Asta sa fie solutia pentru salvarea neamului? Un fost luptător în Legiunea Străină organizează în munţi tabere de haiducie pentru „revirilizarea“ bărbaţilor - Știința-Mister.ro
Connect with us

Diverse

Asta sa fie solutia pentru salvarea neamului? Un fost luptător în Legiunea Străină organizează în munţi tabere de haiducie pentru „revirilizarea“ bărbaţilor

Published

on

Eugen Sechila (40 de ani), din Bucureşti, fost luptător în Legiunea Străină timp de 16 ani, organizează în România „tabere de haiducie“ dedicate celor care vor să se rupă de rutină şi să înveţe tehnici de supravieţuire.

Taberele sunt organizate lunar, în zone sălbatice din judeţul Prahova. Se adresează deopotrivă bărbaţilor, femeilor, dar şi copiilor, durează în medie cinci zile, iar antrenamentele se fac sub coordonarea unor foşti militari care au luptat în teatrele de operaţiuni din Africa, Orientul Mijlociu şi Afghanistan. Nu este o tabără de unde te întorci un adevărat Van Damme, ţine să avertizeze coordonatorul proiectului, pentru acest lucru este nevoie de antrenament timp de mai mulţi ani. Tabăra de haiducie, organizată la Brebu sau la Valea Doftanei, are cel puţin trei scopuri: în primul rând se învaţă gesturile tehnice de bază salvatoare de vieţi, apoi un curs despre gestiunea stresului şi cum să depăşeşti o situaţie de criză care te poate bloca în momente critice, dar şi un scop de recreere.

Totuşi, ţine să precizeze Eugen Sechila, această tabără are un mare oiectiv principal: „revirilizarea“ bărbatului, care tinde, de la o generaţie la alta, să devină din ce în ce mai efeminat. În tabara de haiducie se învaţă tehnici de bază de autoapărare „Învăţăm despre gestiunea stresului şi a violenţei. Înainte să vorbim despre tehnicile de autoapărare trebuie să-i ajutăm pe oameni să conştientizeze propria lor autonomie de autoapărare şi cum ar trebui ei să evite să se pună în anumite situaţii din care le-ar fi greu să iasă. Acesta este ABC-ul supravieţuirii. Sunt oamenii care mă întreabă cum să facă să scape dintr-o avalanşă. Eu le spun simplu să nu se ducă acolo unde a nins timp de trei zile cu «pudroasă». La fel le spun celor care mă întreabă cum să facă să se apere singuri: să încerce să privească pe unde merg şi ce au în jur, pentru că ochii noştri şi privirea sunt principalul nostru protector, principala vestă antiglonţ.

Cel mai bun sfat: să evite pericolul şi să încerce să anticipeze gravitatea situaţiei. Supravieţuirea nu ţine atât de nişte gesturi anume şi nu include doar domeniul autoapărării. Atunci când lucrurile se întâmplă, este bine să facem un gest, este bine să ştim să facem o resuscitare cardiorespiratorie, o punere în poziţie laterală de securiate sau o extracţie a unei victime dintr-un vehicul în flăcări, dar până acolo e bine să ne pregătim astel încât să evităm pericolele“, a explicat Sechila. Gesturi care pot salva vieţi În cele câteva zile de tabără se învaţă gesturile tehnice de extragere a victimei, de transport, de de analiză a unei victime, triaj în caz de accident multiplu. „Ca militar, am fost nevoit să învăţ toate aceste lucruri, pentru că ele sunt nişte gesturi vitale. Nu avem nevoie să fim medici ca să înţelegem că, de exemplu, o hemoragie poate să fie de o gravitate absolută şi că, dacă nu o oprim în 30 de secunde, ea antrenează prognosticul vital al victimei“, explică fostul militar. Tinerii veniţi în tabără învaţă să-şi depăşească limitele impuse de viaţa cotidiană, citadină, de confortul casei şi de spiritul de turmă. Învaţă cum să renunţe la prejudecăţi, să se rupă de grup şi să acorde primul ajutor unui om căzut pe stradă, nu să privească indiferenţi. „Nu toată lumea are sânge rece să se implice în salvarea unei victime, dar noi tocmai despre asta învăţăm. Poţi fi pregătit pentru asta, sunt reflexe care pot fi antrenate.

Dacă ne antrenăm suficient vom putea trece peste faza de stres, care paralizează. Sunt unii oameni care sunt predispuşi să se blocheze în situaţii de criză, alţii sunt mai predispuşi la acţiune, alţii sunt atât de predispuşi la acţiune încât fac prostii. Îi învăţ că o primă greşeală ar fi să se pună pe sine în pericol, pentru că pot fi victimele unui supraaccident. Să nu se expună prosteşte“, spune coordonatorul taberei. Şcoala focului Nădejdea fostului luptător este ca prin astfel de activităţi care se învaţă în taberele de haiducie, să trezească o scânteie în inimile a două-trei persoane din cele 20 care vin într-un astfel de stagiu de pregătire. „Măcar zece la sută din cei care participă să poată face ceva. Noi le dăm nişte repere tehnice îndeajuns de solide, îi ajutăm să depăşească pragul inhibiţiei, al blocajului în situaţii de stres şi le indicăm cum şi ce anume să facă. Eu ştiu că oamenii, în momente critice, sunt capabili de multe lucruri rele, diabolice de-a dreptul, dar tot în momentele acelea se ivesc ca prin minune oameni care sunt capabili de jertfă. Ştiu asta pentru că am văzut-o în timpul campaniilor la care am participat“, mai spune Eugen Sechila. Concret, în taberele de haiducie, tinerii află cum să-şi construiască un adăpost, cum să-şi facă unelte din ceea ce găsesc la îndemână, cum să-şi procure hrană, participă la „şcoala focului“, unde învaţă tehnici de aprindere a focului, tehnici de bază de autoapărare, de orientare şi cum să-şi conserve energia pentru a supravieţui. De asemenea, tinerii care participă la tabără experimentează şi ce înseamnă dormitul sub cerul liber.

„Încercăm să le dăm sentimentul de siguranţă cu ei înşişi şi cu propriile lor competenţe şi voinţă, voinţă de a face faţă situaţiilor deficile, să nu se panicheze, să nu dramatizeze şi să conştientizeze că pot trăi cu un minimum de lucruri, să rupă pragul de confort“, mai spune fostul luptător din Legiunea Străină. Motivat de Van Damme şi de Rahan Coordonatorul taberei de haiducie a fost timp de 16 ani luptător în Legiunea Străină, un corp de profesionişi ai armatei franceze, la regimentul de paraşutişti. A plecat singur la 19 ani din România, coordonat doar de imaginea unui film celebru în anii ‘90, în care portagonist era Van Damme, dar şi de eroul său din copilărie, Rahan. A luptat pe cele mai fierbinţi teatre de operaţiuni din Africa şi Orientul Mijlociu, inclusiv în Afghanistan. A decis să se plece din Legiune din în 2011 din cauza unor „incoerenţe de ordin politic şi doctrinal, care m-au făcut să mă retrag. Atunci când exersăm meseria asta şi ne asumăm toate consecinţele ei şi vedem câteodată grozăvii, ne întrebăm care este sensul, care este scopul. Ori atunci când apar aceste incoerenţe de ordin politic ne întrebăm de ce şi ne este din ce în ce mai greu să înghiţim lucrul acesta. Dintr-o anumită comoditate aş fi putut să rămân, pentru că acolo erau singurele repere pe care le aveam. Dar am făcut pasul acesta important să plec. Celor care mă întreabă ce a fost cel mai greu în Legiunea Străină, le răspund că cel mai dificil mi-a fost să plec“, povesteşte Sechila. După retragerea din Legiune, nu a renunţat total la viaţa cazonă. A convertit experienţa din domeniul militar într-un domeniu civil, ca şi consultant de securitate în Africa Subsahariană, pentru o companie petrolieră.

Recomandare:   De acum, românii pot refuza să dea buletinul de identitate. Schimbarea adusă de GDPR

Din noiembrie 2017 s-a reîntors în România şi a început să organizeze tabere pentru tinerii români. „Întors în ţară, a trebuit să reevaluez viziunea mea despre autoapărare şi despre gestiunea violenţei, pentru că aici, în civil, nu pot să le vorbesc oamenilor despre ceea ce se întâmplă într-un teatru de opreaţiuni sau într-un conflict armat. Trebuie să le vorbesc despre ceea ce le este lor folositor aici şi imediat“, explică Sechila. În luna iulie, Eugen Sechila s-a dedicat organizării unei tabere pentru copii, în Făgăraş (judeţul Braşov), unde s-au înscris deja 20 de persoane cu vârsta între 12 şi 18 ani, iar în luna august, la Valea Doftanei, va fi organizată o tabără de haiducie pentru adulţi. Costul unei astfel de tabere este de 400 de lei pentru adulţi. Taxa de participare acoperă mâncarea, pentru că în tabără participă şi un bucătar profesionist, care pregăteşte hrana zilnică în stil haiducesc, dar şi plata instructorilor, şi ei foşti luptători în Legiunea Străină.

Citeste mai multe pe adevarul.ro

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Impresiile unui român după o experiență absurdă. Femeile cu bâte şi suliţe care patrulează pe străzi în cel mai izolat oraş din lume

Published

on

Celebrul alpinist Ticu Lăcătuşu a revenit dintr-o expediţie în Munţii Kun Lun, din China, unde a reuşit să escaladeze un vârf de peste 7.000 de metri, în echipă cu colegul Cristian Gruia.

Alpinistul Constantin Lăcătuşu a revenit în ţară din cea mai solicitantă şi tensionată expediţie, după cum a caracterizat-o, făcută împreună cu partenerul Cristi Gruia în munţii Kun Lun, din Nord-Vestul Chinei.

Cei doi au reuşit să cucerească vârful Muztagh Ata (7.546 de metri), dar au avut ocazia de a descoperi şi unul din cele mai ciudate oraşe din lume: Urumqi, capitala provinciei Xinjiang, un oraş cu 3 milioane de locuitori, cel mai depărtat de ţărmurile oceanice, exact în centrul Asiei.

„Încă de la primul contact cu Urumqi, ne-am dat seama că am nimerit într-un loc greşit, dar eram încă curioşi să vedem ce urmează, mai totul de domeniul absurdului“, a povestit alpinistul român. Întreaga provincie e locuită de chinezi uiguri, o etnie de religie musulmană (11 milioane în total în China), iar în fotografiile publicate de alpinistul român se disting denumiri scrise în mandarină şi arabă. „Problemele inerente unei expediţii de ski-alpinism independente, fără ghizi, porteri sau şerpaşi, au fost puternic amplificate de condiţiile locale din această parte a Chinei şi în primul rând de starea de urgenţă permanentă instituită de autorităţi după revoltele populaţiei uigure din 2009 soldate cu 180 de morţi, 1.000 de răniţi şi 10.000 de uiguri dispăruţi peste noapte, fără urmă“, a descris Ticu Lăcătuşu condiţiile în care s-a desfăşurat expediţia.

Oraşe patrulate de gărzi patriotice

Primul contact cu oraşul Urumqi i-a şocat pe cei doi alpinişti. La aeroport, românii au fost verificaţi amănunţit şi au rămas surprinşi de interesul forţelor de securitate pentru echipamentul necesar expediţiei: „Cam două ore a durat controlul bagajelor la sosirea pe aeroportul din Urumqi, cu întrebări cretine despre pioleţi, colţari, pitoane etc. La plecarea spre casă ni s-a spus că data viitoare să venim fără pioleţi, că sunt interzişi în Xinjiang“. Atât în capitala provinciei, Urumqi, cât şi în Kashgar, la marginea deşertului Takla Makan şi pe tot traseul spre obiectivul expediţionar, alpiniştii au fost supuşi constant unor presiuni specifice locului, nemaîntâlnite, la acest nivel, nicăieri în lume.

„La tot pasul, pe străzi, în magazine, restaurante, hoteluri, bănci etc. sunt sute de posturi şi filtre de poliţie, controale şi scannere mai ceva ca în aeroporturi, dube cu sirene urlând non-stop, în plină stradă, garduri şi sârmă ghimpată. Între două posturi de poliţie nu sunt mai mult de 100 de metri. Tabloul este completat de situaţia de pe calea ferată dintre oraşele Urumqi şi Kashgar (1.700 de kilometri distanţă), protejată pe ambele părţi cu gard metalic şi sârmă ghimpată, peisajul fiind similar şi în zona gărilor, spitalelor şi staţiilor de carburanţi.

Bariere de comunicare

Alpiniştii au trebuit să se adapteze şi problemelor de comunicare specifice Chinei: „La recepţiile hotelurilor, mai nimeni nu vorbeşte engleza dar traduc cu telefonul, asta e metoda uzuală. La bancă, întrebau ce sunt ăia euro, iar usd am putut schimba doar la sediul central Bank of China (peste 2 ore şi vreo 10 formulare…) deşi sunt zeci de bănci peste tot“. În timpul expediţiei, românii au suportat costuri imense atunci când au avut nevoie de informaţii prin intermediul internetului:

„Am putut supravieţui o lună fara Gmail, Youtube, What’s App şi Facebook. Roaming-ul de date te poate duce la faliment dacă adormi cu telefonul deschis. Cu greu am reuşit să postăm câteva update-uri şi puţine poze aici, pe FB. (150 euro/poza). Când am atins 1.000 euro, după vreo 6 poze, contul gsm pentru date s-a blocat automat“.

Oraşul străzilor suspendate

Dincolo de toate neajunsurile, Ticu Lăcătuşu a rămas impresionat de avântul economic vizibil şi în această regiune a Chinei: „Este fascinant să fii într-un loc cu resurse uriaşe, în care orice proiect de construcţii se transpune rapid şi în practică, indiferent de costuri sau eficienţă. Nu prea mai conteaza preţul, mai ales dacă are undă verde de la partid. Creşterea economică şi resursele acumulate permit să se construiască în timp record aproape orice: autostrăzi, căi ferate, poduri, cartiere întregi de blocuri imense, baraje, fabrici etc“ În cel mai izolat oraş din lume, alpiniştii români au rămas uimiţi de străzile suspendate care asigură o circulaţie rutieră fluentă:

„Când e vorba sa construiască ceva, pe chinezi nu-i bate nimeni. Se vede şi aici, în Xinjiang, unde au investit imens. În Urumqi e plin de artere suspendate, cam cum vroia Oprescu să facă Nord-Sud în Bucureşti şi circulaţia e incredibil de fluentă“

O nouă performanţă pentru alpinismul românesc

La 23 de ani de la ascensiunea pe Everest (17 mai 1995), Constantin Lăcătuşu a revenit în Himalaya pentru o expediţie inedită. Împreună cu prietenul său Cristian Gruia, alpinistul nemţean a plecat pe 9 iunie spre munţii Kun Lun, pentru a cuceri vârfuri de peste 7.000 de metri, situate în zona graniţei cu Pakistan, Afganistan şi Tadjikistan. La exact o lună de la plecare, pe 9 iulie, Ticu Lăcătuşu a transmis vestea că a reuşit să escaladeze muntele Muztagh Ata, supranumit „Părintele munţilor de gheaţă“:
Citeste mai mult: adev.ro/pc5w41

Citește mai departe>>

Diverse

Studiu: Efectele căsătoriei asupra stării de sănătate

Published

on

By

În trecut căsătoria a fost considerată benefică pentru starea de sănătatea fizică și psihică, dar cercetări recente au arătat că relația dintre căsătorie, sănătate și bunăstare este mai complicată decât s-a crezut iniţial.

În general, studiile cercetătorilor sugerează că bărbații și femeile căsătorite prezintă un risc mai scăzut pentru anumite tipuri de boli de inimă în comparaţie cu persoanele necăsătorite, dar persoanele căsătorite sunt, de asemenea, mult mai susceptibile de a fi supraponderale şi sedentare, scrie Science Alert.

Desigur, toate aceste tendințe pe care le-au constatat cercetătorii nu sunt valabile pentru toată lumea. Fiecare căsătorie este diferită, depinzând de planurile de viitor şi stilul de viață al persoanelor implicate, de relaţia dintre acestea, dar şi de mulţi alţi factori, fără a ne referi aici la factorii externi care îi pot influenţa pe cei căsătoriţi.

Având în vedere acest lucru, iată în continuare câteva moduri prin care căsătoria tinde să-i schimbe pe cei căsătoriţi din punct de vedere fizic și mental.

În general, persoanele căsătorite tind să aibă o stare de sănătate mai bună decât alți adulți, indiferent de vârstă, sex, rasă, educație sau venit.

Cu toate acestea, cercetătorii au remarcat în urma unui studiu amplu publicat anul trecut că beneficiile pentru sănătate ale căsătoriei pot fi observate în special în cazul adulților mai în vârstă. În cazul adulților mai tineri, cercetătorii nu au constatat o stare de sănătate evident mai bună în rândul persoanelor căsătorite în comparație cu persoanele necăsătorite.

Cercetătorii au observat şi că persoanele căsătorite, în special bărbații, sunt mai susceptibile de a fi supraponderale și obeze. După căsătorie, în rândul celor căsătoriţi, atât bărbaţi cât si femei, există tendinţa de reducere a activităţii fizice, ceea ce echivalează cu un stil de viaţă lipsit de exerciţii fizice şi mişcare.

Din acest motiv, nu este o surpriză faptul că probabilitatea ca bărbaţii căsătoriţi să apeleze la asistenţa medicală preventivă este mai mare decât în cazul bărbaţilor necăsătoriţi.

Cercetătorii au constatat şi că bărbații și femeile căsătorite prezintă un risc mai scăzut pentru anumite tipuri de boli cardiace, boala arterială periferică, boala cerebrovasculară, anevrismul de aortă abdominală și boala coronariană, în comparaţie cu persoanele necăsătorite. Riscul pentru boli de inimă poate fi însă mai mare pentru persoanele divorțate sau văduve.

Persoanele căsătorite au raportat o mai bună stare de sănătate mintală și un consum mai mic de alcool, potrivit unui sondaj privind sănătatea publică efectuat în Canada.

Cercetătorii au constatat într-un studiu recent că în primul an de căsătorie bărbații au tendința de a deveni mai conştiincioşi, în timp ce femeile tind să devină mai puțin nervoase. Cu toate acestea, în urma aceluiași studiu s-a constatat că femeile şi bărbaţii căsătoriţi au devenit mai interiorizaţi după primul an de căsătorie.

Unii cercetători cred că motivul pentru care starea de sănătate a persoanelor necăsătorite pare să fie mai bună în prezent decât cea a persoanelor căsătorite se datorează faptului că stigmatizarea socială a celor necăsătoriţi este mai mică în prezent decât în trecut.

Înţelegerea modului cum căsătoria afectează oamenii s-a schimbat în timp și a devenit mai exactă, dar este important de menţionat că toate aceste avantaje și dezavantaje care rezultă în urma căsătoriei nu ar trebui să reprezinte un motiv pentru a ne căsători sau nu.

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister