Articole adăugate recent

Foarte puțini dintre noi sunt  la curent cu faptul că băuturi precum ceaiul, vinul, sucurile carbogazoase, produse cosmetice, medicamente (precum aspirina) conţin aluminiu care, în timp, se adună în organism, ducând astfel la diverse afecțiuni. Deşi pare incredibil, aluminiul este principalul responsabil de multe dereglări ale organismului, absorbţia mare de aluminiu putând provoca anemii, osteomalacie (oase moi), Alzheimer, scleroză laterală amiotrofica, fibrom pulmonar, tumori mamare, Parkinson, ADHD, osteoporoză, boli cardiovasculare şi afectează chiar funcţia sexuală feminină.

În ultima vreme, specialiştii au constatat o concentraţie crescută de aluminiu în organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putând ajunge săptămânal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, în condiţiile în care cantitatea tolerabila este de cel mult un miligram. În timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la demenţă!

Alerta s-a dat încă din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. În 1940, o doctoriţă a descris cazul căţeluşului ei, grav bolnav, căruia niciun veterinar nu reuşise să-i stabilească diagnosticul. Ea obişnuia să-i pregătească mâncarea în cele mai bune tigăi de aluminiu, însă câinele a început să vomeze după mese şi, după o lună, era atât de slăbit, că nu se mai putea ţine pe picioare.

Stăpâna a schimbat tigaia cu una emailată, constatând imediat îmbunătăţirea sănătăţii câinelui, până când acesta s-a refăcut total. Deşi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglări şi în organismul oamenilor, cea mai cumplită fiind demenţa, afecţiune de care suferă milioane de persoane în lume.

Aluminiul din apă

Apa noastră cea de toate zilele e plină de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafaţă utilizează sulfat de aluminiu pentru a elimina microorganismele nocive şi alte particule pe care le conţin şi care pot fi usor distruse prin sedimentare şi filtrare.

Aportul zilnic de aluminiu din apa potabilă poate varia mult în functie de regiune şi de râuri care sunt mai bogate sau mai sărace în aluminiu. Se crede, în general, că aluminiul de origine naturală, provenit din apa netratată, se află într-o formă care nu este uşor asimilată de organism şi nu provoaca efecte negative asupra sănătăţii. Dar apa tratată conţine aluminiu uşor asimilabil, de aceea – atenţie! – apa poate fi o sursă mai importantă de aluminiu decât alimentele.

Cantitatea de aluminiu din apa îmbuteliată şi cea de la robinet variază şi ea, după cum producătorii utilizează apa de la robinet cu sau fără tratamente suplimentare. Cel mai bine e să citim cu atenţie eticheta sticlei de apă minerală sau plată şi să o alegem pe cea care conţine cel mai puţin aluminiu. Riscul de apariţie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care consumă ape bogate în aluminiu monomeric.

Aluminiul din medicamente

Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridică la cel puţin patru micrograme pe zi. Dar unde mai există aer nepoluat? În zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creşte la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot inspira 3,5 până la 7 miligrame de aluminiu pe zi.

În afară de aer şi apă, oamenii absorb aluminiu, şi înca în doze mari, şi din medicamente.
E vorba de cele care nu sunt prescrise de medici şi care se vând la cerere în farmacii, ca antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat şi unele vitamine pentru copii.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a estimat că aportul celor care consumă regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creşte până la cinci grame pe zi. Toti aceşti factori care conţin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului în funcţie de vârstă şi de starea de sănătate.

Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu rămân ambalajele: cutii, caserole, foliile care au la bază acest metal. Potrivit unui studiu recent publicat de o revista medicală din Australia, cantitatea de aluminiu care se găseşte în cutiile metalice de băuturi şi sucuri o depăşeste cu 5% pe cea din ambalajele din sticlă.

Aluminiul n-are ce căuta în bucătărie!

Citește și:
Caz medical deosebit. Trei oameni i-au primit organele, dar odata cu tesuturile, li s-a mai transmis ceva

Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice din firele de păr recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetării i-au uimit: peste 30% dintre pacienţi au aluminiu în corp.

Efectele imediate sunt următoarele:

– omul are dureri de cap, se balonează, i se usucă pielea şi îşi pierde pofta de mâncare. Pacienţii care suferă de afecţiuni renale şi fac dializă regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu în lichidele pentru dializă.

– Studiile au arătat că aluminiul ajunge în organism şi din cereale, prăjituri, biscuiţi, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, salată), dar şi din ceaiuri sau băuturi care conţin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao.

– Cantitatea de aluminiu creşte peste cota admisă şi atunci când peştele şi carnea sunt gătite în oale din aluminiu sau sunt împachetate în folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari în cuptor).

– Toţi suntem expuşi mai mult sau mai puţin riscului de a absorbi aluminiu, daca nu în bucătăria proprie, atunci când bem o cafea în oraş, preparată cu apă contaminată sau în vase de aluminiu.
– Un pericol pentru sănătate îl reprezintă şi radiatoarele confecţionate din aluminiu, care sunt responsabile pentru simptome ca: ameţeală, tulburări de vedere şi chiar începutul unor paralizii.

Efecte nefaste:
– Persoanele supraexpuse la aluminiu pot să prezinte encefalopatie, o formă de demenţă convulsii, tremurături, psihoză şi diferite schimbări la nivelul vorbirii şi al comportamentului.

– Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu în exces, se întâlneşte mai ales la bolnavii care fac dializă.

– Aluminiul este asociat şi altor boli serioase care afectează sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig şi Parkinson. Dar cele mai de temut sunt demenţa presenilă, tulburările mentale, îmbătrânirea precoce şi Alzheimer.

Deşi industria farmaceutică a mediatizat exagerat progresul înregistrat în prevenirea şi tratarea acestei boli, în realitate progresul este nesemnificativ.
Primele simptome care se recunosc la această boală şi care indică începutul unei deteriorări mintale progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea şi depresia. Celulele creierului pacienţilor suferinzi de această boală pot conţine de 10 până la 30 de ori mai mult aluminiu decât media.

Ce obiecte trebuie aruncate?

Toxicitatea acestui metal a fost descrisa în revista „Sciences et Vie”, unde s-a aratat că efecte secundare ale aluminiului apar chiar şi când este consumat în cantităţi mici.
Un alt caz de intoxicaţie cu aluminiu este prezentat într-o revistă medicală americană ca o tumoare a esofagului care s-a retras când bolnavul a încetat să mai folosească vase de aluminiu.

Cum putem sta cât mai departe de aluminiu?

În primul rând, trebuie să renunţăm la toate ustensilele, tacâmurile şi recipientele de aluminiu din bucătărie, să consumăm apă îmbuteliată cu conţinut scăzut din acest metal, să renunţăm definitiv la ambalarea alimentelor în staniol şi folii de aluminiu, să nu mai cumpărăm conserve, bere şi răcoritoare la cutie, să refuzăm mâncarea la caserole tapate cu aluminiu.

Pare imposibil, dar veţi vedea că aceleaşi alimente există şi în ambalaje de sticlă sau carton. Cât despre celelalte obiecte care ne înconjoară, eliminaţi-le pe cele inutile. De termopane şi uşi de aluminiu n-aveţi cum scăpa.
Aluminiul din deodorante
Ambalajele produselor cosmetice (spray-uri, cutii de cremă, vopsea) au aluminiu din belşug.

Aluminiul conţinut în deodorante (20% clorura de aluminiu) pătrunde mai uşor prin piele decât pe cale digestivă. În plus, inhalarea de aluminiu fin divizat şi de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificată drept cauză a fibromului pulmonar şi a îmbolnăvirii plamânilor.
Antiperspirantele conţin şi ele săruri de aluminiu şi zirconiu, care inhibă activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea şi închiderea porilor.

Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuză antiperspirantele şi deodorantele că pot favoriza apariţia tumorilor mamare, cauzate de absorbţia prin piele a unei cantităţi de aluminiu.

Asimilarea pe termen lung a unor concentraţii importante de aluminiu prin deodorante şi antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sănătate.
Persoanele cu aşa-zisa „aluminofobie” pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fără aluminiu, disponibile în farmacii.

Sursa: suntsanatos.ro


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:


Nu ratați aceste articole !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here