Connect with us

Diverse

Asta sa fie solutia pentru salvarea neamului? Un fost luptător în Legiunea Străină organizează în munţi tabere de haiducie pentru „revirilizarea“ bărbaţilor

Published

on

Eugen Sechila (40 de ani), din Bucureşti, fost luptător în Legiunea Străină timp de 16 ani, organizează în România „tabere de haiducie“ dedicate celor care vor să se rupă de rutină şi să înveţe tehnici de supravieţuire.

Taberele sunt organizate lunar, în zone sălbatice din judeţul Prahova. Se adresează deopotrivă bărbaţilor, femeilor, dar şi copiilor, durează în medie cinci zile, iar antrenamentele se fac sub coordonarea unor foşti militari care au luptat în teatrele de operaţiuni din Africa, Orientul Mijlociu şi Afghanistan. Nu este o tabără de unde te întorci un adevărat Van Damme, ţine să avertizeze coordonatorul proiectului, pentru acest lucru este nevoie de antrenament timp de mai mulţi ani. Tabăra de haiducie, organizată la Brebu sau la Valea Doftanei, are cel puţin trei scopuri: în primul rând se învaţă gesturile tehnice de bază salvatoare de vieţi, apoi un curs despre gestiunea stresului şi cum să depăşeşti o situaţie de criză care te poate bloca în momente critice, dar şi un scop de recreere.

Totuşi, ţine să precizeze Eugen Sechila, această tabără are un mare oiectiv principal: „revirilizarea“ bărbatului, care tinde, de la o generaţie la alta, să devină din ce în ce mai efeminat. În tabara de haiducie se învaţă tehnici de bază de autoapărare „Învăţăm despre gestiunea stresului şi a violenţei. Înainte să vorbim despre tehnicile de autoapărare trebuie să-i ajutăm pe oameni să conştientizeze propria lor autonomie de autoapărare şi cum ar trebui ei să evite să se pună în anumite situaţii din care le-ar fi greu să iasă. Acesta este ABC-ul supravieţuirii. Sunt oamenii care mă întreabă cum să facă să scape dintr-o avalanşă. Eu le spun simplu să nu se ducă acolo unde a nins timp de trei zile cu «pudroasă». La fel le spun celor care mă întreabă cum să facă să se apere singuri: să încerce să privească pe unde merg şi ce au în jur, pentru că ochii noştri şi privirea sunt principalul nostru protector, principala vestă antiglonţ.

Cel mai bun sfat: să evite pericolul şi să încerce să anticipeze gravitatea situaţiei. Supravieţuirea nu ţine atât de nişte gesturi anume şi nu include doar domeniul autoapărării. Atunci când lucrurile se întâmplă, este bine să facem un gest, este bine să ştim să facem o resuscitare cardiorespiratorie, o punere în poziţie laterală de securiate sau o extracţie a unei victime dintr-un vehicul în flăcări, dar până acolo e bine să ne pregătim astel încât să evităm pericolele“, a explicat Sechila. Gesturi care pot salva vieţi În cele câteva zile de tabără se învaţă gesturile tehnice de extragere a victimei, de transport, de de analiză a unei victime, triaj în caz de accident multiplu. „Ca militar, am fost nevoit să învăţ toate aceste lucruri, pentru că ele sunt nişte gesturi vitale. Nu avem nevoie să fim medici ca să înţelegem că, de exemplu, o hemoragie poate să fie de o gravitate absolută şi că, dacă nu o oprim în 30 de secunde, ea antrenează prognosticul vital al victimei“, explică fostul militar. Tinerii veniţi în tabără învaţă să-şi depăşească limitele impuse de viaţa cotidiană, citadină, de confortul casei şi de spiritul de turmă. Învaţă cum să renunţe la prejudecăţi, să se rupă de grup şi să acorde primul ajutor unui om căzut pe stradă, nu să privească indiferenţi. „Nu toată lumea are sânge rece să se implice în salvarea unei victime, dar noi tocmai despre asta învăţăm. Poţi fi pregătit pentru asta, sunt reflexe care pot fi antrenate.

Dacă ne antrenăm suficient vom putea trece peste faza de stres, care paralizează. Sunt unii oameni care sunt predispuşi să se blocheze în situaţii de criză, alţii sunt mai predispuşi la acţiune, alţii sunt atât de predispuşi la acţiune încât fac prostii. Îi învăţ că o primă greşeală ar fi să se pună pe sine în pericol, pentru că pot fi victimele unui supraaccident. Să nu se expună prosteşte“, spune coordonatorul taberei. Şcoala focului Nădejdea fostului luptător este ca prin astfel de activităţi care se învaţă în taberele de haiducie, să trezească o scânteie în inimile a două-trei persoane din cele 20 care vin într-un astfel de stagiu de pregătire. „Măcar zece la sută din cei care participă să poată face ceva. Noi le dăm nişte repere tehnice îndeajuns de solide, îi ajutăm să depăşească pragul inhibiţiei, al blocajului în situaţii de stres şi le indicăm cum şi ce anume să facă. Eu ştiu că oamenii, în momente critice, sunt capabili de multe lucruri rele, diabolice de-a dreptul, dar tot în momentele acelea se ivesc ca prin minune oameni care sunt capabili de jertfă. Ştiu asta pentru că am văzut-o în timpul campaniilor la care am participat“, mai spune Eugen Sechila. Concret, în taberele de haiducie, tinerii află cum să-şi construiască un adăpost, cum să-şi facă unelte din ceea ce găsesc la îndemână, cum să-şi procure hrană, participă la „şcoala focului“, unde învaţă tehnici de aprindere a focului, tehnici de bază de autoapărare, de orientare şi cum să-şi conserve energia pentru a supravieţui. De asemenea, tinerii care participă la tabără experimentează şi ce înseamnă dormitul sub cerul liber.

„Încercăm să le dăm sentimentul de siguranţă cu ei înşişi şi cu propriile lor competenţe şi voinţă, voinţă de a face faţă situaţiilor deficile, să nu se panicheze, să nu dramatizeze şi să conştientizeze că pot trăi cu un minimum de lucruri, să rupă pragul de confort“, mai spune fostul luptător din Legiunea Străină. Motivat de Van Damme şi de Rahan Coordonatorul taberei de haiducie a fost timp de 16 ani luptător în Legiunea Străină, un corp de profesionişi ai armatei franceze, la regimentul de paraşutişti. A plecat singur la 19 ani din România, coordonat doar de imaginea unui film celebru în anii ‘90, în care portagonist era Van Damme, dar şi de eroul său din copilărie, Rahan. A luptat pe cele mai fierbinţi teatre de operaţiuni din Africa şi Orientul Mijlociu, inclusiv în Afghanistan. A decis să se plece din Legiune din în 2011 din cauza unor „incoerenţe de ordin politic şi doctrinal, care m-au făcut să mă retrag. Atunci când exersăm meseria asta şi ne asumăm toate consecinţele ei şi vedem câteodată grozăvii, ne întrebăm care este sensul, care este scopul. Ori atunci când apar aceste incoerenţe de ordin politic ne întrebăm de ce şi ne este din ce în ce mai greu să înghiţim lucrul acesta. Dintr-o anumită comoditate aş fi putut să rămân, pentru că acolo erau singurele repere pe care le aveam. Dar am făcut pasul acesta important să plec. Celor care mă întreabă ce a fost cel mai greu în Legiunea Străină, le răspund că cel mai dificil mi-a fost să plec“, povesteşte Sechila. După retragerea din Legiune, nu a renunţat total la viaţa cazonă. A convertit experienţa din domeniul militar într-un domeniu civil, ca şi consultant de securitate în Africa Subsahariană, pentru o companie petrolieră.

Recomandare:   O nouă sondă spațială se va prăbuși pe Pământ. Unde va fi locul coliziunii cu Terra

Din noiembrie 2017 s-a reîntors în România şi a început să organizeze tabere pentru tinerii români. „Întors în ţară, a trebuit să reevaluez viziunea mea despre autoapărare şi despre gestiunea violenţei, pentru că aici, în civil, nu pot să le vorbesc oamenilor despre ceea ce se întâmplă într-un teatru de opreaţiuni sau într-un conflict armat. Trebuie să le vorbesc despre ceea ce le este lor folositor aici şi imediat“, explică Sechila. În luna iulie, Eugen Sechila s-a dedicat organizării unei tabere pentru copii, în Făgăraş (judeţul Braşov), unde s-au înscris deja 20 de persoane cu vârsta între 12 şi 18 ani, iar în luna august, la Valea Doftanei, va fi organizată o tabără de haiducie pentru adulţi. Costul unei astfel de tabere este de 400 de lei pentru adulţi. Taxa de participare acoperă mâncarea, pentru că în tabără participă şi un bucătar profesionist, care pregăteşte hrana zilnică în stil haiducesc, dar şi plata instructorilor, şi ei foşti luptători în Legiunea Străină.

Citeste mai multe pe adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Muzica lui Bach în mijlocul pădurii! Un xilofon uriaş şi o bilă de cauciuc, vedetele unei grădini din Japonia (VIDEO)

Published

on

By

Recunoscuţi pentru inventivitate şi minuţiozitate, japonezii au creat un xilofon suspendat uriaş, din lemn, care traversează pădurea, reunind natura şi muzica într-o simbioză sonoră perfectă. Orchestraţia neobişnuită valorifică îmbinarea celebrei Cantate 147 a lui Bach cu zgomotele din mediul înconjurător, creând un spaţiu sonor unic şi exploatând potenţialul acustic şi expresiv printr-o tehnică mai puţin obişnuită.

Ideea unui astfel de instrument aparţine japonezului Morihiro Harano care, împreună cu un tâmplar, Mitsuo Tsuda, şi un inginer sunetist, Kenjiro Matsuo, a creat, în anul 2012, acest xilofon uriaş, cu o înclinare perfect calculată, peste care se rostogoleşte ritmic o bilă de cauciuc, iar rezultatul este o armonie muzicală impresionantă.

Fiecărei trepte a xilofonului îi corespunde câte o notă muzicală, astfel încât, pe măsură ce bila o ia la vale de-a lungul liniei instrumentului, se creează o armonie muzicală, într-o combinație perfectă de artă și tehnică.

Acum, după 6 ani, xilofonul se află în Grădina Daisetsu Mori-no, din insula Hokkaido. Din păcate, turiștii care vin să se bucure de sunetele xilofonului, nu-l pot admira decât pe vreme însorită. Pe timp ploios și iarna, instrumentul este strâns, pentru a fi protejat de umezeală.

Sursa: educateinspirechange.org

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Dezvăluiri

Aurul României. Din 2005, România nu mai scoate pentru popor nici un gram de aur din minele sale. In schimb, o fac străinii

Published

on

Mineritul aurului pe teritoriul României este o tradiție de mii de ani. Cele mai vechi podoabe de aur găsite la noi au fost descoperite la Moigrad, judeţul Sălaj şi aparţin epocii pietrei, adică au o vechime de 6.000 de ani. Încă de atunci, strămoșii noștri cunoșteau metalurgia aurului. Din străvechime până acum, din Carpaţii României s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plasează pe locul cinci în lume, după Africa de Sud, Canada, Statele Unite şi Australia. Vestea bună este însă că mai avem, în sediment, de trei ori cât s-a exploatat până acum, adică vreo 6.000 de tone

Din 2005, însa România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele sunt epuizate. Totuşi, opt firme străine au primit licențe de exploatare în zonele “epuizate”, care s-au dovedit a fi foarte bogate. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărțile geologice realizate pe vremea lui Ceaușescu, spune dr. ing. Neagu Florea, fostul director al Institutului de Proiectări Miniere, potrivite Libertatea.ro

Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în “patrulaterul aurului” – adică perimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna şi Baia de Arieş, din Munţii Apuseni – dar şi în Maramureş, sunt exploatate, cu eficienţă, de foarte mult timp.

Un eveniment interesant s-a petrecut în anul 2000, când Banca Naţională a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decât 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment. Dacă vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, opt companii străine care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea ”se terminaseră”.

Conform Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), în ultimii ani, opt firme străine au primit licenţe de explorare şi exploatare pentru aur în ţara noastră, exact pe zonele unde, oficial, nu mai existau zăcăminte. Libertatea a publicat un articol amplu pe această temă. Jurnaliştii Libertăţii au cerut atunci ANRM detalii despre licenţele primite de aceste firme. Răspuns ANRM: „Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria surselor de interes public. (…) Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”. Menţionăm că aceste contracte pe bunuri publice, adică zăcămintele naţionale, nu pot fi secretizate, deoarece conţin informaţii de interes public, conform Legii 544/2001.

Potrivit declaraţiilor făcute pentru DailyBusiness.ro de reprezentanţii firmei Gabriel Resources, la Roşia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică de aproximativ 250 de tone de metal preţios. De asemenea, firma Carpatian Gold a găsit la mina Barza, în Munţii Zarandului, închisă pentru că “nu mai era rentabilă”, un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, a declarat că în ţara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 de miliarde de dolari. Interesant este şi faptul că toate firmele străine au mers la “punct ochit – punct lovit”, adică au obţinut licenţe de prospecţiuni şi exploatare exact pe zonele cele mai bogate… Cum?

“Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparţin şcolii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere şi am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam şi producţii de 40 de kilograme de aur pe tonă de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu ştiu de ce nu le exploatează direct statul. Pe vremea mea, informaţiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Acum, statul, prin reprezentanţii săi, a ştiut perfect ce dă în concesie”, ne-a spus dr. ing. Neagu.

Conform Legii minelor, modificată în 2009, România primeşte din partea companiilor care exploatează bunurile subterane o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage . Adică, dacă se câştigă 100 de milioane de euro din extracţia aurului, statul încasează 4 milioane, iar restul merge la firma care exploatează mina.

„Eu cred că aceste redevenţe sunt în defavoarea ţării noastre, care primește prea putin pentru zăcămintele pe care le concesionează. Sigur că investitorul trebuie să câştige, dar o afacere trebuie să fie reciproc avantajoasă, adică trebuie să câştige şi România, sau România în primul rând, pentru că este proprietarul”, a spus prof. Gheorghe Popescu, pentru ziarul Libertatea. De menţionat este faptul că în Africa de Sud redevența pentru aur este de 20%.

Recomandare:   Comoară fabuloasă a lui Decebal, cel mai valoros tezaur descoperit vreodată pe teritoriul României, a stârnit fascinația istoricilor de-a lungul anilor

România este pe locul 4 în Europa la capitolul resurse minerale. În cel mult 10 ani industria extractivă va exploda în Uniunea Europei și în Statele Unite, iar în acest context, trebuie să fim pregătiți pentru reluarea mineritului în avantajul național. În prima fază se va inventaria, apoi se va proiecta o strategie, pentru că suntem rămași în urmă în domeniul extractiv chiar și față de țările din zonă care sunt mai sărace în resurse’, a spus Ștefan Marincea, directorul Institutului Geologic al României. Citiți mult mai multe informații despre acest subiect pe aurul-romaniei.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister