Connect with us

Diverse

Cum au intrat în rândul sfinţilor creştini foste prostituate şi foşti ucigaşi . Cât de sfânt a fost, în realitate, Ştefan cel Mare?

Published

on

Una dintre marile controverse ale creştinismului ţine de modul în care Biserica a canonizat anumite personalităţi, transformându-le în sfinţi, în pofida trecutului lor dubios. Aşa au ajuns sfinţi, printre alţii, foste prostituate şi foşti ucigaşi. Aceste fapte ar fi fost compensate, susţin reprezentanţii clerului, de îndreptarea lor ulterioară, de credinţa şi de devotamentul faţă de biserică.

Potrivit Bisericii Ortodoxe Române (BOR), pentru ca o persoană să fie trecută în rândul sfinţilor, reprezentanţii bisericii verifică împlinirea unor condiţii. Este vorba despre Ortodoxia neîndoielnică a credinţei şi proslăvirea ei de către Dumnezeu, cel puţin printr-unul din următoarele daruri sau puteri: puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credinţă, puterea de a înfrunta orice primejdii sau chinuri pentru mărturisirea dreptei credinţe, până la moarte, puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase, puterea de a săvârşi minuni în viaţă sau după moarte şi puterea de a apăra şi de a sluji cu un devotament eroic credinţa în Biserica Ortodoxă. O altă condiţie ar fi răspândirea miresmei de sfinţenie după moartea acesteia şi confirmarea ei. Este şi cazul lui Ştefan cel Mare, voievodul care a domnit în Moldova între anii 1457 şi 1504 şi care a fost canonizat de BOR în 1992. Reprezentanţii BOR au susţinut că în cazul domnitorului au fost împlinite aceste condiţii. Nu este mai puţin adevărat că acelaşi domnitor a fost apreciat şi de Biserica Catolică, însuşi Papa Sixtus al IV-lea numindu-l „Athleta Christi” (Atletul lui Christos), la scurt timp după victoria obţinută în faţa turcilor la Vaslui.

Cât de sfânt a fost, în realitate, Ştefan cel Mare?

Există însă şi alte aspecte, care nu au fost încă pe deplin clarificate, cu privire la personalitatea domnitorului. Astfel, cronicarii vremii l-au descris pe Ştefan cel Mare ca pe un voievod iute la mânie, gata să apeleze la orice mijloace, unele mai puţin orotodoxe, pentru a-şi atinge scopurile. Un exemplu în acest sens este redat chiar în „Letopiseţul Ţării Moldovei” (ediţia apărută la editura Academiei Române, 2006 Bucureşti). Cronicarul Grigore Ureche a amintit campania militară dusă de Ştefan cel Mare pe teritoriul Poloniei, în 1499. Cronicarul susţine că armata moldoveană a ars şi a jefuit mai multe cetăţi şi târguri, amintind Trembowla, Buceaciul (Buczacz) şi Podhaeţul (Podhajce), iar la sfârşitul campaniei victorioase s-a întors cu mii de prizonieri.

Acelaşi cronicar l-a descris pe voievod ca pe un om care obişnuia să verse sânge nevinovat şi să ucidă fără a sta prea mult pe gânduri: „Fost-au Ştefan Vodă om nu mare de stat, mânios şi de grabu a vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omora fără judeţ. Amintrelea era om întreg la fire, neleneş şi lucrul său îl ştia a-l acoperi şi unde nu gândeai, acolo îl aflai. La lucru de războaie meşter, unde era nevoe însuşi se vâra, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze şi pentru aceia rar războiu de nu biruia şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, ştiindu-se căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor.”

Şi „Cronica germană a lui Ştefan cel Mare” prezintă portretul unui domnitor sângeros, capabil de fapte mai puţin creştineşti. Aici, voievodul a fost descris ca un om extrem de crud, care nu a ezitat să ucidă oameni nevinovaţi, inclusiv mulţi copii. Campania împotriva Munteniei este zugrăvită în imagini de coşmar. „În luna Februarie în ziua de 27 porni Ştefan Vodă asupra Brăilei în Muntenia şi vărsă din plin şi mult sânge şi arse cu desăvârşire târgul şi n’a lăsat viu nici pe copilul din pântecele mamei şi spintecă sânul mamelor şi smulse copiii din el. În luna lui Ianuarie, în acelaşi an, în ziua de 16, domnul puse să i se taie capul vornicului Isaia, cumnatul său”, se notează în „Cronica germană a lui Ştefan cel Mare”.

La rândul său, istoricul ieşean Alexandru D. Xenopol a făcut referire la aspecte mai puţin cunoscute din viaţa domnitorului moldovean. Xenopol a schiţat, pe scurt, portretul unui domnitor care ducea o viaţă libertină, mai puţin conformă cu învăţăturile bisericeşti. „Pe lîngă această viaţă atît de obositoare, se pare că şi momentele lui de odihnă le petrecea tot în desfătări sgomotoase, în prînzuri, unde vinul nu era cruţat, şi in care adese ori Stefan cel Mare se abătea la fapte regretabile, semn că dînsul atunci nu mai era deplin stăpîn pe vasta lui inteligenţă”, a scris Xenopol în „Istoria românilor”.

Citește și:
Motivele pentru care copiii trebuie să stea cât mai mult afară, chiar şi iarna. Frigul nu face rău şi nu îmbolnăveşte

Constantin cel Mare, venerat pentru că ar fi pus capăt prigoanei împotriva creştinilor

Cazul domnitorului moldovean nu este unul singular. Unul dintre cei mai importanţi sfinţi din Calendarul Ortodox, împăratul Constantin cel Mare, a stăpânit Imperiul Roman între 306 şi 337. Departe de a fi un creştin devotat, Constantin a venerat vechii zei Marte şi Apollo, ale căror chipuri apar şi pe monedele bătute în această perioadă, la ordinele sale. În anul 312, Constantin a trecut la credinţa creştină, iar în 313, împreună cu celălalt împărat roman, Licinius, a dat celebrul edict de la Mediolanum (Milano). Deşi acest decret consfinţea anumite libertăţi pentru creştinii din imperiu, cei mai mulţi istorici sunt de părere că, în realitate, meritele i-ar aparţine împăratului Galerius, care a promulgat, cu câteva zile înainte de moarte, la 30 aprilie 311, un edict de toleranţă faţă de noua religie.

Este şi cazul lui Paul Lemerle, autorul volumului „Istoria Bizanţului”, care a scris că: „Adevăratul edict de toleranţă a fost emis în 311, de Galerius. El proclama recunoaşterea creştinismului ca religie şi dădea creştinilor dreptul de a se întruni, sub condiţia de a nu tulbura ordinea publică; în schimb, creştinii aveau datoria să se roage zeului lor pentru prosperitatea împăratului şi a statului roman”, menţionând şi că: „tradiţia care stăruie să-i transfere meritul asupra aşa numitului «edict din Milan» nu este conformă cu realitatea.”

De la Maria Magdalena la Sfânta Pelaghia

În rândul sfinţilor se regăsesc şi femei care au practicat înainte prostituţia, dar care, spune Biserica, s-au întors mai apoi la credinţă şi au devenit adevărate modele pentru oameni. Un prim exemplu este Maria Magdalena, sfânta căreia Isus i s-ar fi arătat în prima zi a Învierii. Anterior, Maria Magdalena ar fi fost exorcizată chiar de Isus, care ar fi scos din ea „şapte demoni”, aşa cum apare în Noul Testament.

În jurul Mariei Magdalena au apărut numeroase controverse. S-a scris şi că ea ar fi fost în realitate soţia lui Isus sau că, de fapt, nu ar fi fost o prostituată. Cert este că Biserica Catolică a precizat, în 1969, că Maria Magdalena nu ar fi practicat prostituţia. În acelaşi timp, numeroşi cercetători au afirmat că Maria Magdalena ar fi fost chiar adevărata fondatoare a creştinismului, opinie susţinută de Tal Ilan şi de Bart Ehrman, ultimul fiind unul dintre cei mai cunoscuţi istorici specialişi în Noului Testament şi critic textolog al creştinismului timpuriu.

O altă femeie care ar fi parcurs drumul de la prostituţie la cele sfinte a fost sfânta Pelaghia. Povestea ei este menţionată şi în Calendarul Creştin Ortodox: „Această sfântă a fost în zilele împaratului Numerian; ea era din cetatea Antiohiei şi umbla pe la jocuri şi prin teatre, şi facând desfrâu a strâns avere mare din acea rea agonisire. Apoi luând învatatura de la oarecare om sfânt anume Non episcopul, pocaindu-se cu căldură şi botezându-se, îşi lepădă toată averea, ca şi cum ar fi fost nişte gunoaie, şi îmbracându-se cu haine de păr, schimbându-se în chip bărbătesc şi tăinuindu-se, s-a dus în muntele Măslinilor. Aici s-a închis într-o chilie şi şi-a petrecut viaţa ce i-a mai rămas cu plăcere dumnezeiască şi a răposat cu pace.”

sursa adevarul.ro

2 Commentarii

2 Comments

  1. Cristian Petru Bălan

    18 octombrie 2018 at 8:11 pm

    Informații interesante, cu date în general cunoscute, deși au mai rămas multe alte detalii de completat.

  2. GYA

    23 octombrie 2018 at 9:47 am

    NUMAI TITLUL TE CONDUCE CU MINTEA LA CONCLUZIA:DESPRE CEEA CE NU INTELEGI NU SCRIE !
    Pentru autorul articolului:d o m n u l e, ce cunasteti despre cum sunt canonizati sfinii!
    Va doresc sa va intanliti cu sfintenia in aceasta viata! ATAT!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperiri

Viitorul climatic al Terrei scris pe pereţii unei peşteri din China

Published

on

By

O echipă internaţională de cercetători a descoperit, pe pereţii peşterii Dayu, situată în munţii Qinling din centrul Chinei, inscripţii unice referitoare la efectele pe care schimbările climatice le-au produs de-a lungul a cinci secole. Cercetătorii dau asigurări că viitorul schimbărilor climatice ar putea fi desluşit de aceste inscripţii.

Cercetările, al căror rezultat a fost publicat în Scientific Reports, permit stabilirea unei corespondenţe între evenimentele istorice şi perioadele de secetă, care au lăsat o urmă de neşters în stalagmitele peşterii, semnalează El Mundo şi site-ul tempsreel.nouvelobs.com.

Într-o regiune cu climă dominată de muson, unde 70% din precipitaţiile anuale se produc în numai câteva luni, o uşoară decalare a sezonului ploilor poate avea consecinţe dramatice, câteva zile în plus sau în minus putând însemna o diferenţă între secetă şi inundaţii.

Între 1520 şi 1920, populaţia a efectuat mai multe procesiuni în peşteră, lăsând drept mărturie inscripţii pe pereţii ei. De exemplu, în ziua de 24 mai a celui de-al 17-lea an al domniei împăratului Guangxu din dinastia Qing, primarul Huaizong Zhu a condus peste 200 de persoane în peşteră pentru a lua apă de acolo. Un ghicitor pe nume Zhenrong Rang „s-a rugat pentru ploaie” în timpul ceremoniei. De-a lungul secolelor, diverşi edili locali, guvernatori, personalităţi au intrat în peşteră, sursă de apă în perioadele secetoase. Ei mergeau, de asemenea, pentru a se ruga zeităţilor lor lângă „lacul dragonului”, întinderea de apă din interior.

Inscripţiile corespund unor momente de grea încercare pentru populaţie. Seceta din 1528, de exemplu, a cauzat o mare foamete în regiune, iar locuitorii au recurs chiar la canibalism. Cu ocazia celei din 1596, în mijlocul unei mari perioade umede, inscripţiile descriu „munţi care plâng din cauza secetei” şi pe locuitorii care vin să viziteze peştera în iulie sau în august, în timp ce musonul ar fi trebuit să fie în toi.

Comparaţia dintre arhivele istorice, inscripţiile găsite în peştera Dayu şi analiza chimică a stalagmitelor a permis să se stabilească o corelaţie între evenimentele survenite de-a lungul secolelor. Aceste elemente arată că evenimentele la care se referă inscripţiile din peştera Dayu au provocat „serioase probleme sociale”, precizează studiul, citând seceta din 1890, care a „cauzat o foamete severă şi a declanşat pe plan local o instabilitate socială care a condus la un conflict feroce între guvern şi civili în 1900”.

Citește și:
Motivele pentru care copiii trebuie să stea cât mai mult afară, chiar şi iarna. Frigul nu face rău şi nu îmbolnăveşte

S-a stabilit, de asemenea, o legătură între perioadele de secetă şi declinul unor culturi. „Când oamenii nu au suficientă apă, dificultăţile sunt inevitabile şi survin conflictele”, explică Dr. Sebastian Breitenbach, de la University of Cambridge, coautor al studiului. „În ultimul deceniu, indiciile găsite în peşteri şi în lacuri au arătat o posibilă legătură între schimbările climatice şi prăbuşirea mai multor dinastii din China în ultimii 1800 de ani, precum Tang, Yuan şi Ming”, adaugă acesta.

„Există exemple de rămăşiţe pământeşti, unelte şi vase de ceramică găsite în peşteri, dar este excepţional să se descopere ceva ca aceste inscripţii datate”, explică Dr. Liangcheng Tan, de la Institutul de ştiinţe ale pământului al Academiei de Ştiinţe din China, autor principal al articolului. „Combinate cu indiciile găsite în formaţiunile geologice din peşteră, aceste inscripţii au fost un element crucial pentru a confirma legătura dintre climă şi arhivele geochimice din grotă, precum şi efectul pe care îl are seceta asupra unui peisaj”.

În plus, cercetătorii estimează că modelarea concreţiunilor calcaroase „sugerează că precipitaţiile viitoare din centrul Chinei ar putea fi sub media celor 500 de ani trecuţi”. Dat fiind faptul că munţii Qinling sunt o zonă de acumulare a apei şi adăpostesc numeroase specii pe cale de dispariţie (printre care ursul panda uriaş), ei sugerează că este „imperativ să se exploreze o strategie pentru adaptarea la diminuarea precipitaţiilor şi/sau la episoadele de secetă”. Situaţia este diferită de cea de pe vremea în care au fost efectuate aceste inscripţii, „dar noi suntem în continuare vulnerabili la aceste evenimente”, afirmă Dr. Breitenbach.

Cercetătorii dau asigurări că există posibilitatea ca această perioadă de secetă intensă şi prelungită să se repete în aceeaşi regiune la sfârşitul lui 2030. De aici, importanţa de a se pune în practică o strategie pentru a se face faţă acestei schimbări în materie de mediu.

Sursa: radioiasi.ro

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Articole interesante

DezvăluiriO zi ago

Lumea de Dincolo explicată de Prof. Dr. Constantin Dulcan: „Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ”

Prof. Dr. Constantin Dulcan,  medic neurolog, psihiatru şi cercetător în domeniul conştiinţei, a reuşit, în lucrările sale, performanţa absolut originală...

MedicinăO zi ago

Adevărul pe care nimeni nu îl spune despre urzici. Sunt ele bune, dar nu le mâncați dacă suferiți de aceste boli

Urzica este, cu siguranță, vedeta primăverii. Această plantă este ceea ce îi trebuie organismului nostru pentru a elimina toxinele acumulate...

DescopeririO zi ago

Un român poate schimba în bine lumea medicală a următorilor 100 de ani. E pe cale să trateze cea mai grea boală a omenirii – cancerul

A inventat una dintre cele mai eficiente imuno-terapii oncologice din lume şi a primit echivalentul Premiului Nobel în Biotehnologie, în...

Diverse3 zile ago

Prima mașină electrică sută la sută românească. Este atât de ieftină încât și-ar putea-o permite aproape orice român

Doi oameni de afaceri din Cluj şi Baia Mare, Andrei Ostroveanu (47 de ani) şi Gheorghe Mureşan (58 de ani),...

Dezvăluiri3 zile ago

Mari secrete ale omenirii suspectate că ar fi falsuri

Originea şi evoluţia umanităţii au fost, de-a lungul timpului, încărcate cu mituri şi chiar falsuri puse pe seama manipulării care...

Dezvăluiri5 zile ago

În secolele trecute, trei imperii au vrut să dea numele Dacia țărilor românești unite. Aţi fi de acord, astăzi, cu această schimbare a numelui?

Oportunitatea demarării, la nivel naţional, a unui proiect de modificare a numelui țării în cel de Dacia sau Geto-Dacia, a...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister