Connect with us

Istorie

Misterul pământului „viu” și pericolele care se ascund în subteranele Bucureștiului

Published

on

De la un an la altul, bucureștenii se plâng de sănătate, de dureri de cap tot mai dese, de amețeli care durează tot mai mult, de stări de somnolenţă care se cronicizează. Şi toate acestea au fost puse ba pe seama radiațiilor, ba pe seama stresului, ba pe seama poluării pregnante sau a faptului că, după 1990, românii şi-au luat chiar şi câte 2-3 servicii.

Unii chiar au mers mai departe şi au declarat că Bucureştiul este permanent ţinta unor atacuri dintr-un război nevăzut, care se duce la nivel paranormal şi despre care oamenii simpli nici nu ştiu nimic şi nici măcar nu ar cuteza să se gândească la astfel de lucruri. Fără să tragem linie, să trecem în revistă câteva dintre pericolele zilnice la care este expusă capitala şi despre care nu s-a vorbit niciodată, decât cel mult în anumite cercuri.

În urmă cu mai bine de 30 de ani, când au început săpăturile pentru metrou şi pentru Casa Poporului, aici s-au descoperit gropi comune unde fuseseră îngropaţi ciumaţii. Doar printr-un noroc, epidemia nu s-a declanşat, existând riscul ca la orice nouă construcţie să fie descoperite gropi comune cu morţi de ciumă. Mai mult, se pare că, din diverse motive, o parte din acei morţi au fost aruncaţi în subterane, acoperiţi cu var, peste care s-a surpat apoi pământul de deasupra. Specialiştii în virusologie afirmă că, la ora actuală, virusul de ciumă nu mai este mortal, dar asta doar în cazul în care este depistat la timp şi izolat. Specialiștii spun că vaccinurile împotriva ciumei sunt puţine şi ineficiente, atâta vreme cât au fost obţinute din tulpini deja învechite ale virusului respectiv.

Ioana Matei, arheolog, consideră că: „numărul celor morţi de ciumă şi îngropaţi la temelia propriei case sau înhumaţi în grabă poate fi foarte mare, iar în zilele noastre s-a pornit o adevărată campanie de construire a unor blocuri gigant în Bucureşti. Interesele de moment pot face ca orice descoperire de această natură să fie ţinută strict secretă, întrucât oprirea, chiar şi parţială a lucrărilor de construcţie, ar cauza pierderi imense pentru antreprenori şi investitori. Aşa că cei mai mulţi, dacă vor descoperi astfel de cadavre infestate cu ciumă, nu numai că nu vor ştii cu ce au de-a face, dar există riscul să le ardă în crematoriile proprii şi în felul acesta să declanșeze, pur şi simplu, epidemia mortală”.

Lacul uriaş de sub capitala României

Cu milioane de ani în urmă, în Sudul Romaniei și pe locul unde este astăzi Bucureştiul, se întindea Marea Getică. Treptat, fundul mării s-a ridicat, iar marea s-a retras, făcând loc mănoasei Câmpii Române. Cu toate acestea, un fenomen ciudat, dar deloc rar, a dus la conservarea unei părți a fostei mări, sub forma unui lac subteran.

Andrei Mocanu, geolog de profesie, scrie despre istoria geologică a Bucureştiului: „Practic, ce s-a întâmplat în acele vremuri?

Din cauza efortului pământului, scoarţa terestră s-a ridicat pur şi simplu, formând o concavitate în care s-a păstrat apa mării milenare. Imaginaţi-vă următorul aspect: aveţi o saltea de plajă, plină cu aer. Puneţi pe ea, la mijloc, o găleată plină cu apă, apoi îndoiţi cele două margini ale saltelei până când se împreunează. În felul acesta, găleata a rămas la mijloc, dar în acelaşi timp este complet acoperită de cele două margini ale saltelei. Exact asta s-a întâmplat cu Marea Getică: apa s-a retras parţial, iar marginile scoarţei terestre s-au încreţit până când au format zona de deal pe care s-a ridicat, ulterior, Bucureştiul”.

În susţinerea teoriei sale, domnul Mocanu aduce fenomenele care se petrec zilnic, în staţiile de metrou, sau în perioadele cu ploi, când canalele se înfundă. „Apa se scurge, e adevărat, dar la un moment dat lacul subteran se umflă şi dă pe dinafară, lucru care duce la saturaţia pământului cu apă şi la apariţia fenomenului de băltire. Fenomenul nu are nicio legătură cu aşa-zisa canalizare defectuoasă (care oricum e defectuoasă), ci cu saturaţia cu apă a pământului.

Apoi, nu-mi spuneţi că nu aţi remarcat faptul că în anumite staţii de metrou, indiferent dacă e zi sau seară, se aude curgând o apă. Nu e vorba despre niciun râu, ci pur şi simplu de canalele prin care apa de la suprafaţă se scurge în lacul subteran”.

O bombă naturală, care poate exploda oricând

Mai mult, domnul Mocanu consideră că Ceauşescu a făcut, printre multe altele, o greşeală capitală în perioada de urbanizare şi modernizare a Bucureştiului: a construit lacul de la Ciurel, pe Dâmboviţa. Iniţial, lacul s-a vrut să fie transformat în primul port pe Dâmboviţa, bărci şi vaporaşe de mic tonaj urmând să străbată drumul până al Dunăre. „Din nefericire, presiunea pe care lacul Ciurel o exercită asupra pânzei freatice din adâncime s-a dovedit fatală, aducând o serie de izvoare mai mici sau mai mari către suprafaţă, împiedicând deversarea acestora în lacul de sub Bucureşti”.

Şi asta nu e totul, presiunea exercitată ducând la apariţia unui pericol de care cei mai mulţi nici măcar n-au habar, anume pungile cu gaze de sub oraş. „Unii spun că, din cauza lucrărilor de punere a conductelor cu gaz, în Bucureşti s-a ajuns la situaţia în care Capitala stă efectiv pe o bombă care poate exploda în orice moment. E o aberaţie şi, în acelaşi timp, purul adevăr. De ce e o aberaţie? Pentru că, în cazul unei explozii locale, alimentarea cu gaze se întrerupe aproape instantaneu. Deci ar putea, cel mult, să aibă loc o explozie undeva la un bloc, cel mult. În acelaşi timp însă, Bucureştiul stă pe o acumulare de gaze.

Acestea s-au format, de-a lungul milioanelor de ani, prin putrezirea animalelor marine care trăiau pe vremuri în Marea Getică şi care au fost izolate, în momentul în care pământul s-a încreţit şi a format concavitatea în care se găseşte lacul subteran, iar presiunea exercitată de Lacul Morii şi de apele subterane riscă oricând să împingă aceste gaze spre suprafaţă.

Din păcate, nu există o modalitate de ardere controlată a acestor gaze, pentru că orice flacără care ajunge în adânc poate transforma zona într-una deşertică.”

Bucureştiul de acum 2.300 de ani

Cu toate acestea, există o minune care până acum a făcut faţă pericolului din adâncuri: canalele şi subteranele Bucureştiului. Şi nu vorbim despre canalele construite de comunişti, ci despre subteranele existente de mii de ani în această zonă.

Domnul Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria sa opinie: „Aduceţi-vă aminte că fanarioţii se plimbau cu trăsura pe sub pământ. Chiar credeţi că într-o sută de ani, acei fanarioţi puteau să construiască asemenea coridoare tainice? Păi să nu uităm cât a durat ca să fie preschimbate subteranele şi transformate în metrou, asta la sfârşit de secol XX, cu utilaje şi oameni.

Deci cum vă închipuiţi că puteau să facă acei fanarioţi lucrările de amenajare a subsolului cu o sapă şi-o găleată rudimentară? Nu, domnilor, subteranele au existat dintotdeauna şi ele sunt pomenite chiar şi pe vremea dacilor. Pentru că Bucurestes, în anii 292 î. H. era atestat documentar ca fiind capitala Gaetiei (Geţiei) condusă în acei ani de Dori regis thracum, Dromichaites cum i-au spus grecii, sau Doru Mihăiţă, aşa cum i se spunea în realitate”.

Subteranele, indiferent cine le-a construit, au scăpat până acum Bucureştiul de o eventuală explozie, gazele acumulate în adâncuri găsind loc de trecere către suprafaţă şi într-o asemenea concentraţie încât să nu fie periculoase pentru oameni.

„Se mai întâmplă ca uneori, o pungă mai mare de gaze să iasă din adâncuri şi atunci, de regulă, bucureştenii se plâng de dureri de cap, ameţeli sau o stare de somnolenţă, de lene. Nu e vorba despre nicio boală pe sistem nervos sau de nicio oboseală cronică, aşa cum lasă unii să se înţeleagă, ci pur şi simplu de inhalarea unei cantităţi prea mari din acele gaze. Acum, doar n-o să vreţi să se anunţe la televizor că Bucureştiul este în pericol, că doar banii în Bucureşti se fac şi cele mai mari interese aici sunt”.

Subteranele salvatoare

Blestemul care a căzut pe neamul geţilor ni s-a transmis şi nouă, urmaşii lor. Ceea ce ne-a salvat până acum ne poate aduce pieirea de acum înainte. Subteranele de sub capitală, deşi construite după forma unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: oraşul se poate surpa măcar unele zone ale acestuia, întrucât a ajuns să semene cu un uriaş şvaiţer.

„Este şi motivul principal pentru care reţeaua de metrou este permanent prelungită”, e de părere domnul Mocanu. „Pentru că aşa, o serie de subterane sunt cimentate, betonate şi întărite cu liniile de metrou, ducând la o creştere a siguranţei zonei respective.

Cel mai mare dezastru s-a petrecut în timpul cutremurului din 1977 când, din cauza acestor goluri de sub oraş, aproape tot centrul Bucureştiului s-a năruit. Atunci s-a alarmat Ceauşescu şi a pornit campania de construire intensivă a metroului, oferind poporului o explicaţie plauzibilă şi ascunzând existenţa trecătorilor subterane, din teama de a nu fi folosite de eventualii disidenţi”.

Pământul ”viu” de sub Capitală

Cei care au lucrat la metrou au văzut şi au auzit lucruri greu de crezut. Mircea Ioanid, pensionar, îşi aminteşte cu groază nişte întâmplări din anii ’80, al căror martor a fost pe când căra cu basculanta pământ din subteran. „Nu am fost singurul care a trăit astfel de întâmplări, dar sunt singurul care a mai rămas în viaţă după tot ce s-a întâmplat. Pentru că pământul i-a înghiţit, pur şi simplu pe ceilalţi.

Pământul era viu, la propriu. Şi eu eram tânăr şofer şi în putere şi nu mă temeam aşa, cu una cu două, dar când îmi amintesc de întâmplările respective, mi se zbârleşte şi acum părul în cap de frică”.

Citește și:
Secretul ținut ascuns de regimul comunist, despre o descoperire făcută în urmă cu peste 60 de ani în județul Giurgiu

Domnul Ioanid susţine că în 1982, unul dintre excavatoare a scos la suprafaţă un cadavru bizar. Avea peste 2 metri şi era îmbrăcat straniu, cu un fel de robă roz şi cu o mască neagră pe faţă.

Pielea era de culoare maronie. Ceea ce ne-a uimit pe toţi a fost senzaţia că acel bărbat era încă viu. Avea ochii larg deschişi iar faţa lui, deşi cu trăsături frumoase, inspira teamă. Unul dintre colegii mei chiar a făcut o glumă şi a spus că aşa trebuie să arate Satana, dacă există.

Nu ştiu dacă a fost o simplă coincidenţă, dar la câteva zile după, pe colegul ăsta l-au găsit mort. La autopsie, medicii au spus că avea toate organele interne împrăştiate, ca şi cum ceva îi explodase în interior”.
Dar ceea ce i-a uimit pe cei câţiva lucrători care au văzut cadavrul a fost obiectul ciudat pe care arătarea îl ţinea în mână şi care semăna cu un baros mai mare, terminat cu o secure cu două tăişuri.

„Şi nu atât arma din mâna arătării ne-a uimit, cât mai ales faptul că nu mai văzusem niciodată nimic asemănător şi că, deşi părea că stătuse sub pământ timp de sute de ani, nu avea nici un fel de rugină pe ea. Arma şi cadavrul au fost izolate până la urmă, ca să vina un specialist, dar în seara respectivă, în mod surprinzător, au dispărut complet. Au venit cei de la Securitate şi ne-au întors pe toate feţele, ne bănuiau că suntem înţeleşi cu duşmanii de clasă şi că am ascuns cadavrul.

Citește și:
Cuibul vulturilor – locul secret al celui mai crud dictator

Dar am trecut şi de asta. În schimb, ceilalţi colegi ai mei au dispărut, pe rând, înghiţiţi de pământ, fără ca cineva să mai dea de urma lor. La dispariţia unuia am fost de faţă şi nu am putut uita nici acum urletul animalic pe care l-a scos, strigând, încercând să se agaţe cu unghiile de o margine de pământ. Eu sunt singurul care am scăpat, pentru că mi-am cerut repede transferul pe un alt şantier”. Citeste continuarea articolului pe bibliotecasecreta.blogspot.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
4 Commentarii

4 Comments

  1. VORVOREANU GH.

    17 ianuarie 2018 at 2:33 pm

    Interesant ! intre 1975 si 1981 am fost unul dintre SEFII DE PROIECT AI METROULUI SI SEFUL UNUI ATELIER DE PROIECTARE ( ATEL INSTALATII GENERALE- din str GUTENBERG nr 3 – FOSTA CASA A LEGIONARILOR-, sediul METROULUI Buc ) Chiar si dupa darea in fctiune a metroului din 20 AUG 1979, nu s-a auzit despre acest lucru ABSOLUT NIMIC !DACA DECLARATIILE D. LUI ESTE ADEVARATA PUTIN PROBABIL CA NOI SA NU FI AUZIT/ STIUT ASA CEVA !! Personal am avut o relatie deosebita cu dir . gen al metroului. gen.lt PETRE CONSTANTINESCU , Iar un var al subsemnatului ing, SERBAN MIHAILESCU era SECRETAR GEN AL CONS DE MINISTRI ! CHIAR NOI SA NU STIM NIMIC ?? ING. ION POENARU , ing.. electrician( atel inst electrice ) la Metrou ,traeste si azi !! DECI, NU CRED, DAR NICI NU CONTEST CATEGORIC….PUTIN PROBABIL SA NU FI VUIT NOI CEI CE AM PROIECTAT SI DAT IN FCTIUNE METROUL !! VA STAU LA DISPOZITIE

  2. Pingback: Descoperire controversată a rușilor. Frumoasa moartă acum 800 de milioane de ani, găsită într-un sicriu plin cu lichid. Teoriile convenționale despre istoria omenirii sunt contrazise - Știința și mister

  3. COSTIN Paraschiv

    10 februarie 2018 at 4:20 pm

    La fel susțin ca și în comentariul despre frumoasa de acum 800 milioane de ani ființe din alte lumi care au fost și au dispărut iar planeta a fost atrasă intro gaură neagră au fost ființe care au supavețuit pînă la urmă sau erau mult înțelepte și pot să își supravegheze trupul cu spiritul din nevăzut .La asemeni descoperiri se cere iertare de deranj și pleci iar dacă revii nul mai găsești dar nu face comparații aiurea dacă seamănă cu omul .Tatăl meu a zis ceva cum că sa găsit pe la noi un craniu mare și ceva din oase de uriași și au chemat Preotul și au îgropat în alt loc bunicii lui au zis odihnă veșnică nu mai rețin dar nu era schelet complet .Probabil dacă vom săpa la adîncimea unde este petrol se vor găsi oase de anumite vietăți chiar și marine și corpurile sau decompus în petrol ca și cărbunii din planete care au avut arbori adunați și acoperiți sa format cărbunii și același lucru susțin la formarea pămîntuluiîn acele găuri negre din mai multe planete foste locuite în vremuri cu milioane de ani .Spune CREZUL cred în văzute și nevăzute .

  4. Pingback: Ce se întâmplă cu omul imediat ce moare? Cercetătorii au analizat în detaliu momentul în care sufletul părăsește corpul - Știința și mister

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Istorie

Secretele frumuseţii împărătesei cu o siluetă demnă de Cartea Recordurilor. Ritualuri excentrice şi stricte de înfrumuseţare, practicate cu aproape două secole în urmă

Published

on

By

Una dintre marile frumuseţi feminine din istorie, Elisabeta Amalia Eugenia de Wittelsbach s-a născut în 1837 ca fiică a lui Maximilian Joseph de Bavaria şi Maria Ludovica de Bavaria, fiica regelui Bavariei. Cea care ar stârni invidie în lumea modei de astăzi, este mai cunoscută după apelativul folosit încă din copilărie de către familie, Sissi. 

Frumusetea sa fabuloasă, graţia, farmecul şi aura misterioasă care plutea în jurul său îi determina pe cei din jur, atât bărbaţi, cât şi femei, să o privească admirativ, dar şi cu invidie. Elisabeta îşi respecta cu sfinţenie ritualul zilnic de înfrumuseţare, fiind perfect conştientă de frumuseţea tenului său alb şi de silueta sa graţioasă. Părul său era extraordinar de lung şi de bine întreţinut, strălucitor, depăşind nivelul genunchilor, iar pieptănarea şi coafarea durau câteva ore pe zi.

Împărăteasă a Austriei dintr-o întâmplare

Căsătoriile aranjate, mai ales când venea vorba despre familiile de rang înalt, nu reprezentau o surpriză în epocă. Dar nu Sissi, ci sora sa mai mare, Helene, ar fi trebuit să se căsătorească cu moștenitorul tronului Austriei, Franz Joseph. La evenimentul organizat în vederea oficierii logodnei, tânărul împărat este atras însă de frumusețea Elisabetei și în ciuda împotrivirii mamei sale, o alege pe aceasta ca viitoare soție. Cinci zile mai târziu vestea este anunțată oficial, iar peste alte opt luni, în primăvara anului 1854, cei doi se căsătoresc.

Obsesia pentru o siluetă perfectă

Moartea primului său copil, micuța Sofia, o marchează profund pe tânăra mamă, care refuză să mănânce timp de câteva zile. Pe măsură ce starea de depresie și melancolie se accentuează, aceasta începe să evite cinele în familie și dezvoltă o obsesie pentru menținerea siluetei. Dieta pe care o urmează cu strictețe se baza pe consumul de lapte și ouă. Pe lângă regimul alimentar, împărăteasa urma și un program intensiv de exerciții fizice. La inițiativa sa, în camerele sale sunt montate echipamente sportive pentru gimnastică, iar zilnic, preț de ore bune, împărăteasa Sissi se bucura de practicarea unei activități care o pasiona din copilărie, echitația. Eforturile întreprinse dau rezultate, iar talia sa, de numai 50 de centimentri, evidențiată și mai mult prin purtarea corsetelor, ar stârni admirație și astăzi.

Strictețea îngrijirii celei mai de preț „podoabe” a împărătesei

Cunoscută pentru părul extrem de lung, Sissi aloca câteva ore zilnic pentru îngrijirea acestuia. Franziska Feifalik, cea care o ajuta pe împărăteasă să facă acest lucru, trebuia să folosească mănuși albe și nu avea voie să poarte inele. Dacă în urma pieptănatului cădea vreun fir de păr, aceasta avea obligația de a-l așeza într-un bol de argint și de a-l prezenta stăpânei sale. O dată la două săptămâni, Sissi își rezerva o zi pentru a-i fi spălat părul cu un amestec de ouă și cognac.

Perioada destul de lungă de timp petrecută împreună, o transformă pe Franziska în confidenta împărătesei. Aceasta îi ținea chiar locul în public uneori, în ocaziile în care se știa că urma să fie văzută doar de la distanță.

Ritualurile excentrice de înfrumusețare

Împărăteasa nu folosea parfum, iar cremele pentru față erau preparate după rețete speciale ce aveau la bază ingrediente precum apa de trandafiri sau căpșunele. Silueta, la care ținea enorm, nu era nici ea ignorată. Hainele purtate pe timpul nopții erau îmbibate în zona taliei în oțet de cidru, iar dușul de dimineață, făcut cu apă rece, era alternat seara cu o baie cu ulei de măsline.

Indiferent de cât de strictă era în privința îngrijirilor corporale, trecerea timpului își spune cuvântul, motiv pentru care, după împlinirea vârstei de treizeci și doi de ani, aceasta refuză să mai fie fotografiată sau să i se realizeze portrete și evită pe cât posibil acest lucru.

Lucruri mai puțin cunoscute din viața împărătesei Sissi

Criticile aduse de mama soțului său nu erau ceva neobișnuit. Ceea ce nu este foarte vehiculat însă era nemulțumirea acesteia față de dantura Elisabetei. În urma unor tratamente pe bază de mercur, dinții împărătesei căpătaseră o nuanță mai închisă, iar reproșurile repetate o vor face pe Sissi să renunțe la a mai zâmbi în public.

Mai puțin cunoscut este de asemenea faptul că Sissi suferea de insomnii, iar timpul destinat în mod normal odihnei era de multe ori folosit pentru lectură. Astfel, aceasta ajunge să îndrăgească opera poetului german Heinrich Hein, cu care începe să corespondeze.

Nu în ultimul rând, fumatul, un obicei neobișnuit pentru femei în acea vreme, o aduce din nou pe împărăteasă în prim plan, dând naștere unui subiect de bârfă de amploare.

Nu știm ce s-ar fi întâmplat dacă Sissi nu ar fi fost prezentă la logodna organizată pentru sora sa și nici care ar fi fost soarta imperiului dacă Franz Joseph ar fi acceptat să se căsătorească cu Helene. Ceea ce știm însă cu siguranță este că nu am mai fi avut ocazia să cunoaștem o împărăteasă a cărei viață a fost pe cât de interesantă, pe atât de ieșită din comun.

Sursa: historia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

„Frumoasa și Bestia” au existat în realitate! Povestea din spatele celebrului basm

Published

on

By

„Frumoasa și Bestia” este una dintre cele mai frumoase povești pentru copii din toate timpurile. Ceea ce puțini oameni știu este faptul că personajele Belle și Bestia nu sunt invenții ale unei imaginații bogate, ci au fost inspirate din viața lui Petrus Gonsalvus, un bărbat născut în jurul anului 1537, în insula Tenerife și care suferea de o boală extrem de rară ce îl făcea să arate ca un animal.

Publicat pentru prima oară în 1740, basmul „Frumoasa și Bestia” a trecut prin mai multe modificări, făcute de mai mulți scriitori, până să ajungă în mâinile poetului scoțian Andrew Lang, în 1889. Potrivit mai multor experți, Bestia nu este un personaj închipuit, ci ar fi fost inspirată de povestea lui Petrus Gonsalvus, un bărbat născut în jurul anului 1537.

„Bestia” Petrus Gonsalvus a marcat o premieră în istoria medicală. El a fost primul caz documentat vreodată al unei persoane care suferă de hipertricoză, una dintre cele mai rare boli din lume. Până în ziua de astăzi, există doar 150 de cazuri cunoscute. Cunoscută și ca sindrom Ambras sau sindromul omului-vârcolac, anomalia genetică se manifestă prin creșterea excesivă a părului pe față și în toate zonele care în mod normal ar avea pilozitate redusă.

Prezentat la curtea regelui Henric al II-lea al Franței când avea doar 10 ani, Petrus avea deja fața complet acoperită de păr. A fost primit cu căldură la curtea regală, unde a rămas până în 1559, când a murit regele. A avut o copilărie frumoasă, nu a dus lipsă de nimic, beneficiind și de o educație aleasă.

În această perioadă, s-a căsătorit cu Catherine, o tânără franțuzoaică. La fel ca Belle și Bestia din poveste, Petrus și Catherine au trăit împreună până la adânci bătrâneți și au avut patru copii, dintre care trei au moștenit hipertricoza.

După moartea regelui Henric al II-lea, cei doi au ajuns la curtea Margaretei de Habsburg, ducesa de Parma și guvernatoarea Țărilor de Jos Habsburge. În 1582, ducesa s-a întors în Italia, însoțită de familia Gonsalvus.

Odată ajunși în Italia, familia a devenit renumită. Arhiducele de Austria, Frederic al II-lea, a comandat o serie de portrete pentru fiecare membru al familiei de „ciudați”. Lucrările au fost expuse în Camera Artelor și Curiozităților din castelul Ambras, de lângă Innsbruck și pot fi văzute și astăzi. De aici a venit și denumirea de „sindrom Ambras”, în 1933.

Felul în care sunt ilustrați membrii familiei Gonsalvus este o oglindire perfectă a descrierii medicului și naturalistului italian Ulisse Aldrovandi, unul dintre părinții zoologiei moderne. El a descris întâlnirea cu familia în „Monstrorum historia”. Îl numea pe Petrus „omul pădurii” din Insulele Canare și considera că aparținea unei alte specii de oameni. Teorie greșită, evident, hipertricoza fiind cauzată de o mutație genetică.

Nu se știe nimic despre soarta lui Petrus și a soției sale, Catherine. Singurul membru al familiei Gonsalvus despre care există informații este fiica lor, Tognina. Cu toate că a moștenit boala tatălui ei, s-a căsătorit și a avut mai mulți copii, toți fiind afectați de hipertricoză.

sursa: historia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister