Connect with us

Descoperiri

Cea mai mare enigmă a tehnicii românești, bateria care nu se consumă niciodată. A fost creată în 1920 și funcționează și astăzi

Published

on

Cea mai mare enigmă a tehnicii românești, deşi unii ingineri o consideră mai mult o legendă, a fost scoasă la lumină la sfârșitul lui 2013, fiind expusă la Muzeul Tehnic “Dimitrie Leonida”. Pilele lui Karpen alcătuiesc practic o baterie care oferă energie de 60 de ani. Din 1979 și până la Revoluţie, unul dintre secretele inexplicabile pe care fostul dictator Nicolae Ceaușescu a decis să-l ţină ascuns a fost sistemul de energie denumit “Pilele lui Karpen”, inventat de inginerul român Nicolae Vasilescu Karpen în 1920.

După 1990, “bateria” a fost lăsată în seiful imens unde era ascunsă de comunişti din lene, era prea complicat să fie amenajată o vitrină pentru expunerea invenţiei.

Pilele lui Karpen, au fost realizate în perioada de dinaintea comunismului, iar acest lucru a trezit ura securiştilor, mai ales că două borcane făceau de zeci de ani ca un eletromotor să funcționeze. Nimeni nu știa să explice exact cum produce energia şi nici acum nu se ştie exact! Așa că Ceaușescu a decis să ascundă minunăția ingineriei capitaliste.

Ba mai mult, comuniştii au vrut să scoată firele de aur și platină din “borcane”. “În 1979 au venit cei de la Poliție și au vrut să ia foițele de aur și de platină. Când au văzut că sunt foarte subțiri și nu e nicio comoară de metale prețioase au decis să bage Pilele lui Karpen într-un seif Fichette”, povestește directoarea muzeul “Dimitrie Leondida” din Capitală, Laura Maria Albani.

De atunci și până anul trecut, invenția inginerului român a fost păstrată în seif.

Mai veneau cei de la Poliție din când în când să verifice dacă avem pilele, se uitau în seif și atât. Am zis să scotem pilele din seif și să le expunem publicului. Toată lumea de la muzeu era speriată, cum să facem asta, dacă ele sunt păstrate în seif.”, mai adaugă directoarea.pilele lui karpen batria ce nu se consuma de 60 de ani
32.000 de vizitatori văd pilele anual

Zeci de mii de bucureșteni se plimbă săptămânal în Parcul Carol din Capitală, unul dintre cele mai cochete din București, însă doar câţiva zeci intră, săptămânal, în Muzeul Tehnic “Dimitrie Leonida” să vadă cu ochii lor bateria secretă pe care cercetătorii din ziua de astăzi, cu toate progresele tehnologice, tot nu reușesc să o înțeleagă exact, fie o consideră o banalitate.

Mare parte a celor 32.000 de mușterii pe care i-a avut muzeul în ultimul an au fost de fapt clase de elevi care au venit să desfășoare activități practice. Vin mai mult de nevoie! În rest, ghizii reţin mai mulţi turişti străini care vin să admire minunăţiile tehnice din muzeu: primele automobile, biciclete, motoare cu aburi şi multe altele.

Funcționează, dar nimeni nu trebuie să vadă asta

Pilele lui Karpen nu sunt așa de spectaculoase pentru ochiul vizitatorilor. Cine urcă până la etajul 1 al frigurosului muzeu vede doar două recipiente cu pilele scufundate în acid sulfuric. „Din cele două recipiente ies două fire legate de un electromotor. Din păcate electromotorul este deteriorat și doar dacă se înlătură vitrina și se trage de un fir, vizitatorul poate observa că sursa inepuziabilă de energie creată de Karpen încă funcționează şi are o tensiune constantă. Însă acest lucru se întâmplă de două-trei ori pe an”, ne mai explică Laura Maria Albani.

 

Directoarea spune că s-a ajuns în această situație pentru că muzeul și nepoții lui Karpen au cerut să nu se înlocuiască electromotorul vechi cu unul nou. “Asta a fost dorința nepoților și cred ca așa este și bine pentru un muzeu, să păstreze piesele originale”, adaugă aceasta.

Cum o replică nu s-a făcut, vizitatorul nu poate vedea „pe viu” că bateria muzeului creată în 1950 după invenţia brevetată în 1920 încă funcționează şi produce curent la tensiunea de un volt. Nimeni nu vede ridicolul situației. Muzeografii sunt așa de “entuziasmați” de minunea lui Karpen, încât sunt gata să-ți spună că totul e o palăvrageală, că Pilele lui Karpen nu sunt un perpetuum mobile de clasa a doua pentru că nu produce energie din nimic, ci îl produce cu ajutorul căldurii din atmosferă.

Nu aveau vitrina

Dispozitivul este format din electrozi (unul pozitiv și unul negativ) din metale nobile – aur, platină, iridium – care nu sunt atacate de electrolittul în care se găsesc scufundate. Electrozii diferă prin structura fizică a suprafețelor în contact cu electrolitul. Pila lui Karpen are ca şi combustibil oxigenul din aer care este dizolvat în acidul sulfuric pur și apoi este absorbit de suprafața spongioasă a panglicii catodice de aur platinat.

Cum funcționează

Inventate, teoretic, în anii ‘20, au fost materializate şi perfecţionate în anii ‘50. Cercetătorii de astăzi încă nu ştiu exact principiul lor de funcţionare care contrazice principii fundamentele ale fizicii, însă cel mai important este că pilele Karpen furnizează curent electric de zeci de ani, fără oprire. Reprezentanţii Politehnicii din Bucureşti s-au arătat interesaţi să studieze dispozitivul pentru a constată dacă mecanismul poate fi dezvoltat şi aplicat în practică. Pentru că acum, energia produse de Pilele deşi este neîntreruptă, nu are o tensiune mare, ci doar de un volt.

„Pilele K sunt un perpetuum mobile de speţă a doua. După părerea cercetătorilor de atunci şi chiar de acum, este irealizabilă dar ea funcţionează de peste 60 de ani”, este explicaţia dată de nepotul lui Nicolae Vasilescu-Karpen.

Citește și:
Scrisoare de dragoste emoționantă trimisă soției de un ostaș român mort pe front în timpul Primului Război Mondial

Evident, toată lumea se întreabă cum funcţionează. O explicaţie cât mai aproape de înţelesul comun ar fi găsit-o cercetătorul Mihai Bădic de la Institutul de Cercetări pentru Inginerie Electrică: „Principiul de funcţionare nu se cunoaşte. Se bănuie că ar fi bazat pe extragerea căldurii din mediul înconjurător, o combinaţie de electrochimie cu termodinamică. Din cauză că funcţionarea acestor pile în mod aproape sigur conduce la ideea încălcării principiului al doilea al termodinamicii, au o importanţă teoretică uriaşă”.

Sursa articolulu: evz.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.

Descoperiri

Studiu științific. S-a calculat limita de vârstă peste care oamenii de acum nu pot trece, indiferent de genă sau stilul de viață adoptat

Published

on

O echipă de cercetători a aflat care este durata maximă de viață a unui om, dincolo de care nimeni nu poate trece.

Cercetatorii Xiao Dong, Brandon Milholland și Jan Vijg au realizat un studiu amplu, ca să afle vârsta limită, dincolo de care niciun om nu poate supraviețui.

Ei au analizat date demografice din 41 de țări de pe tot globul, ca să înțeleagă factorii care influențează longevitatea la unele popoare, scrie Business Insider.

In ultimul secol, speranța de viață a oamenilor a crescut foarte mult, datorită progresului medicinei. Totuși, în prezent aceasta nu mai crește. Cel mai longeviv om din lume, despre care știm oficial, a fost franțuzoaica Jeanne Calment, care a murit la vârsta de 122 de ani. Vezi aici detalii despre recordul mondial de longevitate al acestei femei. 

Cercetătorii au vrut să afle dacă există o vârsta maximă, o limita dincolo de care organismul uman nu mai poate rezista. Această vârsta este 125 de ani, conform studiului publicat de cei trei. Indiferent de gene și de stilul sănătos de viață, aceasta pare să fie speranța maximă de viață a unui om.

Ei declara că moartea de batrânețe nu survine din cauza unor boli, ci în urma proceselor naturale, iminente, de degradare pe care le suferă trupul. Iar dacă de boli ne putem feri și ne putem trata, această degenerare este imposibil de oprit. De aceea, experții cred că indiferent dacă vom găsi leacul pentru unele boli acum incurabile, oamenii nu vor putea trăi mai mult de 125 de ani. Sursa articolului yoda.ro.

Detalii mai multe despre acest studiu găsiți aici

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Descoperiri

Secrete bine păstrate. Dovezi istorice a existenței unor oameni uriași, de peste 2,40 m într-o localitate din județul Buzău

Published

on

De-a lungul vremurilor, mai multe descoperi au atestat existența uriașilor, care au trăit peste tot prin lume. Schelete gigantice au fost descoperite din India până în Europa si in urma cu mai bine de 40 de ani si in Romania.

Munţii Buzăului sunt pentru pasionaţii de fenomene paranormale şi legende un spaţiu fascinant. Oamenii din arealul limitat de comunele buzoiene Bozioru şi Colţi şi-au creat o istorie paralelă, fantastică, ce vorbeşte despre strămoşi războinici conduşi de un rege înţelept, Luana, despre lupta lor cu forţe cereşti, despre dispariții misterioase şi multe alte ”episoade” incredibile.

Una dintre legendele locului se referă la existenţa, cu multe mii de ani în urmă, a unor locuitori extrem de înalţi, despre care s-a relatat mai ales în presa de după Revoluţie, fiind citaţi câţiva ghizi din zonă, dar şi Vasile Rudan, un cercetător în domeniul extrasenzorialului.

Potrivit acestuia, legenda uriaşilor ar avea la bază un adevăr istoric, dovada fiind o necropolă cu schelete gigantice, lungi de aproximativ 2,40 metri, descoperită la marginea satului Scăieni, comuna buzoiană Bozioru.

”Legenda uriaşilor care au trăit pe Pământ se sprijină pe fapte reale şi se cere investigată de către cercetători oneşti, fără idei preconcepute. Pentru localizarea gropilor în care au fost înhumaţi uriaşii din vechime, se folosesc în prezent metode tehnice complicate şi neperformante, cu scopul tergiversării viitoarelor descoperiri. De ce nu se foloseşte detecţia extrasenzorială, procedeu prin care se poate determina operativ şi cu precizie orice lucru îngropat în pământ?”, spune Rudan, într-un articol publicat pe portalul jurnalparanormal.ro.

La sfârşitul anilor ’90, ziariştii unei publicaţii de tip magazin au mers cu Vasile Rudan în locul indicat ca fiind sursa descoperirii dovezilor despre existenţa uriaşilor. Este vorba despre satul Scăieni despre care Rudan spune că ”este cel mai vechi din întreaga zonă a Boziorului, cu câteva case răsfirate pe o culme şi coborând pe uliţe atât de abrupte, încât greu te păstrezi drept, o imagine dezolantă a ceea ce a fost odată”.

Necropola cu oseminte extrem de mari ar fi fost descoperită întâmplător, în urmă cu peste trei decenii, când s-a hotărât că în satul Scăieni trebuie să se planteze o livadă de meri. În urma săpăturilor efectuate pe o colină, mai mulţi oameni au descoperit scheletele uriaşe, care aveau în jur de 2,40 metri, chiar mai mult.

Legendă spune că în trecut, la Scăieni, fusese un sat tătăresc care adăpostea oameni înalți. Odată cu efectuarea acestei descoperiri s-a confirmat faptul că ” tătarii” de la Scăieni erau Nefilimi.

La mai bine de 40 de ani de la această descoperire, nimeni nu i-a mai dat importantă. Și putem bănui că este vorba fie despre nepăsarea autorităților, fie de secretizarea și mușamalizarea cazului.

Unul dintre martorii descoperirii se numeşte Ilie Drăgoi, acum unul dintre bătrânii din Bozioru, pe care membrii expediţiei de documentare l-au abordat pentru a-i conduce la faţa locului. El este unul dintre cei care au lucrat în anii ’80 la livada de meri.

”Până la culmea unde fuseseră plantați pomii, coborâm în pantă abruptă, pe o uliţă înecată de noroi. O dată ajunşi, nea Ilie ne arată întreaga livadă, care acum nu mai rodeşte”, scriau jurnaliştii porniţi pe urmele uriaşilor din Bozioru.

Peste tot sunt mormintele uriaşilor. Făceam gropi, să plantăm puieţii, când dau de o căpăţână de om mare cât un dovleac de prăsilă. Nici că mai văzusem aşa ceva. Ne uităm toţi cruciţi. Sap mai departe şi dau şi de nişte oase de la picioare, cât aracii de vie. O namilă de om fusese răposatul. Noi ştiam că aici, demult, fusese un sat tătărăsc, bătrânii vorbeau şi de oameni înalţi ca brazii, dar credeam că e doar o vorbă. Uite că nu a fost doar vorba“, le-a povestit nea Ilie Drăgoi oaspeţilor sosiţi din Bucureşti.

Martorul a spus că în timpul săpatului s-au găsit multe morminte. Au scos la lumină doar câteva rămăşiţe, iar pe restul le-au lăsat să se odihnească în pământ, săpând rândurile în aşa fel încât să le ocolească.

Pe lângă oase, mai erau şi cioburi, fragmente de olărie, descoperiri care însă nu au stârnit interesul autorităților sau arheologilor.

„Păi, în plan era să se planteze livadă. Am strâns scheletele şi cioburile şi le-am predat, au fost duse la muzeu, am auzit că au ajuns la București. Au fost şi măsurate. Aveau în jur de 2,40 metri“, le-a spus Ilie Drăgoi jurnaliştilor.

Documentariştii porniţi pe firul legendei despre giganţii din Bozioru au vorbit în articolul lor despre o experienţă stranie, trăită în momentul în care se pregăteau să urce spre locul unde se aşteptau să găsească dovezi palpabile.

Citește și:
Călătoria legendară a românului care a făcut ocolul Pământului în costum popular și opinci. Singurul om din lume care a parcurs pe jos 100.000 de km, Dumitru Dan

”Ilie Drăgoi se oferă să sape, să ne arate şi nouă un schelet, dar trebuie să urce iar uliţa aceea abruptă, să ia de acasă o lopată, un hârleţ. Când să plece, se întunecă din senin şi începe un vânt aprig ce ne dă fiori. Locul devine parcă o imagine din filmele cu strigoi. Mai teamă ne e de drumul desfundat care coboară în Bozioru. Dacă începea ploaia, aveam şanse să rămânem pe acolo. Renunţăm şi, cum ajungem la drumul principal, vremea se îndreaptă la fel de brusc. Vântul se opreşte şi apare soarele. Ce să fi fost asta? Nimic, ne linişteşte nea Ilie: aşa e pe aici“, au scris jurnaliştii.

Scăieni este o aşezare străveche situată în munţii Buzăului, atestata ca obşte moşnenească pe la 1600. Despre originea moşnenilor, comunitate veche a ţăranilor liberi, posesori în devălmăşie ai unor proprietăţi de pământ moştenite de la străbuni comuni, au fost formulate în timp mai multe vaiante, unele susţinute de către promotorii lor cu argumente ”pomenite” de cronicari antici.

”Pliniu îi numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci şi-i localiza lângă ţinutul colchilor, astăzi Colţi, în vecinătatea ţinutului vechilor moşneni. Locuinţele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte înalte şi aveau formă de turn, denumite astăzi ‘cule’. Ele erau construite din trunchiuri întregi de copaci, tăiaţi la o margine de pădure. ‘Talpa’ turnului sau fundaţia era formată din primii patru copaci doborâţi, cărora din tăiere li se dădea direcţia de cădere, sub care se așezau pietre mari”, scria jurnalista Adina Mutăr într-un articol despre uriaşii din Munţii Buzăului.    Şi astăzi, spune autoarea, sătenii din Scăieni păstrează acelaşi mod de construcție a temeliei, fără să se respecte canoanele străvechi, pentru care era nevoie de o forţă deosebită, pe care numai uriaşii o aveau.

Fiind o zona des calcata de triburi cotropitoare, mosnenii organizaseră un sistem foarte eficient de apărare, bazat pe puncte de supraveghere asezate pe cele mai inalte culmi, tuneluri subterane care ieseau in pesteri cu galerii mari, unde se puteau adaposti satenii cu vite cu tot si palcuri de calareti care stiau cum sa rasara ca din pământ asupra năvălitorilor si sa dispara apoi ca inghititi de ceata. Reteaua de „tainite“ folosite de mosneni si de capitanii lui Negru Voda era foarte veche, dupa cum reiese din „Legendele plaiului“, povestiri din batrani culese de Ilie Mandricel, profesor de romana in comuna Bozioru.

„Doua subterane construite sub niste stanci enorme dateaza de pe vremea tatarilor“. Vom vedea despre care „tatari“ este vorba. Pentru vechii locuitori, ascunzatorile ideale erau asezarile rupestre si padurile seculare, dintre care padurea Tainita, de pe muntele cu acelasi nume, era cea mai sigura, fiind si astazi foarte greu de strabatut. Aici se afla Stalpii Tainitei, „stalpi colosali de piatra care se ridica in forma de coloane in mijlocul padurii inaccesibile“ si care nu au putut fi cercetati, deoarece nu se poate ajunge pana la ei. Cine a sapat tunelurile prin piatra dura, cine a ridicat acei stalpi in inima padurii, cine a sculptat pe stanci, la mari inaltimi, „scaunele“ domnesti? Toti oamenii spun ca tatarii. Dar nu poporul de navalitori, ci „ceilalti“, care au trait mult inaintea mosnenilor si de la care acestia au preluat multe obiceiuri. Locurile unde se descopera vestigii ale acestei civilizatii preistorice sunt numite in popor „salisti tatarasti“. Cum este si Silistea Scaienilor.

Citește și:
Scrisoare de dragoste emoționantă trimisă soției de un ostaș român mort pe front în timpul Primului Război Mondial

În urma acestor descoperiri, nu ne rămâne decât să ne punem întrebarea: Oare, chiar au existat uriașii din Scăieni? Dovezile tind să ne convingă. Sursa articolului adevarul.ro Despre acest subiect puteți citi pe larg și  aici. 

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister