Connect with us

Istorie

Aceștia au fost banii care au circulat pe teritoriul Țărilor Române până la apariția leului

Published

on

Primele monede romanești au apărut imediat dupa întemeierea Principatelor Moldovei si Tarii Romanești in secolul XIV.

In Tara Românească, prima emisie de monede este facuta de Vladislav Vlaicu, acestea aveau pe ele batuta stema tarii care era acvila cu crucea in cioc, monedele purtau denumirea de ducați, dinari si bani, fiind realizate din argint. Cativa ani mai tarziu apar si in Moldova primele monede batue sub domnia lui Petru Musat, monede realizate tot din argint ce purtau denumirea de grosi.

Mai tarziu in timpul lui Mircea cel Batran, a fost batuta si pusa in circulatie in Tara Romaneasca, ducati cu chipul lui Iisus Hristos. Designul monedelor erau inspirate de modelul bizantin, acest model fiind adoptat de toate popoarele ortodoxe din peninsula Balcanica.

Odata cu intrarea sub dominatie otomana a tarilor romane, emisia de monede a incetat, fiind batue monede rar, cu ocazia a diverse evenimente, cum ar fi urcarea pe tron a unor domnitori, sau cu ocazia anumitor aniversari, acestea nefiind puse in circulatie, Tarile Romane nemaiavând drept de a mai bate moneda proprie. Emiterea de moneda proprie era vazuta de catre Imperiul Otoman ca semn de independenta, si era un lucru de neacceptat.

In secolele in care Tarile Romane s-au aflat sub influenta Imperiului Otoman, pe teritoriul lor au circulat diverse monede straine. In secolul XVIII, in aici circulau aproximativ 100 de tipuri de monede, fiind de origine straina.

In 1713, domnitorul Constantin Brancoveanu, bate o moneda aniversara pentru a sarbatorii 25 de ani de domnie, monedele fiind din aur si argint si avand imprimate pe ele efigia domnitorului si numele acestuia latinizat: Constantinus Bassaraba de Brankowan, monede ce nu erau destinate circulatiei.

Spre sfarsitul secolului XVIII, in 1771-1774, in Tarile Romane circula prima moneda unica, destinata circulatiei. Este vorba de celebra Para, o moneda de bronz ce avea pe ea stemele celor doua principate sub aceasi coroana. Monedele au fost batue si puse in circulatie in timpul ocupatiei ruse din principate in timpul imparatesei Ecaterina cea Mare.

In secolul XIX, o prima initiativa de a bate moneda de circulatie in Tara Romaneasca, a avut-o domnitorul Barbu Stirbei, dar din cauza opozitiei manifestate de turci, acest lucru nu s-a materializat.

Prima moneda romaneasca, destinata circulatiei, a fost batuta la initiativa lui Alexandru Ioan Cuza in 1864, la monetaria din Paris, dar nu a fost pusa niciodata in circulatie. Moneda purta denumirea de roman, si avea ca subdiviziune 100 de sutimi. A fost batuta de proba, doar moneda de 5 sutimi, ce avea pe avers efigia domnitorului si inscriptia “Alexandru Ioan I”.

Proiectul national de punere in circulatie a unei monede romanesti care sa inlocuiasca multitudinea de monede straine ce circulau in Romania, a prins viata abia in timpul lui Carol I. Initial Romania s-a lovit de opozitia Austriei si Turciei, dar in urma negocierilor s-a dat voie ca Romania sa aibe moneda proprie, cu conditia pusa de Turcia ca pe moneda romaneasca sa apara simboluri otomane, Romania fiind la acea vreme stat vasal Turciei.

Pe 22 aprilie 1867, se emite legea care stabilea moneda nationala a Romaniei ca fiind Leul cu subdiviziunea de 100 de bani. Pentru a ocoli pretentia Turciei de a avea simbol otoman pe moneda, au fost batute prima oara monedele de 1, 2, 5 si 10 bani.

Denumitea de leu a fost aleasa, dupa talerul olandez, o moneda ce circulase in tarile romane pana in 1750, ce avea pe avers un leu rampant. Aceasta moneda intrase in folclorul popular sub denumirea de leu, si a continuat sa existe in mentalul romanesc si dupa disparitia sa din circulatie, preturile si rata de schimb se raporta tot la “leul olandez”.

In anul 1870 este bătut la București primul Leu romanesc, cu valoarea nominala de 1 leu, era o moneda de argint, ce avea pe ea efigia domnitorului Carol I , guvernul ignorând pretenția turcilor ce prevedea existenta simbolului otoman, ca semn al suveranități turcești in Romania.

Citește și:
Povestea Ilenei Sărăroiu, marea artistă care s-a stins la o nuntă. Tocmai terminase de cântat celebra peiesă "O bătrână într-o gară"

Sursa:

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Camera de Chihlimbar – una dintre marile enigme ale istoriei

Published

on

By

Creată în secolul al XVIII-lea, Camera de Chihlimbar a fost considerată cea de-a opta minune a lumii. După un timp, această cameră a devenit perla Palatului Ekaterinei din Petersburg. În timpul celui de Doilea Război Mondial, ea a dispărut într-un mod misterios. Există diferite versiuni referitoare la acest caz.

Autorul primului proiect al Camerei de Chihlimbar este Andreas Schlüter, arhitectul principal de la curtea lui Frederick I. Lui Schlter i-a venit ideea de a folosi, la decorarea cabinetului, panouri de chihlimbar, care până atunci nu au fost folosite în acest scop. Pentru prelucrarea chihlimbarului, era nevoie de un specialist. Acesta a fost danezul Volfram. La un moment dat, însă, Schlüter şi Volfram au fost înlăturaţi de la lucrări, deoarece capriciosul Frederick William a vrut să i se creeze un birou de chihlimbar în alt castel. Camera a rămas fără întrebuinţare, dar zvonul despre ea a ajuns la Petru I.

Ţarul a hotărât să achiziţioneze această cameră, pentru a o folosi drept Cameră de Curiozităţi, şi a reuşit s-o obţină. Din diverse motive, în procesul transportării acesteia, au fost pierdute unele piese; de aceea, în timpul vieţii lui Petru, camera nu a putut fi instalată. Ulterior, împărăteasa Elizaveta Petrovna i-a poruncit să facă acest lucru arhitectului Rastrelli, care a transformat acel cabinet în celebra Cameră de Chihlimbar. Ea a devenit mai luxoasă, fiind numită pe bună dreptate „a opta minune a lumii”. Cu timpul, chihlimbarul a început să se deterioreze. Din ce motiv? Poate că din cauza schimbărilor de temperatură.

O restaurare de proporţii se planifica pentru anul 1941, dar războiul a împiedicat realizarea acestor planuri. La începutul celui de Al Doilea Război Mondial, relicvele de muzeu din Palatul Ekaterinei au fost evacuate în Novosibirsk, dar Camera de Chihlimbar au hotărât să n-o atingă, aceasta fiind foarte fragilă, şi au conservat-o. Panourile au fost acoperite, mai întâi, cu hârtie, apoi cu tifon şi cu vată. Aceasta a fost o greşeală fatală a autorităţilor, care a determinat soarta de mai departe a capodoperei. Hitleriştii, jefuind Palatul Ekaterinei, au luat şi Camera de Chihlimbar. Din 1942 până în primăvara lui 1944, camera a fost expusă în Castelul Regelui din Knigsberg. Apoi, din cauza bombardării de către aviaţia engleză a palatului, acolo s-a declanşat un incendiu, dar se consideră că panourile nu au suferit în urma acestuia; ele au fost împachetate şi ascunse în subsolurile castelului, păstrându-se acolo până la asedierea oraşului de către trupele sovietice.

După război, a început căutarea panourilor, dar fără rezultat. Savanţii au emis ipoteza că neobişnuita Cameră de Chihlimbar a ars, pur şi simplu, în ruinele castelului din Knigsberg. Alţii cred că ea nu a suferit din cauza incendiului. Acum, cercetătorii emit o mulţime de ipoteze în privinţa locului unde se află: de la Knigsberg până la Coburg, de la minele de sare din Germania de Est până la depozitele secrete şi seifurile bancare americane.

S-a presupus chiar că dispăruta Cameră de Chihlimbar se afla, pe vaporul „William Gustloff”, scufundat de Marinescu, sau pe crucişătorul „Prinţul Eugen”, cu toate că unii martori afirmă că, în ajunul asedierii oraşului Knigsberg, au văzut în subsoluri 30 de lăzi în care se aflau panourile de chihlimbar. Poate că ele nici nu au fost luate de acolo. Dacă e aşa, atunci camera poate fi considerată pierdută, deoarece chihlimbarul nu ar fi rezistat prea mult în condiţiile de sub pământ. Dar dacă ea a fost totuşi evacuată, fără îndoială că se află în depozitele secrete ale Austriei, Poloniei sau Cehiei. Şi în acest caz, camera poate fi considerată pierdută.

Mai există o versiune, destul de surprinzătoare. Conform acesteia, Camera de Chihlimbar a fost găsită de către unităţile speciale ale Armatei americane, care căutau obiectele de artă răpite de nazişti. Apoi, ea a fost transportată în secret în S.U.A. Există mărturii că în anii 90 ai secolului trecut acolo au început să apară, în diferite locuri, obiecte pe care cercetătorii le consideră fragmente autentice din Camera de Chihlimbar. Dar dacă fasciştii au reuşit să transporte camera în America de Sud? Poate că acolo trebuie căutată?

Citește și:
Harta durerilor de cap, oglinda afecțiunilor de care suferi. Află boala pe care o ai în funcție de locul unde simți durerea

Cel mai probabil totuşi este faptul că hitleriştii au reuşit să transporte din ţară doar fragmente din ea, pentru că, întreagă, ea era netransportabilă, din cauza fragilităţii, cu atât mai mult cu cât deja începuse să se deterioreze în subsolurile castelului din Knigsberg. Şi totuşi capodopera nu a fost lăsată să dispară cu totul. În ultimii ani, specialiştii ruşi au depus eforturi în vederea reconstituirii comorii pierdute. Către 31 mai 2003, data când Sankt-Petersburgul a marcat 300 de ani de la infiinţare, Camera de Chihlimbar a fost reconstruită în totalitate din chihlimbar de Kaliningrad. Azi, acest monument de artă cu o istorie plină de mistere poate fi văzut de către toţi vizitatorii Palatului Ekaterina din Sankt-Petersburg.

Surse: descopera.ro; efemeride.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Istorie

Cuibul vulturilor – locul secret al celui mai crud dictator

Published

on

By

Adolf Hitler, unul dintre cele mai controversate personaje din istorie, obişnuia să vină ca turist în satul de munte Obersalzberg, situat la o altitudine de 1200 m, la aproximativ 19 km de Salzburg. Fascinat de peisaj, şi-a cumpărat, în această zonă, o proprietate care avea să poarte numele de Berghof şi care avea să devină cartierul său de rezidenţă şi al altor lideri nazişti.

Reşedinţa din Berghof, clădirea din care Hitler a condus Germania mulţi ani, a fost distrusă în bombardamentul din 1945, lăsand în urma ei doar câteva pietre ca amintire, iar la câteva zeci de metri distanţă, s-a construit un hotel luxos, despre care mulţi nemţi spun că „nu se încadrează cu peisajul”. S-a luat decizia de a fi distrusă în totalitate, de teamă ca acest loc să nu devină loc de pelerinaj pentru admiratorii dictatorului.

Printre musafirii primiţi în acest loc s-au numărat, la data de 24 noiembrie 1938, şi Regele Carol al II-lea  şi fiul său, Mihai.

Din cartierul de rezidenţă de la Berghof a ramas complexul de bunkere, construite în munte, special pentru dictator în cazul în care acesta ar fi fost atacat. Un oraş subteran cu birouri, locuinţe, restaurante şi săli de şedinţă erau pregătite pentru a-i fi casă dictatorului. Însă dictatorul devenise atât de maniac şi paranoic încât suferea de claustrofobie şi nu-şi găsea niciodată locul perfect şi sigur, în cazul unui bombardament. Ca o ironie a sorţii, acest sistem de bunkere, a salvat vieţile a peste 1000 de localnici care s-au ascuns aici în timpul bombardamentelor din mai 1945, şi nu ale naziştilor.

Cuibul Vulturilor sau „Kehlsteinhaus” în germană, este o construcţie din piatră numită de dictator „casa de ceai” şi se află la o altitudine impresionantă… 1834 m! Această casă a fost un cadou din partea secretarului Martin Bormann pentru Adolf Hitler la împlinirea vârstei de 50 de ani. Construcţia a fost realizată cu muncitori evrei, unii dintre ei pierzându-şi viaţa din cauza  altitudinii înalte la care se desfăşurau lucrările. Atât drumul de acces cât şi cabana au fost inaugurate de ziua dictatorului, pe 20 aprilie 1939.

De aici, se trece prin tunelul lung de 124 m placat cu granit şi luminat care duce la liftul ce funcţionează în stare originală de mai bine de 70 de ani. Interiorul liftului este căptuşit cu un înveliş metalic auriu şi placat cu oglinzi veneţiene, încap lejer 50 de persoane.

Drumul de acces şi complexul de bunkere sunt închise între lunile octombrie şi începutul lunii mai, din cauza avalanşelor şi masivelor căderi de zăpadă. De preferat ar fi o zi însorită pentru a putea cuprinde cu privirea toată Austria şi Germania.

Citește și:
Povestea Ilenei Sărăroiu, marea artistă care s-a stins la o nuntă. Tocmai terminase de cântat celebra peiesă "O bătrână într-o gară"

Mulţi istorici spun că Hitler nu a prea folosit această casă, însă tot aceştia spun că de fiecare dată când venea aici, punea la cale ceva rău. Ca şi cum altitudinea îi oferea o putere imensă de distrugere a celor mici, o sete de putere şi control nemaivazută. Spunea mereu că-i place locul acesta pentru că de aici vede toată Bavaria, lucru ce-i oferea o satisfacţie maximă.

Sursa: citygirltrip.wordpress.com

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister