Connect with us

Istorie

Automumificarea – procesul prin care călugării budiști sperau să devină una cu Buddha

Published

on

Automumificarea este un proces specific călugărilor budiști din secta japoneză Shingon, ce are ca scop iluminarea.

În ciuda faptului că Japonia nu oferă cel mai propice mediu pentru mumificare, aproximativ 20 de călugări au reușit, prin procedee complexe, să se transforme în mumii.

Secta ezoterică Shingon combină elemente din budism, shintoism, taoism precum și alte religii. Aceștia practică Shugendo, o filozofie bazată pe obținerea puterii spirituale prin disciplină si auto-negare. Cel care a pus bazele acestei secte a fost călugărul japonez Kukai (774-835 d.Hr.) Spre sfârșitul vieții sale, Kukai a intrat într-o stare de meditație profundă și a respins alimentele și apa, ceea ce a dus la moartea sa voluntară. Corpul său a fost înmormântat pe Muntele Koya din Prefectura Wakayama. Cei care i-au deschis mormântul au fost uimiți deoarece Kukai, cunoscut post-mortem ca Kobo–Daishi, părea că doarme. Înfățișarea sa era neschimbată, iar părul era sănătos și puternic.

Procesul de automumificare, sokushinbutsu, era unul deosebit de complex. Desfășurat în trei etape, a câte 1000 de zile, procesul nu era întotdeauna unul de succes. Deoarece era considerată o practică barbară și anacronică, automumificarea a fost scoasă în afara legii la sfârșitul secolului XIX. Asta nu i-a împiedicat pe călugări să încerce în continuare să se transforme în mumii.

Cel mai bătrân călugăr sokushinbutsu a fost Shinnyokai. În 1783, la vârsta de 96 de ani, acesta a reușit să treacă cu succes prin întreg procesul, rămânând până în ziua de azi într-o condiție foarte bună. Acesta este schimbat o dată la șase ani, spre deosebire de celelalte mumii, ale căror veșminte sunt schimbate la 12 ani. Fostele veșminte sunt tăiate în bucățele foarte mici, care sunt vândute ca amulete pentru 1.000 de yeni.

Procedeul de automumificare

Prima etapă a procedeului de auto-mumificare consta în renunțarea la majoritatea alimentelor. Călugării se hrăneau, pentru o perioadă de 1000 de zile, doar cu semințe și nuci Pentru a scăpa de orice urmă de grăsime corporală, aceștia efectuau o serie de exerciții epuizante.

A doua etapă era și mai dificilă. Călugării renunțau inclusiv la apă. Aveau voie să bea doar un ceai foarte toxic- ceaiul de esență de Urushi (folosită, în general, pentru a fabrica lacuri și vopsele). Scopul acestui ceai era de a-i face pe călugări să piardă toate fluidele corporale, dar și de a le otrăvi țesuturile pentru a împiedica viermii și gândaci să le atace corpurile după moarte. În această etapă semințele și nucile erau înlocuite cu scoarță de copac și rădăcini.

Recomandare:   Misterul scheletelor de uriași descoperite în pământul "viu" de sub București

Ultima etapă dura până la moarte. Așezați în poziția lotusului, aceștia erau închiși într-un cavou de piatra. În fiecare zi, călugărul suna dintr-un clopot pentru a anunța că încă se află în viața. Când sunetul înceta, cavoul era sigilat pentru încă 1000 de zile. Dacă corpul călugărului se afla într-o condiție bună, procesul era considerat un succes. Din păcate, acest lucru se întâmpla foarte rar.

sursa: historia.ro

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Istorie

„Cavoul Roman“ de la Galați, un vestigiu unic în România

Published

on

By

„Cavoul Roman” de la Galați este un monument istoric descoperit în 1974 de arheologul Mihalache Brudiu, care a fost din nou acoperit cu pământ timp de peste patru decenii, sub o placă de beton. Anul trecut, Primăria Galați a alocat fonduri pentru noile săpături arheologice și acum a fost realizată cea mai mare parte a lucrărilor, fiind conturat monumentul istoric, atât la interior, cât și la exterior.

Din păcate, la momentul descoperirii, în timp ce se făceau excavări pentru construirea fundației unui bloc, până să fie anunțați arheologii, muncitorii de pe șantier au distrus cupola monumentului, construită din cărămidă și țiglă imprimată cu însemnul Legiunii romane de marină Classis Flavia Moessica. În cele patru decenii în care a fost abandonat monumentul nu a suferit alte distrugeri, fiind conservată destul de bine și pictura interioară.

O construcție solidă, cu ziduri de 1,5 metri

Cercetarea arheologică a dus la descoperirea unei construcții subterane, cu două încăperi, cavoul unui personaj de rang înalt, care a avut o funcţie importantă în armata romană. Este o construcție foarte solidă, cu ziduri de 1,5 metri grosime. „Pictura este intactă. Toată decorațiunea este în stil geometric, nu figurativ. În camera mare avem o bandă orizontală din linii pictate cu vopsea roșie, iar deasupra ei, în două locuri, sunt expuse linii verticale care formează un chenar, iar în mijlocul lor niște puncte roșii, dispuse în cruce. În camera mică avem două benzi late, una roșie, cealaltă neagră. Camera mică are dimensiuni mai reduse, pereţii mai subţiri şi noi credem că acolo a fost depus defunctul, pentru că acolo am găsit amprenta la sol a altarului. La intrarea în camera mare este o lespede foarte frumoasă, din calcar de Bașchioi (Tulcea), în care a fost săpată o treaptă și care în partea dreaptă are săpat un locaș pentru axul ușii. Am descoperit şi o serie de blocuri masive din bolta celor două încăperi, construită numai din cărămizi. Toate aceste fragmente, printre care şi o bucată uriaşă de peste o tonă, vor putea fi repuse, la poziţia iniţială, susţinute de nişte suporţi metalici, încât să sugereze bolta”, ne-a declarat arheologul Gabriel Jugănaru.

Cercetarea arheologică, continuată în condiții speciale

Săpăturile au fost întrerupte pentru a fi adus din Germania un cort special, pentru ca monumentul istoric să fie ținut sub atmosferă controlată, pentru că umiditatea ar putea distruge pictura. Vor fi reluate săpăturile peste aproximativ două săptămâni. Au fost la Galați și reprezentanți ai Universităţii din München, care au realizat o scanare 3D a zidurilor, pentru stabilirea celei mai bune variante de restaurare şi punere în valoare a monumentului. După finalizarea săpăturilor arheologice va fi analizat întregul inventar de artefacte, atât cele descoperite în 1974 de profesorul Brudiu și aflate la Muzeul de Istorie „Paul Păltânea” din Galați, cât și cele descoperite acum de arheologul Gabriel Jugănaru și echipa sa, pentru a se da o interpretare corectă acestor vestigii. Potrivit primelor estimări, „Cavoul Roman” este un mormânt Hypogeu, de tip roman, dar prin inventarul descoperit are și elemente de tip sarmat, fiind se pare mormântul unui sarmat care a deținut o funcție importantă în armata română din așezarea cu câteva mii de locuitori de la confluența Siretului cu Dunărea, unde astăzi se află Galațiul.

„Cavoul Roman” de la Galați este un vestigiu unicat în România, pentru că diferă de alte monumente similare din mai multe puncte de vedere. „De regulă acest tip de morminte erau orientate est-vest, şi erau familiale, în sensul că adăposteau până la câteva zeci de defuncţi. Aici avem o altă orientare, pe axa nord – nord-vest, sud – sud-est. Plecând de la orientarea mormântului, de la modul în care a fost decorat, de la faptul că a fost individual, îl considerăm unicat în România. Mormântul poate fi din a doua jumătate a secolului al III-lea sau prima jumătate a secolului al IV-lea. Analiza materialului ceramic şi a pieselor pe care noi le-am găsit va permite o datare mai exactă”, a mai precizat arheologul Gabriel Jugănaru.

Sursa: romanialibera.ro

Citește mai departe>>

Istorie

Ultima scrisoare a unui erou de la Mărăşeşti trimisă părinţilor: „Când v-o fi dor de mine şi îţi vrea ca să mă vedeţi, să vă uitaţi la fotografie“

Published

on

By

Peste 300.000 de soldaţi români au pierit pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Aproape fiecare sătuc din România a dat eroi care s-au jertfit la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz sau în celelalte bătălii din prima conflagraţie mondială. Unul dintre ei este Ion Posea, sergent în Regimentul 48 Infanterie din Buzău, scrie „Adevărul”.

Nici 20 de ani nu avea când a plecat în cătănie, la Compania 11, Regimentul 48 Infanterie de la Buzău. Sergentul Ion Posea şi camarazii săi au pornit la război în 1917. Înaintea plecării din cazarmă, militarul din comuna Siriu le-a trimis părinţilor o fotografie pe spatele căreia a lăsat un mesaj parcă premonitoriu.

”Primiţi această fotografie pe care s-o aveţi suvenire, pentru că nu se ştie dacă mai vin pe acasă şi când v-o fi dor de mine şi îţi vrea ca să mă vedeţi, să vă uitaţi la fotografie, căci eu sunt gata de a merge la război şi sunt echipat complet pentru război şi sunt plecat şi vă spun, iubiţi părinţi, sărutări de mâini, căci aşa am fost ursit, pentru că, atunci când mi-a plăcut să trăiesc, am plecat. Acum vă zic cu bine, iubiţi părinţi, şi vă sărut pe întreaga familie. Al vostru Nicuşor”, a scris sergentul Posea pe spatele fotografiei.

Rândurile scrise pe spatele fotografiei reflectau sentimentul care probabil îi domina pe toţi ostaşii atunci când aşteptau să pornească în bătaia armelor inamice. A fost ultima fotografie a militarului buzoian înainte să piară la Mărăşeşti.

”Fotografia a fost realizată pe 21 august 1916. Înainte de a pleca la război a trimis-o părinţilor. Ştim de la sora lui, adică bunica noastră, că era foarte tânăr, nici căsătorit nu era. Nicio altă scrisoare nu a mai ajuns de la el, de la această dată, iar familia lui a aflat în toamna anului 1917 că a murit şi a fost îngropat la Mărăşeşti”, ne-a declarat Viorica Dumitrescu, nepoata eroului.

Recomandare:   Educația la japonezi: Copiii de 4 ani circulă singuri cu metroul, nu sună nimeni la protecția copilului, elevii și profesorii fac curățenie în școli. Mamele își învață pruncii de mici să-și RESPECTE semenii

Citeste mai mult: adev.ro/p8vxdr

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister