Connect with us

Diverse

Autismul virtual poate fi vindecat! Iată cum se pot recupera copiii dependenți de realitatea virtuală

Published

on

Activitatea virtuală a copiilor a devenit o normalitate a zilelor noastre. Telefoanele, tabletele,  privitul ore în şir în faţa televizorului, au provocat o boală care afectează din ce în ce mai mulți copii de la vârste fragede: „autismul virtual”.  Specialiştii consideră că părinţii trebuie să acorde o atenţie deosebită activităţii virtuale a celor mici, iar dacă aceştia au fost cuprinşi de lumea virtuală, recuperarea este posibilă cu ajutorul lor şi al psihologilor.

„Primii 3 ani reprezintă o perioadă esenţială în dezvoltarea creierului şi a reţelelor neuronale ale copilului. În faţa mediului virtual, copiii nu au parte de experienţa obişnuită a limbajului, de stimularea gândirii şi a reflecţiei pe care părinţii, bunicii şi alţi oameni le oferă, în general” afirmă psihologul Marius Zamfir, specialist care vorbeşte chiar despre dezvoltarea unei tulburări numită autism virtual în cazul unor copii expuşi prea mult la realitatea virtuală.

Recuperarea copiilor cu autism virtual este însă posibilă. „În primul rând, aceşti copii se pot recupera prin eliminarea consumului de mediu virtual. După aceea, în funcţie de vârstă, este nevoie şi de intervenţie psihologică de specialitate”, afirmă psihologul Marius Zamfir.

Potrivit acestuia, la majoritatea copiilor sub 18 luni problemele s-au rezolvat doar prin eliminarea mediului virtual şi printr-o stimulare mai mare din partea părinţilor. La copiii de peste 18 luni, pe lângă eliminarea mediului virtual a fost nevoie şi de intervenţie de specialitate, care a diferit ca timp, în funcţie de vârsta la care s-a început terapia. La copiii cu vârsta între 18 şi 20 de luni a fost nevoie de 2-4 luni de terapie, la copiii între 20 şi 22 de luni – între 4 şi 6 luni de terapie, la copiii între 22 şi 24 de luni – între 6 şi 10 luni de terapie, iar la copiii de peste 24 de luni – minimum 12 luni de terapie.

Copii dependenţi de tehnologie – creierul nu se dezvoltă corespunzător

Creierul, la fel ca întregul organism uman, are nevoie să se hrănească pentru a se dezvolta normal, mai spune psihologul, precizând că hrana creierului, mai ales în primii ani de viaţă, dar nu numai, este reprezentată de stimulii mediului extern, receptaţi prin organele de simţ, dar şi prin mişcare. În primii doi ani de existenţă, creierul îşi triplează dimensiunea, de la o medie de 333 de grame până la 1 kg.

Creşterea în dimensiune are legătură directă cu stimularea externă şi primele experienţe de viaţă. Densitatea maximă a sinapselor se atinge în apropierea vârstei de un an după naştere, în zonele senzoriale ale creierului. Această fază este dominată iniţial de mecanisme „expectante ale experienţelor”, iar ulterior de mecanisme ”dependente de experienţe”. Acest fapt înseamnă că procesul de creare a sinapselor este modulat de experienţele externe, din mediu.

Citește și:
"Trăim într-o lume de tâmpiți în care dacă rostești numele lui Dumnezeu, se ridică toți împotriva ta" - afirmația neașteptată a medicului psihiatru Aurel Romilă

Conform lui Marius Zamfir, stimulii vizuali şi auditivi percepuţi în faţa ecranelor sunt atât de agresivi pentru un creier aflat în dezvoltare şi se succed cu o asemenea rapiditate, încât depăşesc capacitatea acestuia de a-i controla. Efectul invariabil va fi inhibarea unor importante procese mentale, dar şi o nedezvoltare a anumitor arii neuronale. Expunerea la mediul virtual determină copiii să nu mai dorească să înţeleagă ce se întâmplă în lumea care îi înconjoară şi să se mulţumească doar cu senzaţiile.

Prin mediul virtual, cei mici sunt lipsiţi de liniştea şi răgazul necesare dezvoltării mecanismelor limbajului intern şi ale gândirii reflexive. Acesta nu numai că nu favorizează o participare interactivă la procesul de cunoaştere, ci, dimpotrivă, presupune o experienţă pasivă şi pasivizată pentru mintea umană.

Prin consumul excesiv de mediu virtual, copiilor li se slăbeşte capacitatea de a dezvolta şi imagina jocuri, deci dinamismul mental. După o vizionare prelungită, copiii vor avea tendinţa de a rămâne în aceeaşi stare de pasivitate sau de neimplicare în cunoaşterea lumii reale.

Copii dependenţi de tehnologie – semne îngrijorătoare

Psihologul Marius Zamfir precizează că există câteva semne vizibile şi importante şi ar trebui să îi trimită de urgenţă pe părinţi la un specialist:

Lipsa contactului vizual, dar mai ales al contactului social cu adultul. Copilul pare că nu îl „vede” pe adult;

Copilul nu răspunde la nume şi are reacţii anormale la majoritatea zgomotelor. În anumite momente, pare că este surd, cu toate că aude anumite zgomote (mare parte destul de insensibile pentru noi), reclame tv, anumite zgomote produse de jucării preferate;

Lipsa limbajului receptiv, mai precis copilul nu înţelege limbajul simplu. Nu recunoaşte obiecte, instrucţiuni sau persoane foarte uzuale;

Lipsa jocului simbolic, mai precis acel joc în care se preface că dă să mănânce la un animal, că vorbeşte la telefon etc;

Copilul nu arată cu degetul când doreşte ceva;

Joc stereotip şi repetitiv. Apar destul de frecvent jocuri (în general jocuri anormale de exemplu: învârte roţi la maşină, flutură din mânuţe, închide şi deschide uşi etc) fără o funcţionalitate normală. Pentru a putea intra în gama de jocuri stereotipe şi repetitive, acestea trebuie să prezinte următoarele caracteristici: durata (îl face mult), frecvenţa (îl face des) şi intensitate (îi provoacă plăcere).

Sursa: ziarmedical.ro

1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Ziar Medical

    6 ianuarie 2019 at 10:38 pm

    Va multumim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Published

on

By

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era numit, părea inexpugnabil în faţa maşinilor de război antice. Nici armata romană nu a reuşit să-l doboare.

Mare parte a cetăţilor dacice care s-au constituit în inelul de apărare al marii capitale a regatului geto-dac din munţii Orăştie, Sarmizegetusa Regia, au fost înconjurate de ziduri din piatră. Dacologii, dar şi mulţi specialişti în arheologie au identificat la structura de apărare a acestor cetăţi un anumit tip de fortificaţie, numit „murus dacicus” sau în traducere liberă „zidul dacic”.

Considerat o structură inginerească militară unicat în Europa, zidurile ridicate de daci în special în Munţii Orăştiei s-au dovedit practic inexpugnabile, mult peste tehnica militară a acelor vremuri, o îmbunătăţire a zidurilor greceşti imposibil de spart sau de distrus cu maşinile de război ale vremii.

Murus dacicus – model grecesc perfecţionat

Dacii construiau puţin ziduri din piatră. Dar acolo unde au făcut-o, spun istoricii, aproape au atins perfecţiunea. Majoritatea cetăţilor dacice de pe teritoriul României erau construite după metodele tradiţionale, moştenite de la triburile tracice din Epoca Bronzului. Pe o zonă supraînăltaţă se construia aşezarea, fiind apoi înconjurată de şanţuri de apărare, valuri de pământ pe care în cele din urmă se ridicau palisade groase din buşteni.

Excepţia o reprezentau fortăreţele din zonele montane, în special din munţii Orăştiei, acolo unde piatra se găsea din belşug. În această zonă au fost identificat de către arheologi un anumit tip de fortificaţie unicat în Europa. I-au spus „murus dacicus” şi era deosebit de complex. Îl descrie reputatul arheolog Hadrian Daicoviciu, în lucrarea sa ”Dacia de la Burebista la cucerirea romană”. ”Acest sistem constructiv presupune două parametre din blocuri de piatră, formate cu un emplecton din pământ cu pietriş compactat. Parametrele erau consolidate cu bârne fixate în lăcaşe de forma cozii de rândunică, cioplite în blocurile fiecărei asize”, preciza arheologul.

Descrierea zidului dacic este prezentă şi la Dionisie Pippidi în „Dicţionarul de Istorie veche a României”, parametrii fiind prezentaţi explicit. „Murus Dacicus are de obicei o lăţime de 3 metri şi înălţime de 4-5 metri. Era construit din două rânduri de ziduri din blocuri fasonate de calcar, legate între ele prin bârne solide de lemn încastrate în blocurile de piatră în nişte jgheaburi speciale săpate în piatră. Spaţiul dintre cele două ziduri de piatră se umplea cu pământ şi piatră neprelucrată”. Specialiştii spun că acest tip de ziduri erau de inspiraţie elenistică.

Practic, urmând modelul zidurilor ciclopice greceşti, cu inspiraţia propriilor ingineri a rezultat „murus dacicus”. Acelaşi lucru este susţinut de Hadrian Daicoviciu, care spune că zidul dacic a apărut prin retehnologizarea zidurilor de inspiraţie elenistică, folosind piatra masivă din Munţii Orăştiei.

Murus dacicus, fortificaţiile inexpugnabile

Murus dacicus a apărut, spun istoricii, în perioada secolul I îHR şi secolul I d Hr, practic pe parcusul a 200 de ani, în perioada în care ameninţarea romană se contura la Dunăre. Cel care ar fi iniţiat ridicarea acestui tip de ziduri a fost Burebista, primul mare rege al dacilor. Cu toate acestea, murus dacicus şi-a găsit vocaţia în timpul războaielor daco-romane din perioada 101-106, fiind folosit pentru a fortifica „inima” regatului dac al lui Decebal. Practic cu „murus dacicus” au fost fortificate Sarmisegetusa Regia şi cetăţile care o apărau: Luncani-Piatra Roşie, Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa.

Despre aceste ziduri istoricii spun că erau inexpugnabile. Maşinile de război antice precum balistele sau berbecii erau practic inutile în faţa zidurilor dacice. „Funcţia principală a zidului în tehnica murus dacicus pare a fi militară, construcţiile astfel ridicate fiind menite a rezista la atacuri şi asedii, fiind cerute de anume necesităţi ale războiului. Rezistenţa dată de structura solidă a lui murus dacicus este una deosebită, fiind greu de incendiat sau spart”, scrie în „Murus dacicus, simbol al războiului sau al păcii” Paul Pupeza.

Drept dovadă stă povestea asedierii Sarmizegetusei în 106. Cetatea a rezistat tuturor maşinilor de asediu romane şi chiar incendierii. A cedat doar în faţa trădării dacului Bacilis, care a arătat romanilor rezervele de apă ale cetăţii.

Murus dacicus – Simbol al puterii

Paradoxal, deşi „murus dacicus” rezistau la asedii prelungite şi practic nu putea fi distruse cu ajutorul tehnicii militare antice, cetăţile dacice nu erau foarte bine pregătite pentru asedii. Specialiştii spun că spaţiul mic din interiorul zidurilor şi lipsa unor rezerve importante de apă le făcea doar bastioane de apărare temporare, unde garnizoana nu putea rezista mult timp.”Cetăţile dacice au elemente de fortificare solide, dar ele nu par făcute pentru a rezista mult timp unui asediu. Suprafaţa utilă din interiorul lor nu este foarte mare, numărul apărătorilor fiind reduse de spaţiul mic. Totodată, în interiorul cetăţilor nu s-au descoperit instalaţii pentru depozitarea apei”, scrie Paul Pupeza.

Citește și:
STUDIU: 80% dintre leziunile vederii provocate de UV se produc în timpul copilăriei

În schimb, pentru aceşti specialişti, cetăţile cu „murus dacicus” par să aibă o puternică funcţie ideologică. Sunt, prin impenetrabilitatea lor, un simbol al puterii basileilor dacici, drept dovadă stând şi turnurile-locuinţă din interiorul acestora. Majoritatea aşezărilor erau din lemn şi pământ, în timp ce „inima” stăpânirii dacice era dăltuită în piatră, înconjurată de „murus dacicus”, zise şi zidurile zeilor, care nu pot fi pătrunse de forţa omenească.

Citeste mai mult: adev.ro/pbbont

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Recomandările zilei

Medicină6 ore ago

Bioritmul organelor interne și orele de refacere ale acestora. Țineți cont ca acestea au o activitate maximă timp de 2 ore pe zi

Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult,...

DiverseO zi ago

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era...

Diverse2 zile ago

Nervul vag – un miracol al corpului uman! Cel mai lung nerv face conexiunea între minte şi organele vitale

Între starea de spirit şi corpul fizic există o legătură profundă. Această legătură este intermediată de nervul vag, care este...

Dezvăluiri4 zile ago

Lumea de Dincolo explicată de Prof. Dr. Constantin Dulcan: „Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ”

Prof. Dr. Constantin Dulcan,  medic neurolog, psihiatru şi cercetător în domeniul conştiinţei, a reuşit, în lucrările sale, performanţa absolut originală...

Medicină4 zile ago

Adevărul pe care nimeni nu îl spune despre urzici. Sunt ele bune, dar nu le mâncați dacă suferiți de aceste boli

Urzica este, cu siguranță, vedeta primăverii. Această plantă este ceea ce îi trebuie organismului nostru pentru a elimina toxinele acumulate...

Descoperiri4 zile ago

Un român poate schimba în bine lumea medicală a următorilor 100 de ani. E pe cale să trateze cea mai grea boală a omenirii – cancerul

A inventat una dintre cele mai eficiente imuno-terapii oncologice din lume şi a primit echivalentul Premiului Nobel în Biotehnologie, în...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister