Connect with us

Dezvăluiri

Băuturile răcoritoare ale unei copilării frumoase și sănătoase. Vă amintiți de Cico şi Brifcor din perioada comunistă? Ce ingrediente erau folosite în prepararea lor?

Published

on

Ion Stamanichi a fost, timp de 10 ani, director general la întreprinderea care fabrica sucurile Cico, Brifcor, Quik Cola, Socată, apa tonică Sintonic şi altele. După Revoluție, el a adus marca Coca Cola în România. Iată ce afirma despre industria de băuturi răcoritoare de pe vremea lui Ceaușescu:

„Exista un corp de ingineri care cu asta se ocupa. La Braşov făceam şi concentrate pe bază de suc de mere, de struguri, de cătină. Brifcorul l-a creat Institutul de Chimie Alimentară. Făceam şi noi reţete în funcţie de ce concentrate puteam să aducem prin bartere din străinătate. Ani de zile, Cico s-a făcut cu concentrat venit de la o firmă din Grecia. Era unu grec pe nume Arvanidis, care avea afaceri cu statul român. El, la schimb, dădea concentrate. Quik Cola se făcea cu concentrat din RDG prin schimburi CAER. Dar erau sucuri bune. Brifcor în formula originală bătea multe dintre produsele din Vest pe bază de portocale.

Industria de legume, fructe şi băuturi răcoritoare era condusă Ceausescu. Aşa că industria asta s-a dezvoltat mult în România. Era o teorie a Partidului care spunea că unul dintre indicatorii de nivel de trai era consumul de băuturi răcoritoare pe cap de locuitor. Pe mine mă ţinea sub supraveghere însuşi Ion Dincă (n.r. – înalt demnitar comunist, apropiat al lui Nicolae Ceauşescu). Mai ales în perioada de vară, când trebuia să producem mult suc. În acelaşi timp, industria de băuturi răcoritoare era singura industrie din România lui Ceauşescu pe care aveai voie să o critici. Erau şi în presă articole cu „De ce nu avem sucuri?“ sau „A venit căldura şi iarăşi n-avem răcoritoare“. N-aveai voie să te întrebi de ce nu e lapte, carne, dar aveai voie să te plângi că nu sunt sucuri.

Ion Stamanichi omul care a adus Coca Cola in Romania

Ani de zile, Cico s-a făcut cu concentrat venit de la o firmă din Grecia. Era unu grec pe nume Arvanidis, care avea afaceri cu statul român. El, la schimb, dădea concentrate. Quik Cola se făcea cu concentrat din RDG prin schimburi CAER. Dar erau sucuri bune. Brifcor în formula originală bătea multe dintre produsele din Vest pe bază de portocale”.

Lipsind un proces de pasteurizare, sucurile aveau un termen de valabilitate foarte scurt. „Termenul de valabilitate era mic pentru că tehnologia nu ne permitea să pasteurizăm produsele. Dacă era mai sănătos… Nu ştiu ce să spun. Zmeurica, de exemplu, un suc pe bază de struguri şi zmeură, după trei ore intra în fermentație.

Era ca o fântână arteziană. Când deschideam sticla, sărea sucul din ea. Şi omul zicea: „Oooo, ce acid are!“. Dar băutura era în fermentaţie, ca orice must. După 1984, după criza comunistă, s-a trecut la sticla de o jumătate de litru. Nu existau sticle mari pentru că nu exista plastic.

Stamanichi s-a întâlni o dată şi cu Nicolae Ceauşescu: „Pe el l-am întâlnit o dată la o acţiune şi mi-aduc aminte că a zis: „Dar n-am putea să facem un suc de mere aşa cum beam eu când eram mic şi storcea mama merele?“. A cerut să fie cât mai naturale sucurile. Atunci s-a scos zahărul din reţete şi s-a trecut la zaharină.

Citește un amplu interviu de spre acest subiect pe adevărul.ro

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dezvăluiri

Grădinăritul atomic sau cum cresc plantele-mutant cu radiații

Published

on

By

Grădinăritul atomic a început în SUA, în anii ’50, sub forma unei campanii care promova folosirea pașnică a energiei fuziunii nucleare, după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Atomi Pentru Pace a fost o mișcare ce promova „folosirea puterii atomului pentru a ajuta umanitatea să prospere”.

Organizația a fost înființată după perioada de conflict care s-a sfârșit prin folosirea celor mai puternice și distructive arme pe care umanitatea le-a avut vreodată la îndemână: bombele atomice detonate de americani peste orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki.

Organizația a înființat câteva grădini atomice pe glob, așa-zisele „grădini gamma”, inclusiv în SUA, URSS și Japonia. Aceste grădini foloseau izotopi de cobalt ca sursă de radiație.

Grădinile atomice foloseau radiațiile pentru a induce plantelor mutații benefice. Sau, cel puțin, așa sperau oamenii de știință.

Horticultorii aranjau o astfel de grădină în cercuri concentrice. Sursa de cobalt era așezată în centru, de unde pornea radiația, care apoi ajungea la toate plantele, cu diferite intensități.

Plantele cele mai apropiate de sursa de radiație mureau de obicei, iar plantele aflate la o distanță medie dezvoltau tumori și excrescențe anormale. Plantele de la periferia grădinii supraviețuiau de cele mai multe ori, dar sufereau mutații semnificative.

Scopul era ca unele plante să dezvolte mutații care să se dovedească benefice. De exemplu, o plantă de mentă rezistentă la anumite tipuri de ofilire a fost „altoită” folosind grădinăritul atomic.

Fermierii au început să folosească semințe iradiate, iar plantele „energizate atomic” (așa cum erau acestea promovate) erau vândute chiar și gospodinelor, care puteau de acum să desfășoare acasă propriile lor experimente de grădinărit atomic.

Muriel Howorth, o promotoare a grădinăritului atomic, a publicat, în 1960, cartea Grădinăritul atomic pe înțelesul tuturor, după ce ea însăși a reușit să creeze o plantă de alune mutant.

Fructele citrice, orezul, grâul, perele, bumbacul, mazărea, floarea-soarelui, bananele și nenumărate alte produse și-au schimbat consistența prin modificările genetice pe care grădinăritul atomic le-a făcut posibile.

Ingineria genetică modernă a devenit mult mai precisă prin folosirea tehnologiei de secvențiere genetică. Astăzi, o singură grădină atomică de mari dimensiuni mai stă în picioare.

Grădina atomică a Institutului de Reproducere cu Ajutorul Radiațiilor, din Japonia, are forma consacrată a grădinilor atomice: văzută de sus, seamănă cu o plăcintă uriașă. Complexul are diametrul de 90 de metri, iar un zid ranforsat, de aproape opt metri, înconjoară întreg perimetrul, pentru a împiedica dispersarea radiațiilor.

Sursa: incredibilia.ro

Citește mai departe>>

Dezvăluiri

Astronomii au pierdut urma a peste 900 de asteroizi care s-ar putea prăbuşi pe Pământ

Published

on

By

Experţii au monitorizat până acum peste 8.000 de roci spaţiale cu diametrul de cel puţin 140 metri.

Asteroizii care orbiteaza destul de aproape de planeta noastra sunt atent monitorizati de astronomi. Cei considerati periculosi sunt cei care ajung mai aproape de 48 milioane km de Terra.

Pana acum cercetatorii au identificat peste 8.000 de roci spatiale de acest fel, care au un diametru de cel putin 140 metri. La o asemenea dimensiune, in cazul unui impact, asteroidul ar distruge un intreg oras.

Recent, cercetatorii de la Minor Planet Center au observat ca astronomii au pierdut urma multor roci spatiale.

Concret, este vorba de aproape 900 de asteroizi care au fost observati cel putin o data, dar care apoi nu au mai putut fi urmariti.

Li s-a pierdut urma si ei pot sa reapara oricand, pe neasteptate, putand reprezinta chiar un pericol pentru noi, daca orbita este foarte aproape de Terra.

Din pacate insa, in cazul asteroizilor pierduti de sub observatie, astronomii nu au putut stabili orbita. Astfel incat ei nu stiu unde se vor afla pe viitor aceste roci spatiale si daca sunt sau nu un real pericol.

In cadrul studiului, cercetatorii de la Minor Planet Center au analizat observatiile facute de astronomi cu ajutorul celor mai cunoscute sisteme de monitorizare a asteroizilor: Pan-STARRS, Catalina Sky Survey, Dark Energy Survey, Space Surveillance Telescope.

Mai grav este ca unii dintre acesti asteroizi care nu sunt monitorizati au un diametru de cativa kilometri. Destul de mari, daca tinem cont ca asteroidul care a provocat disparitia dinozaurilor avea aproximativ 10 km in diametru.

Recomandare:   Omul n-a mai pus piciorul pe LUNĂ de peste 40 de ani. De ce nu se mai fac expediții spațiale pe satelitul natural al Pământului?

Totusi, Peter Veres, coordonatorul studiului, da asigurari ca asteroizii mari care orbiteaza aproape de Terra au fost deja identificati si traiectoria lor nu reprezinta un pericol.

Sursa: yoda.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister