărăm apă, inclusiv țăranii și fermierii)

5. Hrană

Ehe… hrana este şi ea foarte importantă pentru o viaţă lungă şi sănătoasă. Pentru a descoperi DIETA IDEALĂ tot ce au de făcut oamenii este SĂ CITEASCĂ, să caute, să se informeze. Este suficientă informaţie pe internet. O să vedeţi că cei mai mulţi nutriţionişti, doctori adevăraţi etc recomandă reducerea consumului de carne cât mai mult posibil. Inclusiv în lupta contra cancerului, printre primele lucruri care trebuie făcute se numără și scoaterea din alimentaţie a TUTUROR produselor de origine animală. Dacă n-aţi auzit până acum, aflaţi imediat, OMUL ESTE FĂCUT BIOLOGIC SĂ FIE VEGETARIAN – detalii foaaaarte interesante în acest text – click!. Şi atunci, bunicii noştri cum de mâncau carne şi trăiau bine mersi? Păi, eu nu cred că trăiau bine mersi. Trăiau MAI MULT şi MAI SĂNĂTOS decât noi cei de azi de la oraş, însă nici ei nu şi-au atins potenţialul maxim de longevitate… Ei mâncau carne că aşa au moştenit de la părinţi şi părinţii de la părinţii lor şi tot aşa. Nu ştiu cine unde când de ce a introdus carnea în alimentaţie dar nu cred că a făcut prea mult bine omenirii :). Nu contează, să nu deviem prea mult.

Să mergem pe argumentaţia din primul paragraf al acestui text. “Uite, bunicii mâncau carne şi trăiau bine, mănâncă şi tu!”. Aici sunt 2 chestii. Da, mâncau carne, ÎNSĂ FĂCEAU O GRĂMADĂ DE MIŞCARE (muncă) şi “topeau” astfel orice grăsime, orice mâncare grea etc. La ei NU SE DEPUNEA pentru că făceau mişcare, aveau o viaţă activă! La noi mâncarea nu se “topeşte” pentru că noi suntem sedentari! La noi mâncarea se depune (ne facem graşi), grăsimea înfundă nişte vase cu colesterol şi de aici o grămadă de probleme etc. Chiar dacă am avea IDENTIC aceeaşi alimentaţie cu a bunicilor şi strămoşilor noştri, din cauza stilului de viaţă sedentar pe care îl avem noi azi, fără efort fizic, viaţă în spaţii închise etc, tot n-am fi sănătoşi.

Apoi, a doua chestie: carnea pe care o mâncau ei ERA DE LA EI DIN CURTE, FĂRĂ CHIMICALE TOXICE, FĂRĂ E-URI, FĂRĂ HORMONI DE CREŞTERE, FĂRĂ ANTIBIOTICE, FĂRĂ ALTE TOXINE etc etc etc. La noi, carnea de la supermarket, pe care o mâncăm în fiecare zi, despre care nu ştim nimic – ce conţine, cum a fost crescut animalul, în ce condiţii, a văzut vreodată soarele?, ce a mâncat? etc, acea carne este pur şi simplu “mâncare otravă” (video AICI). Ce, avem încredere în autorităţi că au grijă să fie hrană de calitate în supermarket-uri? PUAHAHAHAHA cât de naivi să fim? 🙂 Aţi auzit de şpagă? Se dă şpagă la inspectorii din România? DAAAAA! LA GREU! Nu mai e nevoie de alte detalii… Citiţi despre încrederea stupidă în autorităţi AICI.

Dar să trecem peste carne şi să ne gândim la alimentaţia noastră la modul general, a celor “moderni şi civilizaţi” de la oraş, comparativ cu alimentaţia celor de la ţară, adică alimentaţia bunicilor noştri. La ţară există posibilitatea (şi încă mai este valorificată în România) să îţi produci singur hrană – legume, fructe, ouă, lapte, carne etc. Ai nevoie de pământ fertil, apă curată și bineînțeles, MUNCA de care vorbeam mai devreme. Noi cei de la oraş suntem nevoiţi să cumpărăm de undeva hrana – că în balcon nu prea e loc şi de găini şi de ardei graşi.

Dar în loc de chestii gen parteneriatele ASAT sau în loc să mergem la Piață, noi mergem la supermarket (că de piaţă orăşeanu’ modern fuge ca dracu’ de tămâie). La supermarket suntem aşteptaţi cu nenumărate varietăţi de mâncare otravă pe care le puteţi citi în enumerarea de AICI. Atâta timp cât nu murim imediat de la ele sau nu ne îmbolnăvim a doua zi, înseamnă că sunt bune, nu? Nu mai contează că alimentaţia gunoi din supermarket ne face să murim bolnavi cu dureri pe la 65-70 de ani (efectele se văd pe termen lung, nu imediat!). Nu contează! Atâta timp cât nu mor mâine e perfect! Super!

În plus, bunicii noștri erau mult mai credincioși decât noi. Ceea ce îi făcea să țină posturile alimentare de peste an, și aveau astfel perioade semnificative de timp în care corpul se detoxifia (postul la ortodocși înseamnă fructe, legume, cereale, fără niciun fel de produs de origine animală – un regim foarte sănătos pentru organism, deși cu cerealele sunt în dubiu). Mulți dintre strămoșii noștri țineau post alimentar (fără produse animale) și miercurea și vinerea, tot timpul anului. Noi astăzi am renunțat la a mai ține post – marea greșeală pentru sănătatea noastră biologică și în principiu renunțăm la tot ce ține de Dumnezeu din ce în ce mai mult (mai ales orășenii).

6. Chimicale

Strămoşii noştri nu erau intoxicaţi cu otrăvurile care ajung într-un fel sau altul în corpurile noastre. Chimicale se găsesc NU doar în mâncare, ci într-o grămadă de produse pe care noi le folosim, şi de la care preluăm toxine în corpul nostru: haine din plastic, castroane și ustensile folosite la gătit din plastic (detalii mai jos), produse de igienă pline de chimicale, deodorante cu aluminiu și chimicale nocive, cosmetice pline de chimcale, parfumuri toxice, pastă de dinți cu fluor toxic, șampoane și săpunuri cu chimicale, gumă de mestecat cu aspartam toxic, tic tac chimicălos etc etc etc. Chestiile astea pline de chimicale nu existau pe vremea bunicilor şi strămoşilor noştri, pentru că nu existau atâtea chimicale sintetizate în laborator şi nu erau folosite în mod curent, în viaţa de zi cu zi. Şi din acest motiv, bunicii noştri erau mai sănătoşi şi trăiau mai mult. Un film făcut de canadieni spune că în corpul bebeluşilor nou născuţi au fost identificate 248 de chimicale… (sursa AICI).

7. Plastic is NOT fantastic!

O mare problemă a vieții noastre de azi este PLASTICUL. Folosirea plasticului, cel puțin în industria alimentară, ar trebui după părerea mea interzisă, pentru că folosit într-un astfel de sector, plasticul se comportă precum un material toxic care ne afectează sănătatea. Plasticul este, pe de o parte, o problemă pentru planeta Pământ, pentru că este ne-biodegradabil și persistă în mediu (adică poluează), iar pe de altă parte plasticul ne intoxică organismul. De ce ne intoxică organismul? Pentru că plasticul este făcut din petrol + chimicale (chimicale pentru a da plasticului maleabilitate, culoare etc). Iar combinația petrol+chimicale în corpul nostru… credeți că e de bine sau e de rău? Normal că e de rău! Dar cum ajunge plasticul în corpul nostru? Că doar nu mușcăm din castronul cu mâncare o bucățică de plastic și o înghițim… Păi nu e nevoie să facem asta, pentru că mici particule de plastic (rețineți: petrol+chimicale) IES SINGURE din obiectele de plastic pe care noi le folosim, pe care le atingem sau din care mâncăm și trec fie PRIN PIELE în corpul nostru, fie trec ÎN MÂNCAREA/BĂUTURA pe care o consumăm.

Poate omenirea să se descurce FĂRĂ plastic în domenii în care plasticul intră în contact direct cu organismul nostru (alimentație, sectorul medical, textile)? Bineînțeles că poate! Cum au trăit bunicii și strămoșii noștri mai sănătos și mai mult decât noi fără confortul de moment oferit de Plastic? Păi au trăit foarte bine! Avem chiar și un exemplu recent – perioada Ceaușistă (n-au trecut nici 25 de ani de atunci!). Înainte de ’89 (pe vremea patriotului Ceaușescu despre care tinerii de azi învață doar minciuni în Școală și din Presa vândută străinilor) NU prea exista plastic. Am întrebat în stânga și în dreapta (că eu aveam vreo 3 ani la Lovitura de stat). Am aflat că nu existau PET-uri din care să bem otravă de Coca Cola sau alte sucuri pline de chimicale toxice, nu prea existau haine din plastic (în niciun caz așa multe precum azi), nu erau folosite ustensile de gătit din plastic (cel mult existau castroane din plastic), lenjeriile de pat nu erau așa plăsticoase, sacoșele de cumpărături erau din cârpă/pânză, nu din plastic, nu existau pahare de unică folosință etc etc etc. Pe vremuri se foloseau materiale mai „naturale” pentru sectorul alimentar/textil – bumbac, ceramică, inox, lemn, sticlă etc. Cei care au prins perioada Ceaușistă pot da mai multe detalii despre prezența plasticului în viața de zi cu zi și îi aștept cu comentarii mai jos.

Citește și:
Sfaturile renumitului chirurg Amosov: „Omul se îmbolnăveşte din cauza lenei şi a lăcomiei”

Bunicii noștri trăiau mai bine, mai sănătos și mai mult decât noi ȘI PENTRU CĂ NU AVEAU CONTACT DIRECT (prin piele și ingerare) CU CHIMICALELE ȘI PETROLUL DIN PLASTICUL DE AZI… Citește continuarea pe ceicunoi.wordpress.com. 

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

„Frumoasa și Bestia” au existat în realitate! Povestea din spatele celebrului basm

Published

on

By

„Frumoasa și Bestia” este una dintre cele mai frumoase povești pentru copii din toate timpurile. Ceea ce puțini oameni știu este faptul că personajele Belle și Bestia nu sunt invenții ale unei imaginații bogate, ci au fost inspirate din viața lui Petrus Gonsalvus, un bărbat născut în jurul anului 1537, în insula Tenerife și care suferea de o boală extrem de rară ce îl făcea să arate ca un animal.

Publicat pentru prima oară în 1740, basmul „Frumoasa și Bestia” a trecut prin mai multe modificări, făcute de mai mulți scriitori, până să ajungă în mâinile poetului scoțian Andrew Lang, în 1889. Potrivit mai multor experți, Bestia nu este un personaj închipuit, ci ar fi fost inspirată de povestea lui Petrus Gonsalvus, un bărbat născut în jurul anului 1537.

„Bestia” Petrus Gonsalvus a marcat o premieră în istoria medicală. El a fost primul caz documentat vreodată al unei persoane care suferă de hipertricoză, una dintre cele mai rare boli din lume. Până în ziua de astăzi, există doar 150 de cazuri cunoscute. Cunoscută și ca sindrom Ambras sau sindromul omului-vârcolac, anomalia genetică se manifestă prin creșterea excesivă a părului pe față și în toate zonele care în mod normal ar avea pilozitate redusă.

Prezentat la curtea regelui Henric al II-lea al Franței când avea doar 10 ani, Petrus avea deja fața complet acoperită de păr. A fost primit cu căldură la curtea regală, unde a rămas până în 1559, când a murit regele. A avut o copilărie frumoasă, nu a dus lipsă de nimic, beneficiind și de o educație aleasă.

În această perioadă, s-a căsătorit cu Catherine, o tânără franțuzoaică. La fel ca Belle și Bestia din poveste, Petrus și Catherine au trăit împreună până la adânci bătrâneți și au avut patru copii, dintre care trei au moștenit hipertricoza.

După moartea regelui Henric al II-lea, cei doi au ajuns la curtea Margaretei de Habsburg, ducesa de Parma și guvernatoarea Țărilor de Jos Habsburge. În 1582, ducesa s-a întors în Italia, însoțită de familia Gonsalvus.

Odată ajunși în Italia, familia a devenit renumită. Arhiducele de Austria, Frederic al II-lea, a comandat o serie de portrete pentru fiecare membru al familiei de „ciudați”. Lucrările au fost expuse în Camera Artelor și Curiozităților din castelul Ambras, de lângă Innsbruck și pot fi văzute și astăzi. De aici a venit și denumirea de „sindrom Ambras”, în 1933.

Felul în care sunt ilustrați membrii familiei Gonsalvus este o oglindire perfectă a descrierii medicului și naturalistului italian Ulisse Aldrovandi, unul dintre părinții zoologiei moderne. El a descris întâlnirea cu familia în „Monstrorum historia”. Îl numea pe Petrus „omul pădurii” din Insulele Canare și considera că aparținea unei alte specii de oameni. Teorie greșită, evident, hipertricoza fiind cauzată de o mutație genetică.

Nu se știe nimic despre soarta lui Petrus și a soției sale, Catherine. Singurul membru al familiei Gonsalvus despre care există informații este fiica lor, Tognina. Cu toate că a moștenit boala tatălui ei, s-a căsătorit și a avut mai mulți copii, toți fiind afectați de hipertricoză.

sursa: historia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

Metodele prin care Ceauşescu a încercat „să şteargă” Crăciunul din conştiinţa românilor

Published

on

By

Unul dintre principalele obiective ale comuniştilor, în frunte cu Nicolae Ceauşescu, a fost să transforme poporul român, care era în mare parte creştin-ortodox, într-unul ateu. În acest sens, Ceaușescu a încercat să șteargă cuvântul Crăciun din conştiinţa românilor. De altfel, multe voci afirmă că nu este întâmplător faptul că execuţia dictatorului şi a soţiei sale a avut loc pe 25 decembrie 1989, în ziua de Crăciun.

Nicolae Ceaușescu, fostul dictator al României a încercat cu orice preț să șteargă din conștiința românilor conotația creștină a Crăciunului. Astfel, Moș Crăciun a fost înlocuit de Moș Gerilă, iar Bradul de Crăciun a fost transformat în Pom de iarnă. Practic cuvântul Crăciun urma să fie șters din istorie.

Pentru a duce la sfârșit acest plan malefic, comuniștii au transformat zilele de 25 și 26 decembrie în zile lucrătoare. Așa au sperat că vor reuși să șteargă Crăciunul din calendarul românilor.

Din anul 1948, zilele de sărbătoare creştină au fost transformate în zile obişnuite de lucru, iar moșul nu arăta în niciun caz așa cum îl știm noi astăzi cu barbă albă și haine roșii. În ziarele de la vremea respectivă, moșul apărea sub denumirea de Moș Gerilă.

Dacă Moș Crăciun și bradul de Crăciun nu mai existau, în consecință nu mai existau nici Sărbatorile de Crăciun. Acestea s-au regrupat sub numele de Sărbători de iarnă. Iar startul sărbătorilor de iarnă se dădea după 27 decembrie, când trecea Sărbătoarea sfântă. Moş Gerilă venea în ultimele nopţi din an, 30 sau 31 decembrie.

Moşul comunist Gerilă

Moșul devenise un activist de partid, iar serbările de Crăciun erau sinstre. Copiii erau adunați de comuniști în fabrici şi uzine în fața moșului, unde, pentru a primi cadouri, trebuia să recite poezii comuniste.

Versurile special create pentru noul moş ,Gerilă, aveau şi ele tentă socialistă. De aceea printre versurile poeziei, se regăsesc următoarele cuvinte: copii cât mai cuminţi, cu note mari, clase fără corigenţi, cadouri cât mai puţine.

Moş Gerilă şi darurile lui erau produsul societăţii comuniste, iar recunoştinţa copiilor trebuia să se întoarcă către partid. Mesajele din revistele pentru pionieri şi UTC-işti  îndemnau în acest sens.

„Anotimpul alb, zilele care au mai rămas pînă la sfîrşitului anului calendaristic poartă gîndurile copiilor de la bradul frumos împodobit ce scînteiază în lumina jocului de artificii, la sacul plin cu daruri al lui Moş Gerilă, pe care-l întîmpină cu voioşia cîntecului, cu fapte frumoase, cu notele bune şi foarte bune din carnetul de elev. Surprizele care-i aşteaptă sînt multe şi foarte plăcute căci societatea noastră s-a îngrijit din vreme ca cei aproape 4,2 milioane de copii ai ţării să aibă o vacanţă plină de bucurii, iar tradiţionalele sărbători ale pomului de iarnă să fie mai strălucitoare ca oricînd”, scria revista „Cutezătorii din anii 80”, potrivit Adevărul.

Pluguşorul comunist al lui Ceaușescu

Comuniștii și-au pus amprenta pe tot ceea ce înseamnă tradiție de Crăciun. Prin urmare, cântecele și colindele clasice, au suferit modificări majore.

Pluguşorul în varianta clasică a dispărut vreme de câteva decenii, sub Ceauşescu, acesta a fost înlocuit cu o variantă agreată de partid, în care copiii şi tinerii care mergeau la uratul nu uitau să amintească recunoştinţa faţă de partid şi, mai ales, faţă de secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

„Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Şi urarea mi-ascultaţi/ C-am pornit-o de cu zori/ Prin ţară colindători/ Prin oraşe, prin comune/ Cu urările străbune/ De viaţă, de sănătate/ La constructorii voinici/ La mineri, la-nvăţători/ Că ni-e ţara cîmp de flori/ Răsădit de muncitori/ Tînăr să se-nalţe-n soare/ Cu uzine, cu ogoare/Şi cu vise minunate (…)Anul care s-a-ncheiat/ A fost mîndru … Pentru zile minunate/ De partid asigurate/Anul care s-a-ncheiat/A fost mîndru şi bogat/Am’nălţat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/Cîntând dragostea fierbinte/ Pentru bravul preşedinte/Reales de-al ţării For/ Şi de întregul popor/ Să ne fie înainte/Înţelept conducător/ Nalt exemplu, far şi zbor ….” suna Pluguşorul din 1980.

Crăciunul cu perdeaua trasă

Crăciunul copiilor din vremea lui Ceaușescu, a fost îngrozitor. Ei intrau în vacanța de iarnă după 22 decembrie, dar nu aveau voie să se bucure de Crăciun decât după 27 decembrie. Și tot după această dată aveau voie să împodobească „pomul de iarnă”.

Cei care îndrăzneau să împodobească bradul mai devreme îl așezau departe de ferestre și nu puneau în niciun caz instalații de iluminat, pentru că nu voiau să atragă atenția. Podoabele principale erau globulețele și aranjamentele din hârtie creponată, deoarece beteala nu se găsea în magazine. Sărbătorile de iarnă începeau cu Revelionul, iar trecerea dintre ani se făcea cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

„Dragi tovarăşi şi preteni, cetăţeni ai Republicii Socialiste România, intrăm în noul an cu încrederea deplină în forţele poporului nostru, în capacitatea sa creatoare. Pe baza realizărilor de până acum, privim cu încredere deplină în realizarea programelor de dezvoltare economico-socială, în victoria socialismului şi comunismului în patria noastră”, spunea Nicolae Ceauşescu, la Revelionul din 1988, ultimul său mesaj transmis în noaptea dintre ani.

Sursa: playtech.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister