Connect with us

Diverse

Cum a vrut Ceauşescu să demoleze Gara de Nord, construită din ordinul Regelui Carol I

Published

on

Gara de Nord, cel mai mare punct feroviar din România a fost la un pas de demolare. Îi pusese gând rău fostul dictator Nicolae Ceaușescu care îşi dorea o recolare a stației CFR, undeva la marginea Capitalei. A fost inaugurată la 25 septembrie 1872 deschizându-se astfel prima linie ferată Bucureşti-Ploieşti. Situată în piața cu același nume, este, în prezent, cel mai mare punct feroviar din România şi reprezintă legătura către toate regiunile ţării, dar şi cea mai mare poartă de intrare în București.

Piatra de temelie a Gării de Nord a fost pusă la 22 septembrie/4 octombrie 1869, în prezența domnitorului Carol I, urmând să fie la conectată la noile linii de cale ferată care urmau să unească Bucureștiul cu Galaţiul şi Craiova.

Un amplu teren, proprietatea boierului Dinicu Golescu, se afla de-a lungul Căii Târgovişte (numită Calea Griviţei din 1878), şi care i-a fost dat de zestre fiicei sale căsătorită cu secretarul Legaţiei Marii Britanii, Effigham Grant (nume ce-l va purta viitorul pod). Atunci când părţi din acest teren au fost scoase la vânzare, statul român a cumpărat o bună parte din ele în vederea construirii unei gări care, trebuia să lege Capitala de nordul ţării (pentru partea de sud exista Gara Filaret). Fosta proprietate a boierului Dinicu Golescu se afla, la acea vreme la marginea oraşului.

Clădirea gării, alături de peroane şi linii, a fost construită după planurile Ministerului Lucrărilor Publice, de Consorţiul Stroussberg, şi a purtat, la început, numele de Gara Târgoviştei. În anul următor, Consorţiul a dat faliment, iar statul a cumpărat acţiunile sale. Astfel, a devenit principalul proprietar al zonei gării şi al liniilor adiacente, înfiinţând, totodată, un Consiliu pentru administrarea sa.

În noiembrie 1870, odată cu deschiderea provizorie a liniei Bucureşti — Ploieşti, Gara Târgovişte a fost dată în exploatare, iar, peste doi ani, la 13/25 septembrie 1872, a fost inaugurată oficial, când au fost date în exploatare liniile ferate Piteşti — Bucureşti — Buzău şi Galaţi — Tecuci — Roman, în lungime de peste 600 km, cu 39 de staţii.Destinată, iniţial, tranzitului de călători şi mărfuri, cu şapte linii şi multe clădiri de ateliere, gara a fost reamenajată de mai multe ori. Formată din două corpuri paralele legate la capătul dinspre atelierele de reparaţii de un alt corp în orientare perpendiculară, de-a lungul timpului i s-au adăugat noi corpuri, schimbări ale faţadelor, etc., devenind, în timp, un punct terminus.

Abia, în 1888, când a avut loc prima reabilitare a gării, numele său a devenit Gara de Nord. Clădirea de călători avea parter şi etaj, şi era formată dintr-un pavilion central cu două turnuri care există şi astăzi. Faţada principală era orientată de-a lungul Căii Târgovişte. Intrarea se făcea direct din Calea Târgoviştei, şi, în faţă, era o grădină cu o alee centrală numită ”curtea călătorilor”. În perioada 1895-1896 a fost construită o nouă aripă a gării, prevăzută şi cu un „salon regal”, restaurat în forma originală din timpul lui Carol I, şi inaugurat la 1 decembrie 2013, de către principesa Margareta şi principele Radu.

La 1/13 aprilie 1890 s-a dat în funcţiune centrala telefonică a Gării de Nord, având iniţial 25 de linii telefonice, numai în Bucureşti. În 1907, Gara de Nord a fost extinsă cu încă două linii, iar în 1928, gara avea şase linii pentru plecări şi patru linii pentru sosiri.Planuri pentru construirea unei gări noi, denumită ”Gara Centrală”, care urma să fie amplasată undeva în zona în care acum se află Opera Română, au existat, însă declanșarea Primului Război Mondial a împiedicat realizarea vreunui proiect în acest sens.

Gara de Nord a fost modernizată şi mărită, în anii 1930-1932, când s-au făcut mai multe lucrări: cele nouă peroane au fost legate, la capăt, printr-un peron transversal (lung de 200 m şi lat de 23 m), s-a construit frontonul dinspre sud, şi s-a realizat sistematizarea liniilor de primire/expediere a trenurilor, mărindu-se numărul lor, de la 10 linii la 16 linii (două din ele vor fi desfiinţate ulterior).

Proiectul ce viza clădirea a fost realizat de arhitectul Victor G. Stephănescu şi a fost demarat în 1932. Corpul nou de clădire, aşa cum se înfăţişează şi astăzi, are o faţadă monumentală, concepută într-o manieră neoclasică modernă, dominată de porticul format din şase coloane de mari dimensiuni.

Au fost modernizate şi sistemele de sonorizare din staţii. În 1932, la Gara de Nord, s-a montat un amplificator (de 200 w) şi şase difuzoare; până în 1938, acestea s-au extins în toate gările din ţară, înlocuind vechiul clopot de peron.

Construcţia Gării a dus, totodată, şi la dezvoltarea urbanistică a zonei din jurul său, care a început să fie populată rapid, terenurile fiind ocupate în principal de locuinţele lucrătorilor de la căile ferate.

Începând cu 1941, s-a trecut la sistematizarea întregii zone a Gării de Nord, fiind începută, pe locul vechilor ateliere de reparaţii, construirea Palatului CFR, terminat după 1950, care adăposteşte în prezent, Ministerul Transporturilor. În anii 1960 a fost închisă Piaţa Gării de Nord, construindu-se zece blocuri de o parte şi de alta a palatului C.F.R.

De asemenea, în Piaţa Gării de Nord se află un monument dedicat eroilor ceferişti din timpul Primului Război Mondial, operă a sculptorilor Corneliu Medrea şi Ion Jalea.

Zona Gării de Nord, inclusiv clădirea, suferă importante distrugeri (aripa sudică a gării, linii şi macazuri) în bombardamentele intense asupra Bucureştiului din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Clădirea a rămas în picioare, şi a reușit să rămână, până în prezent, trecând peste o demolare programată pentru 1992, de fostul lider comunist Nicolae Ceauşescu, care voia să construiască o nouă gară la marginea capitalei.

Recomandare:
Conditionare ciudata. Orașul în care, dacă vrei să locuiești, trebuie să te operezi

Între 1945 şi 1990, au fost realizate alte modernizări, printre care: electrificarea liniilor, lungirea peroanelor, reamenajarea sălilor de aşteptare, racordarea la reţeaua de termoficare, caloriferele începând să înlocuiască sobele cu lemne, construirea de pasaje pietonale, sub/supraterane pentru traversarea liniilor ferate, dar şi legarea gării la reţeaua de metrou prin realizarea în 1988, a staţiei de metrou Gara de Nord. În aceeaşi perioadă, traficul feroviar a cunoscut o creştere enormă.

Impresionanta clădire a gării este inclusă în Lista Monumentelor Istorice din România având codul B-II-m-B-18803. Ultimele lucrări de reabilitare a clădirii Gării de Nord au avut loc între anii 1997 şi 1999, şi au constat în modernizarea sălilor de aşteptare, a sistemelor de afişaj video, montarea de tâmplărie termopan, înălţarea peroanelor la nivelul podelei vagoanelor, introducerea biletelor de peron etc. Citeste continuarea pe  descopera.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Sindicatele trag un semnal de alarmă! Companiile au început deja să le implanteze microcipuri angajaţilor

Published

on

By

Cel mai mare sindicat al angajaților din Marea Britanie trage un semnal de alarmă cu privire la planul unor companii de a le implanta microcipuri angajaților. Firma britanică BioTeq, care oferă astfel de implanturi persoanelor fizice și companilor, a pus deja 150 de microcipuri oamenilor, relatează The Guardian.

Microcipurile sunt implantate sub piele, între degetul mare și arătător, și sunt similare celor puse animalelor de companie. Acestea le permit oamenilor să deschidă ușile de acces în firmele în care lucrează, să își deschidă birourile sau să își pornească mașina. De asemenea, cipul poate reține și istoricul medical al unei persoane.

O altă companie, Biohax, de origine suedeză, pune implanturi de dimensiunea unui bob de orez, iar reprezentanții săi au declarat pentru Daily Telegraph că sunt în negocieri cu mai multe firme din domeniul financiar și al avocaturii care vor să le pună astfel de cipuri angajaților. Printre ele se numără și o multinațională cu sute de mii de angajați.

CBI, cel mai mare sindicat britanic, care reprezintă angajații a peste 190.000 de companii din Marea Britanie, se opune ferm acestui proiect. „Deși tehnologia schimbă modul în care lucrăm, acest lucru este extrem de inconfortabil. Companiile ar trebui să se concentreze mai degrabă pe stimularea angajaților și pe prioritățile imediate pe care le au, au declarat sindicaliștii.

Un alt sindicat își exprimă îngrijorarea că angajații ar putea fi obligați să își facă implantul cu microcip: „Implantarea microcipurilor le-ar da șefilor și mai multă putere și control asupra angajaților. Există riscuri evidente, iar angajații nu trebuie să fie obligați sau presați să le accepte. Deja știm că unii angajați sunt îngrijorați că angajatorii lor folosesc tehnologia pentru a-i controla și a le încălca drepturile la viață privată”.

Steven Northam, fondatorul și CEO-ul companiei BioTeq, a declarat pentru The Guardian că cele 150 de microcipuri implantate până acum au fost pentru persoane fizice și doar câteva pentru angajații unor companii din domeniul ingineriei și cel financiar.

BioTeq a implantat microcipuri și angajaților unei bănci care testează acest tip de tehnologie, iar mai multe microcipuri au fost livrate spre Spania, Franța, Germania, Japonia și China. Un microcip BioTeq costă între 80 și 300 de euro de persoană.

La compania suedeză Biohax, microcipurile se vând cu 170 de euro bucata. Jowan Österlund, fondatorul companiei, susține că microcipurile pot ajuta companiile să își îmbunătățească securitatea, în special cele din domeniul legal și financiar. „Aceste firme operează cu documente confidențiale. Cipurile le-ar ajuta să restricționeze accesul la astfel de documente”, a spus el.

Anul trecut, compania Three Square Market a încheiat un parteneriat cu Biohax și a devenit prima companie din SUA care le pune implanturi cu microcipuri angajaților voluntari.

Sursa: digi24

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

Peştera cu cristale din România. Foarte mulți care au intrat cu dureri de cap în peșteră au sesizat că migrenele le-au dispărut. Are o forță energetică ce o face unică in Europa

Published

on

By

Singura peșteră cu cristale de calcit amenajată din Europa și a doua din lume care poate fi vizitată se află în Bihor, în comuna Roșia, fiind descoperită de un miner în timpul lucrărilor la o galerie a fostei mine de bauxită Farcu, cercetări recente atestând și efecte benefice asupra sănătății oamenilor.

Spectacolul din interiorul peșterii este unul magnific, privirea fiind răsfățată cu prezența libelulelor din cristale transparente și cristalite, crescute sub forma unor corali. Pereții peșterii sunt împodobiți cu cristale de calcite unice, translucide, completând rezervația de cristale.

”E o peșteră tip geodă, adică un spațiu închis în care s-au format cristalele, pentru că numai în spații închise se formează cristalele. Dacă ar fi avut legătură cu exteriorul, cu aerul de afară, nu am mai fi avut cristale de calcit. De aici și raritatea. Este a doua peșteră din lume cu cristale de calcit vizitabilă. Mai este una în Africa de Sud. Asemenea cristale de calcit mai există în România și în lume, doar că peșterile sunt închise și nu pot să intre decât oameni de știință sau speologi, cu programări și aprobări”, a declarat, pentru ghidul peșterii, Valentina Ciuhandu.

Cristalele de calcit din mina Farcu, albe și strălucitoare, sunt formațiuni geologice de o rară frumusețe. Ele cresc în diverse forme, de la floare de lotus până la cele mai spectaculoase, din tavan, în forma unor iatagane verticale, cu lungimi de până la un metru, dar cu o grosime a panglicii de doar trei-patru milimetri. Ele sunt foarte fine, fragile și extraordinar de frumoase.

”Se pare că aceste cristale au și o valoare energetică deosebită, pentru că deja cercetători din Ungaria și România, specializați în speoterapie, au venit aici și au făcut măsurători. Rezultatele sunt neașteptate. Cristalele creează o stare de calm și o stare de stabilitate termică. Foarte mulți care au intrat cu dureri de cap în peșteră au sesizat că migrenele le-au dispărut destul de surprinzător. Nu există încă o explicație științifică, dar efectele sunt evidente”, a declarat, speologul Viorel Lascu, fost președinte al Federației Române de Speologie.

Potrivit speologului Viorel Lascu, Peștera cu cristale din mina Farcu reprezintă un unicat în Europa, din mai multe motive. În primul rând, pentru că se deschide dintr-o mină de bauxită în care, teoretic, mai sunt posibile activități economice. În al doilea rând, pentru că astfel de peșteri cu valoare inedită, cu cristalizări de asemenea natură sunt foarte rare și acolo unde sunt, nu sunt deschise accesului public, ci numai cercetării. Și nu în cele din urmă, este unicat prin modul de administrare inedit, prin faptul că aici și-au dat mâna asociații nonprofit, comunitățile locale și instituții guvernamentale pentru un management asociativ.

Turiștii care vor să viziteze peștera cu cristale vor intra printr-o galerie de bauxită. Prima atracție este muzeul minier, unde poate fi văzut un trenuleț încărcat cu bauxită, dar și unelte de minerit. De altfel, una dintre galerii mai conține bauxită, ea putând fi oricând deschisă exploatării.

”Aici se combină trei lucruri: partea de muzeu minier, vizita peșterii cu cristale și partea de dezvoltare economică. Una dintre galerii cu bauxită poate fi oricând deschisă exploatării, fiind în prezent în conservare. Dacă se dovedește că e rentabilă bauxita — pentru că în prezent e mai ieftină cea adusă din țările africane și Ucraina — ar putea fi exploatată”, a mai spus Viorel Lascu.

După vizitarea peșterii, la suprafață, se poate urca într-un punct de belvedere — un balcon situat la peste 50 de metri înălțime, deasupra stâncilor și a unei văi splendide. Curajoșii pot încerca și un ”zbor” cu tiroliana peste o prăpastie de 270 metri lungime.

Sursa: a1.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister