Connect with us

Dezvăluiri

Cum îşi povesteau soldaţii germani faptele din timpul războiului, la un „pahar de vorbă”: „Era grozav şi foarte distractiv”

Published

on

Doi cercetători germani au publicat mai multe conversații purtate de prizonierii de război germani. Acestea conţin mărturii cutremurătoare care scot la iveală setea de sânge incredibilă a soldaţilor germani. Conversațiile, înregistrate în secret de Aliați, relevă detalii înfiorătoare despre violența împotriva civililor, violuri și genocid.

6 martie 1943: doi soldați germani discută despre război. Pilotul Bodde și caporalul Bartels fuseseră capturați de britanici cu câteva săptămâni în urmă. Potrivit site-ului Historia, războiul se sfârșise pentru ei și venise vremea împărtășirii de amintiri:

Budde: „Eu am zburat în două atacuri de distrugere la nimereală. Adică am distrus clădiri.”

Bartels: „Dar nu atacuri distructive cu o țintă specifică, cum am făcut noi?”

Budde: „Nu, doar atacuri de distrugere. Am întâlnit cele mai drăguțe ținte, precum conace în vârful muntelui. Când zburai către ele de jos și trăgeai, puteai să vezi geamurile cum se sparg și apoi cum explodează tavanul. La un moment dat am lovit  Ashford [n.r. – oraș din Marea Britanie]. Era un eveniment în piața orașului, mulțimi de oameni, se țineau discursuri. Chiar i-am pulverizat! A fost distractiv.”

Alți doi piloți, Bäumer și Greim, au discutat și ei despre experiențele amuzante, pe care le-au descris într-o conversație cu alți soldați.

Bäumer: „Aveam o armă instalată în fața avionului. Am zburat jos, peste străzi, și când vedeam mașini venind din direcția opusă, puneam luminile ca să creadă că o altă mașină se apropie de ei. Apoi trăgeam în ei. Am avut mult succes așa. Era grozav și foarte distractiv. Am atacat și trenuri la fel.”

Greim: „Odată am avut un atac la altitudine joasă lângă Eastbourge. Când am ajuns acolo am văzut un castel mare unde aparent se ținea un bal sau ceva de genul acesta. În orice caz, erau multe femei în haine frumoase și o trupă. Am zburat pe lângă prima oară, dar apoi am atacat[…] Uite asta, dragul meu prieten, a fost foarte distractiv.”

Soldații Budde, Bartels, Bäumer și Greim folosesc un ton deconcertant în acest conversații. Un ton cu totul diferit de cel întâlnit în documentarele sau memoriile despre război. Dar acesta e modul în care soldații vorbesc când sunt împreună și discută despre experiențele lor.

Discursul public despre război e caracterizat de un dispreț față de latura sângeroasă a profesiei militare, un dispreț cu care soldații se conformează atunci când sunt rugați să-și descrie experiențele. Dar există și o altă perspectivă a războiului, una în care războiul nu e doar un nesfârșit coșmar, ci o aventură de care soldații își amintesc ulterior ca fiind cea mai frumoasă perioadă din viața lor.

Recomandare:   Țeapa dată de nemți americanilor. Acestia au aflat de ea după aproape 40 de ani

În al doilea război mondial, 18 milioane de bărbați – mai bine de 40% din populația masculină a Reichului – au servit în Wehrmacht și în Waffen-SS. Perioada cuprinsă între 1 septembrie 1939 și 8 mai 1945 este probabil cea mai studiată perioadă din istorie. Chiar și istoricilor le e greu să țină pasul cu literatura dedicată celui mai sângeros conflict din istorie. Monumentala lucrare „Germania și Al Doilea Război Mondial”, terminată în 2008 de Institutul de Cercetare a Istoriei Militare din Postdam, considerată principala lucrare germană pe acest subiect, are 10 volume!

Scrisorile militarilor, rapoartele martorilor sau memoriile tind să prezinte realitatea într-o lumină ceva mai favorabilă. Cei care primeau aceste scrisori erau membrii familiilor soldaților sau, în cazul rapoartelor, publicul larg. Descrierea problemelor cotidiene ale războiului, în care soldații ucideau locuitorii unui sat întreg sau violau mai multe femei, nu-și găsea locul în aceste relatări.

Materialul descoperit în arhivele americane și britanice de către istoricul Sönke Neitzel e senzațional. Cercetând războiul submarinelor, el a descoperit stenogramele acestor conversații înregisrate, în care soldații germani vorbeau deschis despre experiențele lor. Neitzel și psihologul Harald Welzer au analizat 150.000 de pagini de materiale. Rezultatul este cartea denumită simplu Soldaten. Înregistrările oferă o perspectivă intimă asupra războiului, la care nu am avut acces până acum, soldații împărtășindu-și părerile despre inamic, despre conducătorii lor; ei discută despre misiunile de luptă și schimbă detalii impresionante – și șocante în același timp – despre atrocitățile la care au fost martori și pe care ei înșiși le-au comis.

Zotlöterer: „Am împușcat un francez de la spate. Mergea pe bicicletă”.

Weber: „De aproape?”

Zotlöterer: „Da.”

Heuser: „Voia să te ia prizonier?”

Zotlöterer: „Prostii. Voiam bicicleta.”

Citeşte mai mult pe Historia

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.

Dezvăluiri

Aurul României. Din 2005, România nu mai scoate pentru popor nici un gram de aur din minele sale. In schimb o fac străinii

Published

on

Mineritul aurului pe teritoriul României este o tradiție de mii de ani. Cele mai vechi podoabe de aur găsite la noi au fost descoperite la Moigrad, judeţul Sălaj şi aparţin epocii pietrei, adică au o vechime de 6.000 de ani. Încă de atunci, strămoșii noștri cunoșteau metalurgia aurului. Din străvechime până acum, din Carpaţii României s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plasează pe locul cinci în lume, după Africa de Sud, Canada, Statele Unite şi Australia. Vestea bună este însă că mai avem, în sediment, de trei ori cât s-a exploatat până acum, adică vreo 6.000 de tone

Din 2005, însa România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele sunt epuizate. Totuşi, opt firme străine au primit licențe de exploatare în zonele “epuizate”, care s-au dovedit a fi foarte bogate. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărțile geologice realizate pe vremea lui Ceaușescu, spune dr. ing. Neagu Florea, fostul director al Institutului de Proiectări Miniere, potrivite Libertatea.ro

Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în “patrulaterul aurului” – adică perimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna şi Baia de Arieş, din Munţii Apuseni – dar şi în Maramureş, sunt exploatate, cu eficienţă, de foarte mult timp.

Un eveniment interesant s-a petrecut în anul 2000, când Banca Naţională a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decât 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment. Dacă vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, opt companii străine care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea ”se terminaseră”.

Conform Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), în ultimii ani, opt firme străine au primit licenţe de explorare şi exploatare pentru aur în ţara noastră, exact pe zonele unde, oficial, nu mai existau zăcăminte. Libertatea a publicat un articol amplu pe această temă. Jurnaliştii Libertăţii au cerut atunci ANRM detalii despre licenţele primite de aceste firme. Răspuns ANRM: „Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria surselor de interes public. (…) Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”. Menţionăm că aceste contracte pe bunuri publice, adică zăcămintele naţionale, nu pot fi secretizate, deoarece conţin informaţii de interes public, conform Legii 544/2001.

Potrivit declaraţiilor făcute pentru DailyBusiness.ro de reprezentanţii firmei Gabriel Resources, la Roşia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică de aproximativ 250 de tone de metal preţios. De asemenea, firma Carpatian Gold a găsit la mina Barza, în Munţii Zarandului, închisă pentru că “nu mai era rentabilă”, un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, a declarat că în ţara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 de miliarde de dolari. Interesant este şi faptul că toate firmele străine au mers la “punct ochit – punct lovit”, adică au obţinut licenţe de prospecţiuni şi exploatare exact pe zonele cele mai bogate… Cum?

“Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparţin şcolii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere şi am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam şi producţii de 40 de kilograme de aur pe tonă de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu ştiu de ce nu le exploatează direct statul. Pe vremea mea, informaţiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Acum, statul, prin reprezentanţii săi, a ştiut perfect ce dă în concesie”, ne-a spus dr. ing. Neagu.

Conform Legii minelor, modificată în 2009, România primeşte din partea companiilor care exploatează bunurile subterane o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage . Adică, dacă se câştigă 100 de milioane de euro din extracţia aurului, statul încasează 4 milioane, iar restul merge la firma care exploatează mina.

„Eu cred că aceste redevenţe sunt în defavoarea ţării noastre, care primește prea putin pentru zăcămintele pe care le concesionează. Sigur că investitorul trebuie să câştige, dar o afacere trebuie să fie reciproc avantajoasă, adică trebuie să câştige şi România, sau România în primul rând, pentru că este proprietarul”, a spus prof. Gheorghe Popescu, pentru ziarul Libertatea. De menţionat este faptul că în Africa de Sud redevența pentru aur este de 20%.

Recomandare:   Comoară fabuloasă a lui Decebal, cel mai valoros tezaur descoperit vreodată pe teritoriul României, a stârnit fascinația istoricilor de-a lungul anilor

România este pe locul 4 în Europa la capitolul resurse minerale. În cel mult 10 ani industria extractivă va exploda în Uniunea Europei și în Statele Unite, iar în acest context, trebuie să fim pregătiți pentru reluarea mineritului în avantajul național. În prima fază se va inventaria, apoi se va proiecta o strategie, pentru că suntem rămași în urmă în domeniul extractiv chiar și față de țările din zonă care sunt mai sărace în resurse’, a spus Ștefan Marincea, directorul Institutului Geologic al României. Citiți mult mai multe informații despre acest subiect pe aurul-romaniei.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Dezvăluiri

De ce avem impresia câteodată că timpul trece așa de repede? Rezonanţa Schumann atinge 36 Hz pentru prima dată în istorie

Published

on

By

O dovadă că timpul accelerează o constituie faptul că rezonanţa Schuman, pulsul sau ritmul cardiac al Pământului a atins frecvențe de 36+, faţă de 7,83, cât era frecvenţa normală.

Având în vedere că rezonanța Schumann este „în ton” cu undele alfa și theta ale creierului uman, această accelerare poate fi explicația faptului că numeroși oameni se plâng că timpul parcă trece mai repede, lucrurile au un mers prea accelerat, iar evenimentele și schimbările din viața noastră se petrec mult prea rapid.

Aceste frecvențe în curs de amplificare sunt corelate în mod natural cu activitatea undelor cerebrale. Ce ar putea să ne spună aceste frecvențe accelerate despre evoluția umană? O frecvență de 7,83 Hz este o stare alfa/theta. Această stare se caracterizează prin relaxare, o stare mai apropiată de un somn semi-conștient, o stare destinsă, de visare, un fel de „așteptând să se întâmple ceva”. La o frecvență de 8,5 – 16,5 Hz ieșim din starea theta și ne apropiem tot mai mult de o stare mai calmă, alpha, reprezentată de un număr mai mare de frecvențe beta (frecvențele beta corespund momentului în care ne trezim din somn).

În Neurofeedback, 12 – 15 hz poartă numele de frecvența Sensory-Motor Rhythm (SRM). Aceasta este starea ideală de calm. În această stare, procesele cognitive sunt mai clare iar noi suntem mai concentrați, suntem „în zonă”. Cu alte cuvinte, Mama Natură își modifică frecvența vibrațiilor și poate că și noi facem același lucru. Acesta poate fi unul dintre semnele că „ne trezim”.

Potrivit oamenilor de știință, câmpul magnetic al Pământului, care poate afecta rezonanța Schumann, se trezește încet, proces ce durează de mai bine de 2000 de ani. Nimeni nu știe de ce. Un bătrân învățat din India a spus că acest câmp magnetic a fost creat de către Cei Antici pentru a ne bloca amintirile primordiale ale adevăratei noastre moșteniri. Acest lucru permite sufletelor să învețe din experiențele liberului arbitru, fără să fie influențate de memorii ale trecutului. Potrivit acestui învățat, câmpul magnetic se schimbă, devine mai slab permițând acestor amintiri să ne dezvăluie un adevăr suprem. Vălul se ridică. Dacă este adevărat, atunci se ridică și alte întrebări la fel de interesante.

Recomandare:   Fascinanta poveste de pe front a sergentului Vasile Leonte. A salvat un camarad după ce i-a luat maţele de pe jos şi le-a pus în abdomen

Oricum, indiferent ce se întâmplă, este clar că această accelerare vă poate face să vă simțiți obositi, amețiti, deprimati, pe măsură ce cresc propriile frecvențe pentru a rezona cu Noul Pământ. Adaptarea nu este întotdeauna un proces ușor, dar gândiți-vă că este ceva unic, că este o parte din propria dumneavoastră TREZIRE. “

Sunt interesante corelațiile dintre Rezonanța Schumann cu accelerarea curgerii timpului dar și cu nivelul mondial de conștiență. Intuiția, senzorii noștri interiori, recunosc faptul că ceva se schimbă, că în aer plutește ceva diferit, iar emoțiile clocotesc.

De multă vreme se crede că, prin puterea conștiinței sale, omul poate avea un impact major asupra câmpului magnetic și poate crea perturbări în el, mai ales în momente de mare anxietate, tensiune și entuziasm.

Sursa: clubenigma.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister