Articole adăugate recent

Puțini știu de ce se folosesc aceste rânduieli în Biserica Ortodoxă ! Atunci când femeile intră în biserică, li se cere să-și acopere capul. Pentru bărbați se spune că trebuie să fie cu capul descoperit  în biserică. Rânduiala a fost explicată de Sfântul Apostol Pavel care spunea: „Orice bărbat care se roagă sau prorocește, având capul acoperit, necinstește capul sau (pe Hristos), iar orice femeie care se roagă sau prorocește, cu capul neacoperit, își necinstește capul” (I Cor. 11, 4-5).

Basmaua a fost uneori motiv de controverse. În biserică unele femei au capul acoperit, iar altele nu. Pe ușa de la intrarea în unele biserici stă scris: Nu intrați decât în ținută decentă! Si se explică: să nu intri în pantaloni scurți, în maiou, etc, dar nu se spune ca femeile trebuie să aibă capul acoperit. De aceea apare și întrebarea: Trebuie sa poarte femeia capul acoperit în biserica?

Pentru ca să înțelegem cuvintele Sfântului Apostol Pavel, trebuie să considerăm biserica drept un loc sfințit. Aici ținuta exprimă în mod tainic modul de comuniune cu Dumnezeu.

În antichitate a vorbi cu capul descoperit însemna să vorbești fără ascunzișuri, să spui adevărul, pentru creștini, descoperirea capului înseamnă deschiderea față de Dumnezeu sincer, fără viclenie. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că descoperirea capului simbolizează mintea care, în vremea rugăciunii, trebuie să fie locuită de Logos, de Cuvântul lui Dumnezeu. Adică nu trebuie să mai aibă in ea alte gânduri lumești. De aceea în „Imnul Heruvic” se cântă ca toată grija cea lumească să o lepădam.

Biserica vestește că bărbatul este cap femeii și că “femeile trebuie să se supună bărbaților” (Efeseni 5, 22).

Pentru femei odată ce mintea a fost luminata de Logos, ea trebuie acoperită, adică nu trebuie sa mai punem în ea ceva mai presus de Cuvântul primit, căci altfel se întunecă. Iată motivul pentru care femeia trebuie sa-si acopere capul.

Deci  bărbații cu capul descoperit și femeile cu capul acoperit este o rânduială a Bisericii, fapt evidențiat și în  iconografie.

Citește și:
În acest loc de pe Terra, timpul încetinește cu 20 de microsecunde

Citește mai multe pe :ganduridinierusalim.com


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:


Nu ratați aceste articole !

6 COMENTARII

  1. PĂRUL LA FEMEILE CREŞTINE
    Trebuie lăsat lung (deci nu-i bine tăiat) aşa cum scrie în 1Cor.11.14-15: „..este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului.” Dacă înţelegi sensul Biblic, nu ar fi nicăieri scris de o bucată de stambă pusă pe cap, aşa cum învaţă religiile, este ca şi cum omul ar avea o ideie mai bună ca Dumnezeu. De aceea, pocăinţa este şi de învăţăturile nebiblice provenite din feluritele religii şi îndreptarea conform Bibliei.
    Iată şi alte versete referitoare la purtarea părului lung la femei:
    – Cânt.cânt.4.1 „..Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.”
    – Cânt.cânt.7.5 „..şi părul capului tău este ca purpura împărătească: pînă şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!”
    – Isa.3.17-20 „..Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi ruşinea. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile..şi măhramele; legăturile de pe cap..”
    Cât de nepotrivit ar fi pentru femeile care au aflat Adevărul, să se mai roage în continuare sau să se închine lui Dumnezeu cu baticul pe cap care este o practică religioasă nebiblică. Încă din vechime, aflăm dintr-o relatare din Numeri 5.18 ” ..să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii..” Deci, înaintea Domnului, femeia trebuie să se prezinte cu capul descoperit, aceasta este atitudinea corectă. Chiar şi acea femeie păcătoasă din Luca 7.37-38 „.. ştergea picioarele Domnului Isus cu părul capului ei”. Cu atât mai mult o credincioasă s-ar cuveni să poarte părul lung şi să fie descoperită de acea stambă, batic sau orice ar fi, când se prezintă înaintea Domnului pt.închinare sau rugăciune, pt.că în 1 Cor.11.15 este scris că „părul i-a fost dat ca învelitoare a capului”. Aceasta este contrar ideilor populare şi practicilor religioase, totuşi trebuie ascultat mai mult de Dumnezeu decât de oameni. DUMNEZEU NU A ÎNFIINŢAT NICIODATĂ, NICĂIERI ŞI NICICÂND VREO RELIGIE. RELIGIILE SUNT CREAŢII ALE MINŢILOR OMENEŞTI INSPIRATE DIN IAD, FIINDCĂ NU-S DE LA DUMNEZEU.

  2. SOSTEN
    ÎN TOT VECHIUL TESTAMENT (spre deosebire de barbat), – NU EXISTA PORUNCA DE LA DUMNEZEU PRIVITOARE LA TINUTA VESTIMENTARA SAU A CAPULUI FEMEIII !
    Dimpotriva, studiind Vechiul Testament cu atentie, observam o atitudine de împotrivire a lui Dumnezeu la acoperirea femeii cu mahrama si podoabe! Ezechiel Cap.13. Vers.20-21;
    Chiar si în alte texte din ‘Vechiul Testament’, Dumnezeu manifesta o atitudine constanta de dispret fata de mahrame, turbane si alte obiecte de valoare purtate de femeile bogate! Isaia -Cap.3.Vers. 14 – 24; Isaia -Cap.47. Vers.2; 5;7; etc.

    Cuvântul lui Dumnezeu în Vechiul Testament, ne descrie patru tipuri de femei care purtau mahrame, haine scumpe si scule de aur (bijuterii)!
    Acestea erau: – prorocitele mincinoase, femeile stricate, miresele, femeile bogate si împaratesele!
    1.’Prorocitele’: confectionau chiar ele pernutele pentru subtiori si mahramele pe care le vindeau apoi altor femei, împreuna cu prorociile lor! -Ezechiel -Cap.13 Vers.19;
    Purtarea pernutelor si-a mahramelor au avut probabil rol semnificativ în prorociile lor, ajungând chiar idoli pentru cele care le purtau! Asta l-a suparat mult pe Dumnezeu! Ezechiel – Cap.13 Vers. 21;
    2. ‘Femeile stricate’ purtau bijuterii, haine scumpe si marame. Mahramele le ascundeau fetele fiind în acest mod mai greu de identificat! –Genesa- Cap.38. Vers.14; 15; 19; -Ezechiel -Cap.16 -Vers.10-18; 32; 39; 41; -Ieremia- Cap 4.Vers.30; Ezechiel Cap.23 Vers.26;29;40;

    3.Miresele împodobite: Cântarea Cântarilor – Cap.4 Vers.1;3;8;9;10;12; Cap.6 Vers.7; Cap.7 Vers.1; Genesa: Cap24 vers.53; 65; Ieremia: Cap.2 Vers.32;

    4.’Femeile bogate’, dar mai ales ‘împaratesele’ purtau podoabe si haine scumpe tot timpul!
    Prin aceste lucruri (pe lânga pozitie), se etalau si distingeau ele fata de oamenii de rand si saraci! Podoabele si hainele scumpe/luxoase, le dadeau sentimentul de comfort si superioritate fata de ceilalti oameni! – Isaia: Cap 47 Vers.2; 5; – Isaia: Cap.3 Vers.16-24; -Ezechiel Cap.16 Vers.10-13; Psalmul: 45 Vers.9; 13-14;
    În biserica primara a lui Pavel si Petru, s-a repetat aceiasi situatie!
    Unele femei bogate, veneau împodobite cu bijuterii, cu împletituri de par si cu mahrame, haine si încaltaminte luxoase!
    Apostolul Pavel cunostea foarte bine Vechiul Testament, el însusi fiind evreu!
    Era aproape imposibil sa nu remarce aceste lucruri în cuvântul lui Dumnezeu în Vechiul Testament, si sa ceara mai apoi în Noul Testament, sa facem ceva potrivnic Lui, contrazicandu-l!
    Atunci sa nu mai vorbim nici de faptul ca aceasta învatatura de la 1Corinteni 11 este unica, si nu se mai repeta nicaieri, neavând nici-un corespondent cu alte texte din Biblie!

    Singura explicatie pentru enigmaticul 1Corinteni 11, este scribul lui Pavel pe nume Sosten, care este prezentat de Pavel chiar la începutul Epistolei catre Corinteni: 1Corinteni Vers.1;
    si “Faptele Apostolilor” Cap.18 Vers.17;
    El ar fi poate singurul în masura sa ne explice care a fost cu adevarat mesajul real al lui Pavel catre Corinteni si noi toti ceilalti!
    Ceea ce se observa din cuvintele lui Pavel prin Timotei: -1Timotei Cap.2 vers.9;
    si la Petru: – 1Petru Cap.3 Vers.3; si-apoi – 1Corinteni 11 Vers.15;), este ca el era peocupat îndeosebi de parul de pe capul femeii si de podoabe care cuprind si mahrama, si pe care le detesta!
    Printre podoabele timpului, era si mahrama (voalul-valul) si care împreuna cu celelalte podoabe erau respinse de Pavel lucru care este în deplina concordanta cu cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament!

    În timpul vietii sale Pavel a suferit mult, având probleme mari de sanatate datorita vietii lui grele si-a persecutiilor! Printre multe altele, a avut probleme si cu vederea!
    De obicei el scrie cu mana sa doar salutarile care sunt adresate la încheierea epistolelor sale.
    Sunt convinsa ca-avut o enorma încerdere în Sosten scribul lui!
    Lasându-i pe mâna totul chiar si în situatiile în care nu mai avea posibilitatea de-a verifica cele scrise de el, Pavel fiind mereu plecat si persecutat.

    Sã fi fost oare Sosten de alta parere?

  3. Am uitat în mesajul meu ulterior, sa mentionez si Numeri: Cap.5 Vers.18; din ‘Vechiul Testament’, unde o femeie este adusa înaintea lui Dumnezeu, si careia i se cere sa-si descopere capul în prezenta Lui, si NU sa-l acopere; fapt care contravine spuselor de la 1Corinteni 11 din ‘Noul Testament’!
    Femeia era învinuita de sotul ei, dar fara nici o dovada ca ar fi fost vinovata sau nu de pacatul de care o suspecta!
    Asa ca la acel stagiu, ea nu putea fi tunsa sau rasa pe cap în batjocura, deoarece nu se stia daca este vinovata sau nevinovata de pacatul impus ei!
    Dumnezeu a cerut ca ea sa fie descoperita de obiectul pe care-l avea pe cap în prezenta Lui, si care cu siguranta era o mahrama (fiind foarte mult la moda atunci), mai ales daca a fost o femeie bogata!
    Ce este extrem de important, este faptul ca Dumnezeu i-a cerut sa-si descopere capul cand sta în fata Lui, si NU sa-l acopre! Ceea ce din nou, este exact opusul celor scrise în 1 Corinteni 11!!
    Înca odata îmi reafirm parerea ca Pavel nu este autorul capitolului 1 Corinteni 11 sau cel putin a anumitor parti din el!

  4. Femeile din Romania poarta basma in biserica, doar atunci cind le vin ciclu’. Cica sunt necurate ?!
    Ori ca sa stie preotu’, ” la care sa se dea, sa nu mai piarda timpul deceaba „, care a dat spaga ca sa fie preot, sau probabil vine dintro’ familie ” buna „, si poate ” sa aleaga sa faca si el ceva pt socetate „, ca toti ” mari filozifi ” dar nu are nimic cu Legea Lui D-zeu, sau e vreun proroc ceva, ci doar pt ca are putere pt moment, face si el ce crede ca e bine, oricum nu da nimanui socoteala, si daca trebuie sa dea, stiu ei cum se spala o mana pe alta ” ca doar nu a omorit pe nimeni „. Ma gandesc ca acest obicei a aparut de pe vremea razboaielor, cind erau prea multe vaduve, si cine era sa aibe grija de saracele vaduve, preotul, postasu, militianu’ satului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here