Connect with us

Dezvăluiri

Cei 7 oameni faimoşi care ar fi trebuit să se afle la bordul Titanicului

Published

on

Unul dintre cele mai mari dezastre maritime pe timp de pace din istoria lumii, scufundarea Titanicului, a dus la pierderea a 1.514 de vieţi omeneşti dintre cele 2.228 de persoane aflate la bord.

Printre pasagerii care au murit în aprilie 1912 în urma acestui dezastru maritim se numărau și câteva personalități ale începutului de secol XX: marii industriași John Jacob Astor al IV-lea (cel mai bogat om de pe Titanic) și Benjamin Guggenheim, coproprietarul lanțului de magazine Macy’s, Isidor Straus, și soția lui, Ida.

Au mai murit și faimosul scriitor american Jacques Futrelle, pictorul și sculptorul Francis Millet și maiorul Archibald Butt, prieten al președintelui William Taft.

Pe lângă personalitățile care au avut ghinionul să se îmbarce pe Titanic la Southampton pe 10 aprilie 1912, au mai fost alte câteva personalități care ar fi trebuit să călătorească pe Titanic, dar, dintr-un motiv sau altul, nu au făcut-o, scrie smithsonianmag.com, citat de historia.ro.

Theodore Dreiser

Scriitorul american Theodore Dreiser s-a gândit să se întoarcă din prima sa vacanță pe continentul european la bordul Titanicului, însă un editor britanic l-a convins să nu o facă și să plece în schimb cu o altă navă care l-ar fi costat mai puțin. Când a aflat vestea despre scufundarea Titanicului, Dreiser se afla la bordul navei Kroonland.

Guglielmo Marconi

Fizicianul italian Guglielmo Marconi este cunoscut drept pionierul telegrafiei fără fir și câștigătorul Premiului Nobel pentru Fizică în 1909. Lui i s-a oferit o călătorie gratuită pe Titanic, dar a preferat să plece spre America cu trei zile mai devreme, îmbarcându-se pe vasul RMS Lusitania. Fiica sa, Degna, a explicat ulterior că omul de știință avea de lucru și a preferat să plece cu Lusitania deoarece exista pe vas un stenograf de ale cărui servicii avea nevoie.

Milton Snavely Hershey

Milton Snavely Hershey este fondatorul Companiei de Ciocolată Hershey, omul din spatele unor dulciuri faimoase la vremea aceea în America. În primăvara lui 1912, Hershey se pregătea să se întoarcă pe continentul american după ce-și petrecuse iarna în Franța. Arhivele din orașul Hershey păstreaă un cec de 300 de dolari pe care omul de afaceri l-a scris pentru compania White Star Line în decembrie 1911, bani care ar fi reprezentat un avans de 10% pentru rezervarea unui loc la bordul Titanicului. Din fericire pentru Hershey, din cauza unor probleme de afaceri el a fost nevoit să plece spre America mai devreme decât intenționa, îmbarcându-se pe nava germană Amerika. Aceasta avea să fie una dintre navele care a trimis Titanicului avertismente privind gheața aflată pe traseu.

Pierpont Morgan

Legendarul bancher, pe atunci în vârstă de 74 de ani, supranumit „Napoleonul Wall Street-ului”, a participat la lansarea oficială a Titanicului în 1911 și avea un apartament special făcut pentru el la bordul navei, precum și o punte de promenadă personală.

Morgan trebuia să se îmbarce pe Titanic în aprilie 1912, dar a preferat să rămână mai mult timp în Franța, unde se bucura de o vacanță în stațiunea Aix.

Henry Clay Frick

Henry Clay Frick a fost un mare industriaș și bancher american,  președinte al Carnegie Steel Companie și unul din asociații lui J.P. Morgan. La fel ca acesta, el trebuia să călătorească la bordul Titanicului, dar și-a anulat călătoria când soția lui și-a luxat glezna și a trebuit internată într-un spital italian.

John R. Mott

John R. Mott a fost un foarte influent lider al YMCA și al Federației Mondiale a Studenților Creștini; în 1946, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace pentru activitatea sa în organizațiile internaționale creștine studențești care activau pentru promovarea păcii.

Aparent, lui Mott și unui coleg li s-ar fi oferit o călătorie gratuită la bordul Titanicului de către un oficial al White Star Line interesat de activitatea sa, însă ei a refuzat și au călătorit la bordul unei nave mai puțin sofisticate, anume Lapland. Conform biografiei sale, scrise de C. Howard Hopkins, când el și colegul lui au ajuns la New York și au auzit despre tragedia Titanicului, cei doi bărbați s-au uitat unul la altul, iar unul a rostit gândul ce le-a trecut amândurora prin minte:„Bunul Dumnezeu trebuie să mai aibă lucruri pe care vrea să le facem.”

Alfred Gwynne Vanderbilt

Sportivul multimilionar în vârstă de 34 de ani era moștenitorul imperiului de afaceri Vanderbilt. El trebuia să se întoarcă dintr-o călătorie în Europa la bordul Titanicului, dar a anulat-o chiar în ultima clipă, astfel că primele știri au anunțat că el se afla pe vas. Norocul ce l-a salvat în aprilie 1912 nu avea să-l salveze și în mai 1915, când Alfred Vanderbilt  avea să se numere printre victimele ce și-au pierdut viața la bordul vasului Lusitania.

Pentru drumul înapoi spre Marea Britanie al Titanicului, care trebuia să înceapă la 20 aprilie, alte persoane faimoase își rezervaseră un loc la bordul navei:

Henry Adams, descedentul a doi președinți americani

John Alden Dix, atunci guvernator al statului New York

J. Bruce Ismay, directorul White Star Line, supraviețuitor al dezastrului Titanicului. În multe din relatările celor întâmplate în noaptea tragediei, Ismay este portretizat în mod negativ din cauza faptului că a făcut în așa fel încât să ajungă pe una din bărcile de salvare. De asemenea, el a fost considerat drept responsabilul pentru numărul insuficient de bărci de salvare aflate la bordul navei.

Guglielmo Marconi; pentru că ratase primul voiaj al navei, aparent Marconi făcuse aranjamente pentru a fi la bordul Titanicului în cel de-al doilea voiaj.

Frank Seiberling, fondatorul companiei producătoare de pneuri Goodyear Tire and Rubber Company.

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dezvăluiri

Grădinăritul atomic sau cum cresc plantele-mutant cu radiații

Published

on

By

Grădinăritul atomic a început în SUA, în anii ’50, sub forma unei campanii care promova folosirea pașnică a energiei fuziunii nucleare, după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Atomi Pentru Pace a fost o mișcare ce promova „folosirea puterii atomului pentru a ajuta umanitatea să prospere”.

Organizația a fost înființată după perioada de conflict care s-a sfârșit prin folosirea celor mai puternice și distructive arme pe care umanitatea le-a avut vreodată la îndemână: bombele atomice detonate de americani peste orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki.

Organizația a înființat câteva grădini atomice pe glob, așa-zisele „grădini gamma”, inclusiv în SUA, URSS și Japonia. Aceste grădini foloseau izotopi de cobalt ca sursă de radiație.

Grădinile atomice foloseau radiațiile pentru a induce plantelor mutații benefice. Sau, cel puțin, așa sperau oamenii de știință.

Horticultorii aranjau o astfel de grădină în cercuri concentrice. Sursa de cobalt era așezată în centru, de unde pornea radiația, care apoi ajungea la toate plantele, cu diferite intensități.

Plantele cele mai apropiate de sursa de radiație mureau de obicei, iar plantele aflate la o distanță medie dezvoltau tumori și excrescențe anormale. Plantele de la periferia grădinii supraviețuiau de cele mai multe ori, dar sufereau mutații semnificative.

Scopul era ca unele plante să dezvolte mutații care să se dovedească benefice. De exemplu, o plantă de mentă rezistentă la anumite tipuri de ofilire a fost „altoită” folosind grădinăritul atomic.

Fermierii au început să folosească semințe iradiate, iar plantele „energizate atomic” (așa cum erau acestea promovate) erau vândute chiar și gospodinelor, care puteau de acum să desfășoare acasă propriile lor experimente de grădinărit atomic.

Muriel Howorth, o promotoare a grădinăritului atomic, a publicat, în 1960, cartea Grădinăritul atomic pe înțelesul tuturor, după ce ea însăși a reușit să creeze o plantă de alune mutant.

Fructele citrice, orezul, grâul, perele, bumbacul, mazărea, floarea-soarelui, bananele și nenumărate alte produse și-au schimbat consistența prin modificările genetice pe care grădinăritul atomic le-a făcut posibile.

Ingineria genetică modernă a devenit mult mai precisă prin folosirea tehnologiei de secvențiere genetică. Astăzi, o singură grădină atomică de mari dimensiuni mai stă în picioare.

Grădina atomică a Institutului de Reproducere cu Ajutorul Radiațiilor, din Japonia, are forma consacrată a grădinilor atomice: văzută de sus, seamănă cu o plăcintă uriașă. Complexul are diametrul de 90 de metri, iar un zid ranforsat, de aproape opt metri, înconjoară întreg perimetrul, pentru a împiedica dispersarea radiațiilor.

Sursa: incredibilia.ro

Citește mai departe>>

Dezvăluiri

Astronomii au pierdut urma a peste 900 de asteroizi care s-ar putea prăbuşi pe Pământ

Published

on

By

Experţii au monitorizat până acum peste 8.000 de roci spaţiale cu diametrul de cel puţin 140 metri.

Asteroizii care orbiteaza destul de aproape de planeta noastra sunt atent monitorizati de astronomi. Cei considerati periculosi sunt cei care ajung mai aproape de 48 milioane km de Terra.

Pana acum cercetatorii au identificat peste 8.000 de roci spatiale de acest fel, care au un diametru de cel putin 140 metri. La o asemenea dimensiune, in cazul unui impact, asteroidul ar distruge un intreg oras.

Recent, cercetatorii de la Minor Planet Center au observat ca astronomii au pierdut urma multor roci spatiale.

Concret, este vorba de aproape 900 de asteroizi care au fost observati cel putin o data, dar care apoi nu au mai putut fi urmariti.

Li s-a pierdut urma si ei pot sa reapara oricand, pe neasteptate, putand reprezinta chiar un pericol pentru noi, daca orbita este foarte aproape de Terra.

Din pacate insa, in cazul asteroizilor pierduti de sub observatie, astronomii nu au putut stabili orbita. Astfel incat ei nu stiu unde se vor afla pe viitor aceste roci spatiale si daca sunt sau nu un real pericol.

In cadrul studiului, cercetatorii de la Minor Planet Center au analizat observatiile facute de astronomi cu ajutorul celor mai cunoscute sisteme de monitorizare a asteroizilor: Pan-STARRS, Catalina Sky Survey, Dark Energy Survey, Space Surveillance Telescope.

Mai grav este ca unii dintre acesti asteroizi care nu sunt monitorizati au un diametru de cativa kilometri. Destul de mari, daca tinem cont ca asteroidul care a provocat disparitia dinozaurilor avea aproximativ 10 km in diametru.

Recomandare:   Tânără de 14 ani, bolnavă de cancer a ales să fie înghețată la - 196 de Grade Celsius. "Am doar 14 ani și nu vreau să mor. Cred că această metodă îmi oferă o șansă de a fi tratată"

Totusi, Peter Veres, coordonatorul studiului, da asigurari ca asteroizii mari care orbiteaza aproape de Terra au fost deja identificati si traiectoria lor nu reprezinta un pericol.

Sursa: yoda.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister