Gara de Nord, cel mai mare punct feroviar din România a fost la un pas de demolare. Îi pusese gând rău fostul dictator Nicolae Ceaușescu care îşi dorea o recolare a stației CFR, undeva la marginea Capitalei. A fost inaugurată la 25 septembrie 1872 deschizându-se astfel prima linie ferată Bucureşti-Ploieşti. Situată în piața cu același nume, este, în prezent, cel mai mare punct feroviar din România şi reprezintă legătura către toate regiunile ţării, dar şi cea mai mare poartă de intrare în București.

Piatra de temelie a Gării de Nord a fost pusă la 22 septembrie/4 octombrie 1869, în prezența domnitorului Carol I, urmând să fie la conectată la noile linii de cale ferată care urmau să unească Bucureștiul cu Galaţiul şi Craiova.

Un amplu teren, proprietatea boierului Dinicu Golescu, se afla de-a lungul Căii Târgovişte (numită Calea Griviţei din 1878), şi care i-a fost dat de zestre fiicei sale căsătorită cu secretarul Legaţiei Marii Britanii, Effigham Grant (nume ce-l va purta viitorul pod). Atunci când părţi din acest teren au fost scoase la vânzare, statul român a cumpărat o bună parte din ele în vederea construirii unei gări care, trebuia să lege Capitala de nordul ţării (pentru partea de sud exista Gara Filaret). Fosta proprietate a boierului Dinicu Golescu se afla, la acea vreme la marginea oraşului.

Clădirea gării, alături de peroane şi linii, a fost construită după planurile Ministerului Lucrărilor Publice, de Consorţiul Stroussberg, şi a purtat, la început, numele de Gara Târgoviştei. În anul următor, Consorţiul a dat faliment, iar statul a cumpărat acţiunile sale. Astfel, a devenit principalul proprietar al zonei gării şi al liniilor adiacente, înfiinţând, totodată, un Consiliu pentru administrarea sa.

În noiembrie 1870, odată cu deschiderea provizorie a liniei Bucureşti — Ploieşti, Gara Târgovişte a fost dată în exploatare, iar, peste doi ani, la 13/25 septembrie 1872, a fost inaugurată oficial, când au fost date în exploatare liniile ferate Piteşti — Bucureşti — Buzău şi Galaţi — Tecuci — Roman, în lungime de peste 600 km, cu 39 de staţii.Destinată, iniţial, tranzitului de călători şi mărfuri, cu şapte linii şi multe clădiri de ateliere, gara a fost reamenajată de mai multe ori. Formată din două corpuri paralele legate la capătul dinspre atelierele de reparaţii de un alt corp în orientare perpendiculară, de-a lungul timpului i s-au adăugat noi corpuri, schimbări ale faţadelor, etc., devenind, în timp, un punct terminus.

Abia, în 1888, când a avut loc prima reabilitare a gării, numele său a devenit Gara de Nord. Clădirea de călători avea parter şi etaj, şi era formată dintr-un pavilion central cu două turnuri care există şi astăzi. Faţada principală era orientată de-a lungul Căii Târgovişte. Intrarea se făcea direct din Calea Târgoviştei, şi, în faţă, era o grădină cu o alee centrală numită ”curtea călătorilor”. În perioada 1895-1896 a fost construită o nouă aripă a gării, prevăzută şi cu un „salon regal”, restaurat în forma originală din timpul lui Carol I, şi inaugurat la 1 decembrie 2013, de către principesa Margareta şi principele Radu.

La 1/13 aprilie 1890 s-a dat în funcţiune centrala telefonică a Gării de Nord, având iniţial 25 de linii telefonice, numai în Bucureşti. În 1907, Gara de Nord a fost extinsă cu încă două linii, iar în 1928, gara avea şase linii pentru plecări şi patru linii pentru sosiri.Planuri pentru construirea unei gări noi, denumită ”Gara Centrală”, care urma să fie amplasată undeva în zona în care acum se află Opera Română, au existat, însă declanșarea Primului Război Mondial a împiedicat realizarea vreunui proiect în acest sens.

Gara de Nord a fost modernizată şi mărită, în anii 1930-1932, când s-au făcut mai multe lucrări: cele nouă peroane au fost legate, la capăt, printr-un peron transversal (lung de 200 m şi lat de 23 m), s-a construit frontonul dinspre sud, şi s-a realizat sistematizarea liniilor de primire/expediere a trenurilor, mărindu-se numărul lor, de la 10 linii la 16 linii (două din ele vor fi desfiinţate ulterior).

Proiectul ce viza clădirea a fost realizat de arhitectul Victor G. Stephănescu şi a fost demarat în 1932. Corpul nou de clădire, aşa cum se înfăţişează şi astăzi, are o faţadă monumentală, concepută într-o manieră neoclasică modernă, dominată de porticul format din şase coloane de mari dimensiuni.

Au fost modernizate şi sistemele de sonorizare din staţii. În 1932, la Gara de Nord, s-a montat un amplificator (de 200 w) şi şase difuzoare; până în 1938, acestea s-au extins în toate gările din ţară, înlocuind vechiul clopot de peron.

Construcţia Gării a dus, totodată, şi la dezvoltarea urbanistică a zonei din jurul său, care a început să fie populată rapid, terenurile fiind ocupate în principal de locuinţele lucrătorilor de la căile ferate.

Începând cu 1941, s-a trecut la sistematizarea întregii zone a Gării de Nord, fiind începută, pe locul vechilor ateliere de reparaţii, construirea Palatului CFR, terminat după 1950, care adăposteşte în prezent, Ministerul Transporturilor. În anii 1960 a fost închisă Piaţa Gării de Nord, construindu-se zece blocuri de o parte şi de alta a palatului C.F.R.

De asemenea, în Piaţa Gării de Nord se află un monument dedicat eroilor ceferişti din timpul Primului Război Mondial, operă a sculptorilor Corneliu Medrea şi Ion Jalea.

Zona Gării de Nord, inclusiv clădirea, suferă importante distrugeri (aripa sudică a gării, linii şi macazuri) în bombardamentele intense asupra Bucureştiului din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Clădirea a rămas în picioare, şi a reușit să rămână, până în prezent, trecând peste o demolare programată pentru 1992, de fostul lider comunist Nicolae Ceauşescu, care voia să construiască o nouă gară la marginea capitalei.

Citește și:
Posibilul ajutor militar sovietic, unul dintre misterele Revoluţiei din Decembrie 1989

Între 1945 şi 1990, au fost realizate alte modernizări, printre care: electrificarea liniilor, lungirea peroanelor, reamenajarea sălilor de aşteptare, racordarea la reţeaua de termoficare, caloriferele începând să înlocuiască sobele cu lemne, construirea de pasaje pietonale, sub/supraterane pentru traversarea liniilor ferate, dar şi legarea gării la reţeaua de metrou prin realizarea în 1988, a staţiei de metrou Gara de Nord. În aceeaşi perioadă, traficul feroviar a cunoscut o creştere enormă.

Impresionanta clădire a gării este inclusă în Lista Monumentelor Istorice din România având codul B-II-m-B-18803. Ultimele lucrări de reabilitare a clădirii Gării de Nord au avut loc între anii 1997 şi 1999, şi au constat în modernizarea sălilor de aşteptare, a sistemelor de afişaj video, montarea de tâmplărie termopan, înălţarea peroanelor la nivelul podelei vagoanelor, introducerea biletelor de peron etc. Citeste continuarea pe  descopera.ro


Vă așteptăm și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


Nu ratați aceste articole !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here