Connect with us

Diverse

Crestini macelarind alti crestini. Masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu

Published

on

În zorii zilei de 24 august 1572, când Biserica Apuseană îl celebra pe Sfântul Apostol Bartolomeu, patronul măcelarilor, străzile Parisului erau „ude, ca și cum ar fi plouat mult”, dar nu de ploaie, ci de sânge hughenot. Acest început al Sezonului Sfântului Bartolomeu va avea ecouri în alte 12 orașe franceze, soldându‑se în câteva luni cu peste 5.000 de morți.

Masacrul de Sfântul Bartolomeu este un subiect puțin cunoscut în țara noastră. Evocat în romane istorice sau ecranizări ale acestora, evenimentul este identificat în special sub denumirea de Masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu. Istoriografia occidentală vorbește însă despre un Sezon al Sfântului Bartolomeu pentru a evita confuziile cu privire la proporțiile evenimentului care s‑a desfășurat într‑un interval mai lung de timp, înglobând mai multe incidente.

La 18 august 1572 avea loc în Paris, într‑un cadru solemn, nunta dintre moștenitorul coroanei Navarrei, prințul reformat Henri de Bourbon, și sora regelui Fran­ței, prințesa catolică Marguerite de Valois. Nunta atipică, dintre un catolic și un necatolic, a fost oficiată fără dispensă papală. Ea avea menirea de a pecetlui pacea din 1570, care încheiase cel de‑al treilea război civil francez. Invi­tați ai mirelui, membrii elitei protestante (hughenote), care luptaseră împotriva armatei regale catolice, s‑au adunat în număr mare în capitala franceză pentru a participa la eveniment. În aceste circumstanțe, la data de 22 august a avut loc un atentat nereușit împotriva amiralului Gaspard de Coligny‑Châtillon, liderul hughenot. Acesta a fost transportat în camera sa de hotel, unde a primit îngrijiri medicale de la chirurgul regelui. Autorul atentatului nu a fost prins, însă regele a dat garanții atât amiralului, cât și apropiaților lui, că cei vinovați pentru acest incident vor fi pedepsiți. Din motive de securitate, nobilii protes­tanți care participaseră la nuntă s‑au adunat în trei locații din oraș: în jurul hotelului unde era amiralul, la palatul Luvru, unde o parte dintre nobili fuseseră cazați la invitația regelui, și în cartierul Saint‑Germain, de cealaltă parte a Senei.

În după-amiaza zilei de 23 august, pe fondul creșterii tensiunii în rândul protestanților, care solicitau pedepsirea unui vinovat pentru atentatul din ziua precedentă, în cadrul mai multor întâlniri ale Consiliului restrâns al regelui s‑a luat hotărârea asasinării amiralului și a altor apro­piați, fiind vizate în total aproximativ 50 de persoane. Pentru reușita operațiunii a fost mobilizată miliția cetățenească și s‑au închis porțile de acces în oraș. Un corp de soldați, sub conducerea ducelui Henri de Guise din Lorraine, care îl acuzase pe amiral că ordonase asasinarea tatălui său în 1563, s‑a deplasat la hotelul unde era acesta cazat, omorându‑l împreună cu toți cei care s‑au opus. De aici au plecat spre cartierul Saint Germain, unde au continuat uciderile. La Luvru, nobilii protestanți au fost scoși în curtea palatului, unde au fost omorâți de gărzile elve­țiene ale regelui.

Agitația creată de mișcarea de trupe, precum și prezența miliției pe străzi au declanșat panică în rândul populației catolice, care a crezut că un atac al protestanților este iminent. În concepția lor, nunta fusese calul troian prin care aceștia se infiltraseră în oraș pentru a facilita pătrunderea altor trupe în vederea decimării parizienilor. De aceea, identificați printr‑o banderolă albă pe braț și o cruce albă pe pălărie, cete de localnici au început un masacru sistematic al protestanților din oraș. Nu au fost cruțați nici copiii, nici femeile, nici bătrânii. Situația care degenerase și care nu a putut fi oprită nici de rege s‑a potolit în Paris abia după trei zile, continuând însă în alte 12 orașe din regat. Numărul total al victimelor este estimat de ultimele cercetări la 5.000 de persoane.

Citește și:
Legendele castelului Martinuzzi din Vinţu de jos, locul unde împărăteasa Maria Tereza îşi ucidea iubiţii

Dincolo de identitatea certă a atacatorilor și a victimelor, cauzele acestui tragic eveniment sunt mult mai greu de identificat. În primul rând trebuie făcută dis­tincția între acțiunea planificată de Consiliul regal și acțiunea haotică a populației care a acționat împotriva poruncilor regelui. Amiralul Gaspard II de Co­ligny‑Châtillon, care devenise liderul principal al protes­tanților francezi în 1569, deținea o putere militară considerabilă conferită de funcția sa de amiral și legăturile cu protestanții din Țările de Jos, Elveția și Imperiul German.

La finele anului 1571 și apoi în vara anului 1572, amiralul negociase cu regele o intervenție militară franceză pentru susține­rea revoltei antispaniole din Flandra, condusă de frații Guillaume de Orange și Louis de Nassau. Cu toate că proiectul său fusese respins de mai multe comisii de experți militari, amiralul a continuat presiunile asupra regelui, obținând permisiunea de a‑și folosi doar propriile trupe, plecarea fiind programată pentru prima zi de luni de după nuntă, adică 25 august, după cum reiese din ultima scrisoare a amiralului adresată soției sale. Acțiunea sa ar fi putut declanșa un război cu Spania, în care Franța nu avea șanse de reușită. Regatul din Hexagon traversa o perioadă de pace după trei războaie civile care falimentaseră statul din punct de vedere financiar și demografic. De cealaltă parte, Spania, putere principală în Liga Catolică, obținuse o victorie strălucită la Lepanto împotriva flotei otomane. Din acest motiv, consilierii regelui au hotărât asasinarea amiralului și a celorlalți nobili apropiați lui pentru a opri această intervenție, care putea avea rezultate catastrofale pentru regat. Motivația politică a fost dovedită de cercetători importanți ai evenimentului, precum Nicola Sutherland sau Arlette Jouanna, care au arătat că amiralul a fost ținta principală a acțiunii planificate de Consiliul regal pentru funcția sa politico‑militară, iar nu din cauza confesiunii pe care o îmbrățișase.

Dimpotrivă, masacrarea celor­lalți protestanți de către concitadinii catolici a avut la bază fanatismul religios alimentat de cuvântările unor predicatori ex­tremiști, cel mai important fiind Simon Vigor. Hughenoții erau considerați principalii vinovați pentru problemele regatului, ei atrăgând prin erezia lor mânia lui Dumnezeu. De aceea, ritualul de purificare prin apă și foc la care au fost supuse cadavrele lor a avut menirea de a elimina necurăția din popor pentru re­stabilirea relației cu Dumnezeu. Or, acest scop a fost surclasat de altele meschine, motivația primară fiind folosită pentru jafuri și răzbunări personale.

Masacrul de Sfântul Bartolomeu rămâne unul dintre cele mai tragice episoade din istoria Fran­ței și a Bisericii Apusene. El do­vedește o dată în plus efectele nocive ale fanatismului religios, mai ales în aceste momente când Europa Apuseană este zguduită de evenimente tragice de acest fel.

sursa ziarullumina.ro

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperiri

Viitorul climatic al Terrei scris pe pereţii unei peşteri din China

Published

on

By

O echipă internaţională de cercetători a descoperit, pe pereţii peşterii Dayu, situată în munţii Qinling din centrul Chinei, inscripţii unice referitoare la efectele pe care schimbările climatice le-au produs de-a lungul a cinci secole. Cercetătorii dau asigurări că viitorul schimbărilor climatice ar putea fi desluşit de aceste inscripţii.

Cercetările, al căror rezultat a fost publicat în Scientific Reports, permit stabilirea unei corespondenţe între evenimentele istorice şi perioadele de secetă, care au lăsat o urmă de neşters în stalagmitele peşterii, semnalează El Mundo şi site-ul tempsreel.nouvelobs.com.

Într-o regiune cu climă dominată de muson, unde 70% din precipitaţiile anuale se produc în numai câteva luni, o uşoară decalare a sezonului ploilor poate avea consecinţe dramatice, câteva zile în plus sau în minus putând însemna o diferenţă între secetă şi inundaţii.

Între 1520 şi 1920, populaţia a efectuat mai multe procesiuni în peşteră, lăsând drept mărturie inscripţii pe pereţii ei. De exemplu, în ziua de 24 mai a celui de-al 17-lea an al domniei împăratului Guangxu din dinastia Qing, primarul Huaizong Zhu a condus peste 200 de persoane în peşteră pentru a lua apă de acolo. Un ghicitor pe nume Zhenrong Rang „s-a rugat pentru ploaie” în timpul ceremoniei. De-a lungul secolelor, diverşi edili locali, guvernatori, personalităţi au intrat în peşteră, sursă de apă în perioadele secetoase. Ei mergeau, de asemenea, pentru a se ruga zeităţilor lor lângă „lacul dragonului”, întinderea de apă din interior.

Inscripţiile corespund unor momente de grea încercare pentru populaţie. Seceta din 1528, de exemplu, a cauzat o mare foamete în regiune, iar locuitorii au recurs chiar la canibalism. Cu ocazia celei din 1596, în mijlocul unei mari perioade umede, inscripţiile descriu „munţi care plâng din cauza secetei” şi pe locuitorii care vin să viziteze peştera în iulie sau în august, în timp ce musonul ar fi trebuit să fie în toi.

Comparaţia dintre arhivele istorice, inscripţiile găsite în peştera Dayu şi analiza chimică a stalagmitelor a permis să se stabilească o corelaţie între evenimentele survenite de-a lungul secolelor. Aceste elemente arată că evenimentele la care se referă inscripţiile din peştera Dayu au provocat „serioase probleme sociale”, precizează studiul, citând seceta din 1890, care a „cauzat o foamete severă şi a declanşat pe plan local o instabilitate socială care a condus la un conflict feroce între guvern şi civili în 1900”.

Citește și:
Legătura dintre infarct şi apă. Sfaturi simple care pot face diferenţa

S-a stabilit, de asemenea, o legătură între perioadele de secetă şi declinul unor culturi. „Când oamenii nu au suficientă apă, dificultăţile sunt inevitabile şi survin conflictele”, explică Dr. Sebastian Breitenbach, de la University of Cambridge, coautor al studiului. „În ultimul deceniu, indiciile găsite în peşteri şi în lacuri au arătat o posibilă legătură între schimbările climatice şi prăbuşirea mai multor dinastii din China în ultimii 1800 de ani, precum Tang, Yuan şi Ming”, adaugă acesta.

„Există exemple de rămăşiţe pământeşti, unelte şi vase de ceramică găsite în peşteri, dar este excepţional să se descopere ceva ca aceste inscripţii datate”, explică Dr. Liangcheng Tan, de la Institutul de ştiinţe ale pământului al Academiei de Ştiinţe din China, autor principal al articolului. „Combinate cu indiciile găsite în formaţiunile geologice din peşteră, aceste inscripţii au fost un element crucial pentru a confirma legătura dintre climă şi arhivele geochimice din grotă, precum şi efectul pe care îl are seceta asupra unui peisaj”.

În plus, cercetătorii estimează că modelarea concreţiunilor calcaroase „sugerează că precipitaţiile viitoare din centrul Chinei ar putea fi sub media celor 500 de ani trecuţi”. Dat fiind faptul că munţii Qinling sunt o zonă de acumulare a apei şi adăpostesc numeroase specii pe cale de dispariţie (printre care ursul panda uriaş), ei sugerează că este „imperativ să se exploreze o strategie pentru adaptarea la diminuarea precipitaţiilor şi/sau la episoadele de secetă”. Situaţia este diferită de cea de pe vremea în care au fost efectuate aceste inscripţii, „dar noi suntem în continuare vulnerabili la aceste evenimente”, afirmă Dr. Breitenbach.

Cercetătorii dau asigurări că există posibilitatea ca această perioadă de secetă intensă şi prelungită să se repete în aceeaşi regiune la sfârşitul lui 2030. De aici, importanţa de a se pune în practică o strategie pentru a se face faţă acestei schimbări în materie de mediu.

Sursa: radioiasi.ro

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Articole interesante

Dezvăluiri23 de ore ago

Lumea de Dincolo explicată de Prof. Dr. Constantin Dulcan: „Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ”

Prof. Dr. Constantin Dulcan,  medic neurolog, psihiatru şi cercetător în domeniul conştiinţei, a reuşit, în lucrările sale, performanţa absolut originală...

MedicinăO zi ago

Adevărul pe care nimeni nu îl spune despre urzici. Sunt ele bune, dar nu le mâncați dacă suferiți de aceste boli

Urzica este, cu siguranță, vedeta primăverii. Această plantă este ceea ce îi trebuie organismului nostru pentru a elimina toxinele acumulate...

DescopeririO zi ago

Un român poate schimba în bine lumea medicală a următorilor 100 de ani. E pe cale să trateze cea mai grea boală a omenirii – cancerul

A inventat una dintre cele mai eficiente imuno-terapii oncologice din lume şi a primit echivalentul Premiului Nobel în Biotehnologie, în...

Diverse2 zile ago

Prima mașină electrică sută la sută românească. Este atât de ieftină încât și-ar putea-o permite aproape orice român

Doi oameni de afaceri din Cluj şi Baia Mare, Andrei Ostroveanu (47 de ani) şi Gheorghe Mureşan (58 de ani),...

Dezvăluiri3 zile ago

Mari secrete ale omenirii suspectate că ar fi falsuri

Originea şi evoluţia umanităţii au fost, de-a lungul timpului, încărcate cu mituri şi chiar falsuri puse pe seama manipulării care...

Dezvăluiri5 zile ago

În secolele trecute, trei imperii au vrut să dea numele Dacia țărilor românești unite. Aţi fi de acord, astăzi, cu această schimbare a numelui?

Oportunitatea demarării, la nivel naţional, a unui proiect de modificare a numelui țării în cel de Dacia sau Geto-Dacia, a...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister