Connect with us

Dezvăluiri

Cum îşi povesteau soldaţii germani faptele din timpul războiului, la un „pahar de vorbă”: „Era grozav şi foarte distractiv”

Published

on

Doi cercetători germani au publicat mai multe conversații purtate de prizonierii de război germani. Acestea conţin mărturii cutremurătoare care scot la iveală setea de sânge incredibilă a soldaţilor germani. Conversațiile, înregistrate în secret de Aliați, relevă detalii înfiorătoare despre violența împotriva civililor, violuri și genocid.

6 martie 1943: doi soldați germani discută despre război. Pilotul Bodde și caporalul Bartels fuseseră capturați de britanici cu câteva săptămâni în urmă. Potrivit site-ului Historia, războiul se sfârșise pentru ei și venise vremea împărtășirii de amintiri:

Budde: „Eu am zburat în două atacuri de distrugere la nimereală. Adică am distrus clădiri.”

Bartels: „Dar nu atacuri distructive cu o țintă specifică, cum am făcut noi?”

Budde: „Nu, doar atacuri de distrugere. Am întâlnit cele mai drăguțe ținte, precum conace în vârful muntelui. Când zburai către ele de jos și trăgeai, puteai să vezi geamurile cum se sparg și apoi cum explodează tavanul. La un moment dat am lovit  Ashford [n.r. – oraș din Marea Britanie]. Era un eveniment în piața orașului, mulțimi de oameni, se țineau discursuri. Chiar i-am pulverizat! A fost distractiv.”

Alți doi piloți, Bäumer și Greim, au discutat și ei despre experiențele amuzante, pe care le-au descris într-o conversație cu alți soldați.

Bäumer: „Aveam o armă instalată în fața avionului. Am zburat jos, peste străzi, și când vedeam mașini venind din direcția opusă, puneam luminile ca să creadă că o altă mașină se apropie de ei. Apoi trăgeam în ei. Am avut mult succes așa. Era grozav și foarte distractiv. Am atacat și trenuri la fel.”

Greim: „Odată am avut un atac la altitudine joasă lângă Eastbourge. Când am ajuns acolo am văzut un castel mare unde aparent se ținea un bal sau ceva de genul acesta. În orice caz, erau multe femei în haine frumoase și o trupă. Am zburat pe lângă prima oară, dar apoi am atacat[…] Uite asta, dragul meu prieten, a fost foarte distractiv.”

Soldații Budde, Bartels, Bäumer și Greim folosesc un ton deconcertant în acest conversații. Un ton cu totul diferit de cel întâlnit în documentarele sau memoriile despre război. Dar acesta e modul în care soldații vorbesc când sunt împreună și discută despre experiențele lor.

Discursul public despre război e caracterizat de un dispreț față de latura sângeroasă a profesiei militare, un dispreț cu care soldații se conformează atunci când sunt rugați să-și descrie experiențele. Dar există și o altă perspectivă a războiului, una în care războiul nu e doar un nesfârșit coșmar, ci o aventură de care soldații își amintesc ulterior ca fiind cea mai frumoasă perioadă din viața lor.

Citește și:
Holocaustul din Transnistria, anii în care românii au fost călăi. Aici ar fi pierit aproape 400 de mii de evrei

În al doilea război mondial, 18 milioane de bărbați – mai bine de 40% din populația masculină a Reichului – au servit în Wehrmacht și în Waffen-SS. Perioada cuprinsă între 1 septembrie 1939 și 8 mai 1945 este probabil cea mai studiată perioadă din istorie. Chiar și istoricilor le e greu să țină pasul cu literatura dedicată celui mai sângeros conflict din istorie. Monumentala lucrare „Germania și Al Doilea Război Mondial”, terminată în 2008 de Institutul de Cercetare a Istoriei Militare din Postdam, considerată principala lucrare germană pe acest subiect, are 10 volume!

Scrisorile militarilor, rapoartele martorilor sau memoriile tind să prezinte realitatea într-o lumină ceva mai favorabilă. Cei care primeau aceste scrisori erau membrii familiilor soldaților sau, în cazul rapoartelor, publicul larg. Descrierea problemelor cotidiene ale războiului, în care soldații ucideau locuitorii unui sat întreg sau violau mai multe femei, nu-și găsea locul în aceste relatări.

Materialul descoperit în arhivele americane și britanice de către istoricul Sönke Neitzel e senzațional. Cercetând războiul submarinelor, el a descoperit stenogramele acestor conversații înregisrate, în care soldații germani vorbeau deschis despre experiențele lor. Neitzel și psihologul Harald Welzer au analizat 150.000 de pagini de materiale. Rezultatul este cartea denumită simplu Soldaten. Înregistrările oferă o perspectivă intimă asupra războiului, la care nu am avut acces până acum, soldații împărtășindu-și părerile despre inamic, despre conducătorii lor; ei discută despre misiunile de luptă și schimbă detalii impresionante – și șocante în același timp – despre atrocitățile la care au fost martori și pe care ei înșiși le-au comis.

Zotlöterer: „Am împușcat un francez de la spate. Mergea pe bicicletă”.

Weber: „De aproape?”

Zotlöterer: „Da.”

Heuser: „Voia să te ia prizonier?”

Zotlöterer: „Prostii. Voiam bicicleta.”

Citeşte mai mult pe Historia

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.

Dezvăluiri

Distrugerea planificată a sănătăţii în spatele reţelei de telefonie mobilă 5G

Published

on

By

Evoluţia tehnologiei, trecerea de la 2G wifi (2004) la 5G, vine la pachet cu efecte nocive asupra sănătății. De asemenea, odată cu dezvoltarea mai amplă a acestor tehnologii și ,,metalizarea” corpului nostru fizic (precum și destructurarea ADN-ului) noi am putea fi dirijați de la distanță prin tehnica digitală de care suntem tot mai dependenți.

La 26 septembrie 2018, Comisia Federală de Comunicații (FCC) a votat să implementeze Ordinul de Infrastructură Wireless (dockets 17-79 și 17-84), ordinul preemptiv pentru controlul local al drepturilor publice. Firmele wireless vă pot instala cu ușurință turnuri celulare în fața casei fără consimțământul dvs., pentru a iradia toată zona învecinată, cu radiofrecvență, radiație cu microunde electromagnetică (RF-EMR) intensă, pulsatorie, cu modulație de date, 24/7.

Companiile wireless din SUA sunt responsabile pentru aceasta. Aproximativ 800.000 de antene noi vor fi desfășurate – mai mult decât numărul total de turnuri celulare construite până acum în ultimele trei decenii. Fiecare companie wireless va construi propria rețea 5G, care necesită instalarea de echipamente noi, chiar dacă intenționează să utilizeze infrastructura existentă sub forma luminilor stradale, astfel încât să rămână „discrete pentru clienți”. Cum rămâne cu efectele nocive asupra sănătății a tehnologiei cu unde milimetrice, ce vizează oamenii de pe fiecare stradă?

Undele milimetrice sunt utilizate în prezent de Armata S.U.A. ca armă cu controlul dispersării numită Active Denial Systems – https://jnlwp.defense.gov/About/Frequently-Asked-Questions/Active-Denial-System-FAQs/ –  (prin unde milimetrice se înțelege lungimea de undă a radiației electromagnetice care se notează cu λ și este egală cu c/f unde c= viteza luminii în vid, iar f= frecvența undelor electromagnetice măsurată în Hz (cicli pe secundă), n.b.).

Radiaţiile electromagnetice se clasifică funcţie de lungimea de undă în:

  • radiaţii de gamă metrică. λ este de ordinul metrilor cuprinsă între 299.792.458 m pentru frecvenţa de 1 Hz şi 1 m pentru frecvenţa de 300 MHz;
  • radiaţii de gamă decimetrică. λ este cuprinsă între 1m şi 0,1 m (1 dm), frecvenţa este cuprinsă între 300 MHz şi 3 Ghz.
  • radiaţii de gamă centimetrică. λ este cuprinsă între 0,1 m (1 dm) şi 0,01 m (1 cm), frecvenţa este cuprinsă între 3 GHz şi 30 Ghz;
  • radiaţii de gamă milimetrică. λ este cuprinsă între 0,01 m (1 cm) şi 0,001 m (1 mm), frecvenţa este cuprinsă între 30 GHz şi 300 Ghz.

Acest lucru ar sugera că Congresul intenționează să dea o formă legală desfășurării 5G, cu excepția cazului în care vor auzi altfel de la alegători în curând. Apoi, din nou, de ce legiuitorii ar asculta pe cineva când 5G a fost „testat” în 19 orașe din SUA?

Dacă utilizați un sistem fără fir (wireless) în casa dvs., sunteți expus la radiații neionizate. Asta nu înseamnă că sunteți în siguranță. Exemplele includ: router sau TV wireless, boxe fără cablu, Playstation sau Xbox 360, camere wireless, mașini fără cheie și telefoane fără fir. Aceste dispozitive transmit și primesc semnale radio 24/7 (dacă nu sunt oprite de utilizator,ceea ce e recomandabil, mai ales noaptea când dormiți, n.b.). Orice metale, de la saltele cu arc elicoidal până la bretele, direcționează undele spre corpul tău. Atât tu cât și casa ta deveniți o stație radio.

Sistemul de telefonie 5G este o rețea fără fir Y-GIG care funcționează în benzi de până la 100 GHz. Este nevoie de un dispozitiv „acceptat 5G” sau de un receptor (modem sau cip) care retransmite undele milimetrice în casa ta.

Dr. Devra Davis, preşedintele Trustului pentru Sănătatea Mediului, spune: „Majoritatea oamenilor nu știu că aceste unde vibrează cu câteva miliarde de ori pe secundă (75 GHz este de fapt, 75.000.000.000 de cicluri pe secundă), care pot induce senzații neplăcute de arsură pe piele”. Pielea umană acționează ca o serie de antene care sunt afectate de undele milimetrice pentru a provoca stres fiziologic, așa cum se vede, manifestat în frecvența pulsului și în tensiunea arterială sistolică.

Frecvența de 60 GHz este frecvența la care moleculele de oxigen oscilează. 5G va întrerupe absorbția de oxigen pentru a determina privarea de oxigen la fiecare celulă, la nivelul mitocondriilor. Fără oxigen, ficatul devine congestionat, iar corpul și creierul încep să se descompună (lipsa oxigenului este mediul propice de dezvoltare a celulelor canceroase, n.b.). Citeşte continuarea pe stiri-extreme.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Dezvăluiri

Posibilul ajutor militar sovietic, unul dintre misterele Revoluţiei din Decembrie 1989

Published

on

By

Intervenţia trupelor sovietice în timpul evenimentelor din decembrie 1989 a rămas un subiect controversat, mai ales din cauza faptului că, în perioada Revoluţiei, România a fost ţinta unor multiple operaţiuni de dezinformare.

În cursul zilei de 23 decembrie 1989, ora 10.30, crainicul George Marinescu va transmite: „ Suntem informaţi că s-a luat legătura cu Ambasada sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenţii străine şi-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmaţi, cu scopul de a distruge ceea ce poporul român a cucerit”. La scurt timp, la Radio, Gabriela Neagu va declara: „Suntem informaţi că, prin intermediul Ambasadei Uniunii Sovietice, s-a cerut ajutor armatei sovietice, întrucât teroriştii au apelat la elicoptere prin intervenţioniştii străini”, scrie publicaţia Historia.

Crainicii nu au ştiu de unde a venit această informaţie care avea să producă o vie emoţie în rândul poporului român. Nu s-a specificat nici cine a cerut şi un astfel de gest se putea interpreta în orice fel, în contextul evoluţiei evenimentelor începând cu ora 18.30 din seara de 22 decembrie 1989.

La ora 18.40, în seara de 22 decembrie 1989, generalul-maior Boceaev va comunica şefului Direcţiei Operaţii a Marelui Stat Major, prin intermediul colonelului Mircea Dumitru, că şeful Marelui Stat Major sovietic, generalul de armată Moiseev, şi generalul-colonel Veliovschi Rahalschi, prim-locţiitor al şefului Statului-Major al Comandamentului Forţelor Armate Unite (CFAU) ale Tratatului de la Varşovia, „încredinţează conducerea armatei române că la graniţa româno-sovietică nu se fac concentrări de trupe şi nu se intenţionează desfăşurarea vreunei activităţi militare în apropierea frontierei” şi că „sunt gata să acorde sprijin în orice domeniu”.

Acest telefon venea ca urmare a discuţiilor purtate cu sovieticii în cursul zilei de 22 decembrie 1989, la sediul MApN, de către generalul-locotenent dr. Ilie Ceauşescu în jurul orei 12.00. Peste o oră, la 19.55, generalul-maior Boceaev a revenit cu un nou telefon şi a comunicat că „nu se face niciun fel de pregătire militară din partea sovietică la frontiera cu România, în zona Iaşi, şi dacă sunt îndoieli în această privinţă se poate cere din partea armatei noastre (române – n. n.) şi o confirmare scrisă din partea armatei sovietice”.

În dimineaţa de 23 decembrie 1989, ora 08.15, conducerea Marelui Stat Major de la Moscova a reiterat, prin intermediul colonelului Culicov, şeful de cabinet al generalului Moiseev, că la frontiera româno-sovietică nu se desfăşoară niciun fel de acţiuni militare ale Armatei Roşii. Pe 23 decembrie 1989, în jurul orei prânzului, colonelul Mircea Dumitru va fi chemat în cabinetul ministrului Apărării Naţionale unde se aflau, printre alţii, şi Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, generalul-colonel (r) Nicolae Militaru ş.a.

Din dispoziţia generalului-locotenent Nicolae Eftimescu, colonelul Mircea Dumitru va suna la Moscova, pe telefonul special, cerând legătura cu generalul Moiseev, şeful Marelui Stat Major sovietic. „După ce am făcut această legătură, gen. Eftimescu mi-a spus să-l întreb, deci, eu vorbeam la ordinul lui Eftimescu, «dacă s-ar putea conta pe un eventual ajutor militar sovietic împotriva teroriştilor»; exact aşa am notat. Generalul sovietic a răspuns foarte scurt: «o asemenea problemă poate fi discutată numai la nivelul guvernelor». (…)

În ce măsură cei de acolo şi-au însuşit sau nu, a cui a fost iniţiativa nu ştiu şi nu aş putea decât să fac supoziţii, dar alte probleme la această convorbire cu gen. Moiseev nu au fost”, va declara colonelul Mircea Dumitru în faţa Comisiei Senatoriale. Această convorbire telefonică pare să fi fost generată ca urmare a situaţiei militare deosebit de gravă şi de neînţeles, mai ales pentru membrii CFSN, în condiţiile în care unităţile Ministerului de Interne şi ale DSS-ului se subordonaseră MApN pe care se baza noua structură de putere politică din România.

„Generalul sovietic a răspuns foarte scurt: «o asemenea problemă poate fi discutată numai la nivelul guvernelor». (…) În ce măsură cei de acolo şi-au însuşit sau nu, a cui a fost iniţiativa nu ştiu şi nu aş putea decât să fac supoziţii, dar alte probleme la această convorbire cu gen. Moiseev nu au fost” –  Colonel (r) Mircea Dumitru.

Ion Iliescu nu era de acord cu opţiunea generalului-maior Ştefan Guşă privind retragerea populaţiei de pe străzi deoarece „pe de o parte – va declara Ion Iliescu – lumea ar fi putut crede că armata preia puterea, ceea ce risca să provoace reacţii deosebit de violente, pe de alta, mulţimea care umplea străzile era, în acelaşi timp, legitimitatea noastră şi principalul nostru sprijin în cazul unui război civil, ipoteză care, la ora aceea, nu era cu totul exclusă”.

În opinia lui Ion Iliescu, şeful Marelui Stat Major „părea el însuşi depăşit de evenimente”. Dintr-o astfel de perspectivă, am putea înţelege necesitatea acelui telefon dat conducerii Marelui Stat Major sovietic. Acest telefon va suscita numeroase speculaţii şi discuţii privind un posibil complot al membrilor CFSN de-a aduce trupele sovietice în România.

Ion Iliescu va menţiona în mod clar: „Trebuie să precizez, de altfel, că singurele legături şi convorbiri telefonice, în acele zile şi nopţi, cu exteriorul şi, în particular, cu Moscova, au fost stabilite de la grupul de comandă al Marelui Stat Major şi, în particular, de generalul Guşă, care m-a şi informat despre o asemenea discuţie, precum şi despre neacceptarea ideii de a solicita vreun ajutor, de orice fel. Eu pot să confirm doar un lucru: că, în ceea ce priveşte nucleul politic de conducere a Consiliului Frontului salvării Naţionale, nimeni nu a ridicat problema solicitării vreunui ajutor militar din afară, poziţia noastră de principiu respingând net o asemenea idee”.

În cursul aceleiaşi zile, generalul-maior Ştefan Guşă va solicita o convorbire cu omologul său de la Moscova căruia îi va transmite că nu cere, din postura de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, niciun fel de ajutor militar sovietic. La ora 16.05, colonelul Mircea Dumitru îi va transmite generalului-maior Dumitru Pănescu, la Moscova, informaţia potrivit căreia noul ministru al Apărării Naţionale este generalul-colonel (r) Nicolae Militaru care prelua, în mod informal, comanda având în vedere că era încă trecut în rezervă.

Reprezentantul nostru la CFAU urma să informeze Ministerul Apărării al URSS, CFAU şi Marele Stat Major sovietic despre noua situaţie de la MApN din Bucureşti. Pe 24 decembrie 1989, generalul A. C. Gaponenco, reprezentantul comandantului-şef al CFAU la Bucureşti, s-a înapoiat de la Chişinău şi a cerut să fie primit de către ministrul Apărării Naţionale, însă generalul-colonel Nicolae Militaru l-a primit abia pe 27 decembrie 1989, după mari intervenţii, precum şi, mai apoi, noul şef al Marelui Stat Major român, generalul-colonel Vasile Ionel.

În ceea ce priveşte posibilitatea unei intervenţii militare sovietice în România, ca urmare a unei „permisiuni” a SUA, fostul ambasador al SUA la Moscova, Jack Matlock (1987 – 1991) îi va declara corespondentului Radio România Actualităţi de la Moscova, Alexandr Beleavski, într-un interviu din 4 aprilie 2013, că a avut o convorbire cu Ivan P. Aboimov, adjunctul ministrului de Externe al URSS, pe 24 decembrie 1989, însă Statele Unite nu au cerut o intervenţie militară sovietică în România.

Diplomatul american menţiona faptul că Statele Unite au informat Kremlinul că erau dispuse să accepte, ca nefiind un amestec în treburile interne româneşti, trimiterea unor avioane care să-i evacueze pe cetăţenii sovietici surprinşi de evenimente în România şi aflaţi în dificultate. Colonelul Mircea Dumitru va infirma în faţa Comisiei Senatoriale afirmaţiile făcute în mass-media în legătură cu implicarea sa în evacuarea cetăţenilor sovietici aflaţi în România, pe 22 decembrie 1989, în blocul din Piaţa Aviatorilor, după care s-a dezlănţuit focul „teroriştilor”.

În fapt, pe 24 decembrie 1989, la ora 11.00, generalul Gaponenco va suna la MApN şi va informa partea română despre faptul că reprezentanţa comercială sovietică din Piaţa Victoriei este mitraliată, distrusă, jefuită şi solicită să fie luată sub pază militară, şi, totodată, să fie trimise 2 TAB-uri care să însoţească un autobuz cu personal diplomatic, soţii şi copii de la Ambasada URSS, care urmau să plece spre Gara de Nord. Sovieticii doreau protecţia Armatei române în drumul spre trenul cu care urmau a fi evacuate familiile diplomaţilor sovietici în patrie.

Operaţiunea a fost coordonată de către colonelul Mircea Dumitru şi executată de către doi ofiţeri din Biroul Special al Direcţiei Operaţii, sprijiniţi de un TAB. În contextul unor dezvăluiri, mai mult sau mai puţin incendiare, din mass-media post-decembristă, privind o serie de cadre militare, cu funcţii de răspundere, care au interzis intrarea trupelor sovietice în România, colonelul Mircea Dumitru va declara în faţa Comisiei Senatoriale: „Dacă era un general care vroia să intre în România, el nu putea fi oprit decât cu foc, nu că i-a spus un colonel de grăniceri că nu au ce căuta în România”.

În timpul lucrărilor celui de-al II-lea Congres al Deputaţilor Poporului al URSS, Mihail S. Gorbaciov îi va informa pe deputaţi despre ultimele evenimente din România, menţionând că în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 situaţia s-a înrăutăţit mult, că reprezentanţii CFSN au declarat că doresc dezvoltarea colaborării cu URSS şi că România va respecta obligaţiile referitoare la Tratatul de la Varşovia.

Vadim Perfiliev, purtătorul de cuvânt al MAE sovietic, va declara: „Uniunea Sovietică este gata să ofere nemijlocit şi efectiv poporului român şi noii conduceri ajutor umanitar pentru a contribui la înlăturarea urmărilor tragicelor evenimente care au avut loc în ultimele zile. (…) Oamenii sovietici sunt solidari cu poporul român în îndeplinirea idealurilor de libertate, democraţie şi suveranitate”. Citeşte continuarea pe historia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister