Prezent în viaţa oamenilor încă din preistorie, alcoolul a jucat un rol important în societate, comentează editorialistul Robin Dunbar, într-un articol publicat în cotidianul Financial Times.

„De ce beau oamenii? Pentru o persoană care așteaptă într-un bar într-o seară călduroasă de vară, răspunsul pare simplu: băutura este o plăcere şi o relaxare. Pentru oficialii responsabili de sănătatea publică ce au citit cele mai noi studii referitoare la efectele negative ale consumului de alcool asupra societăţii, răspunsul ar putea părea frustrant. De ce ar bea cineva, dacă este atât de rău? Pentru mine şi pentru colegii psihologi evoluţionişti, răspunsul poate fi pus într-o nouă lumină, fascinantă, în contextul unor noi studii cu rezultate inedite. Este vorba de o situaţie simplă, dar complexă în acelaşi timp”, afirmă editorialistul Robin Dunbar, observând că oamenii sunt fiinţe sociale, care folosesc prieteniile pentru a se apăra de ameninţări externe şi de stres.

„Grupurile sociale ale primatelor, spre deosebire de alte animale, se bazează pe legături pentru a menţine coerenţa socială. În cazul oamenilor, o sticlă de vin roşu joacă un rol puternic”, crede editorialistul. Nu este doar faptul că alcoolul îi face pe oameni să înlăture inhibiţiile sociale şi să devină exagerat de prietenoşi. Mai degrabă este vorba de faptul că alcoolul declanşează mecanismul cerebral implicat în construirea şi menținerea prieteniilor, sistemul endorfin”, notează Robin Dunbar.

„Oamenii sunt asociaţi consumului de alcool încă din perioada preistoriei. Arheologi precum Patrick McGovern, de la Muzeul Universităţii Pennsylvania, au descoperit reziduuri de fermentare în vase de lut din China care au vechimea de peste 8.000 de ani. (…) Pentru oameni, (…), băuturile fermentate joacă un rol central în organizarea festivităţilor în întreaga lume, iar festivităţile sunt legate de prietenii. Probabil că, din acest punct de vedere, alcoolul joacă un rol central.

Avem nevoie de prieteni, deoarece ei ne oferă ajutor la nevoie ori ştiu să ne asculte în mod empatic. Dar prieteniile au şi alte avantaje. Una dintre cele mai mari surprize din ultimul deceniu au fost numeroasele studii care arată că fericirea noastră, sănătatea şi reacţiile la boli – chiar şi rapiditatea recuperării şi durata de viaţă – toate sunt influenţate de numărul de prieteni pe care îi avem”, subliniază Robin Dunbar, avertizând însă că excesele în consumul de băuturi alcoolice sunt dăunătoare.

Istoria alcoolului începe, de fapt, in jurul anului 7000 î.HR. in China, cu un alcool pe baza de orez, desi se pare ca alcoolul vine din Mesopotania, teritoriul de azi al Iranului si Irakului, acest alcool fiind făcut din pâine, se obține prin fermentare un fel de bere. Sumerienii sunt printre primii care fac alcool, acesta fiind folosit atât in scop curativ cât si pentru „încântarea” simțurilor.

Primele însemnări privind obținerea alcoolului apar in jurul anului 5000 i.Hr., la egipteni, care il foloseau in substanțe destinate procedeelor de mumificare, cât si in obținerea parfumurilor si a cosmeticelor. Însuși cuvântul „alcool”, apărut catre sfârșitul Evului Mediu, este derivat din arabul al-kuhl, termen care desemna un praf de culoare închisa pe baza de amoniac folosit ca fard de egiptenii antici.

La început se consuma o băutura asemănătoare cu berea de astăzi ca si conținut alcoolic, obținuta din fermentarea pâinii sau a diverselor grâne.

Urmează vinul, cu prima atestare in Grecia, un vin mai dur decât cel din zilele noastre, vinul obținut era foarte tare si aveau nevoie de ceva pentru a-l induci folosind astfel zahar, miere, ierburi locale, condimente si mirodenii. Prin aceasta amestecare se obținea o băutura asemănătoare vermutului din zilele noastre. Grecii foloseau oale din pământ si vase de teracota pentru păstrarea vinului.

Urmează băuturile spirtoase, obținute întâmplator prima oara, printr-o distilare accidentala, deoarece vinul aromatizat descris mai sus, care era depozitat in desert îngropat in nisip, suferea o variație de temperatura, cald ziua – rece noaptea, astfel se evapora o parte din apa conținută in acea băutura si se obținea o băutura mult mai tare.

Metoda distilării, asa cum o înțelegem astăzi, apare in anul 1000 i.Hr. si este atribuita persanilor, contribuția maxima la dezvoltarea ei se datorează arabilor, care au perfecționat pentru prima data tehnicile combinându-le cu studiile de alchimie, precursoare ale chimiei moderne

Pe vremea romanilor, alambicul a fost perfecționat si in acelasi timp a crescut si varietatea substanțelor din care se pot obține alcool si esente: nu doar ierburi medicale, dar si vin, cidru sau cereale fermentate, din care se extrag bauturi care nu mai au uz exclusiv terapeutic.

In anul 800 d.Hr. metoda este redescoperita de către arabul Jabir ibn Hayyan care creaza un vas special pentru distilat, denumit al-anbiq,  transcris mai apoi alambic si utilizat sub aceasta forma. Aceasta metoda este cunoscuta sub denumirea de metoda alambicului, prin aceasta este controlata presiunea si temperatura.

In 1492 AD Cristofor Columb descoperă America, iar primii coloniști ajunși aici încep sa distileze cam orice găsesc in dorința de a obtine alcool.

Citește și:
Istoria sosirii țiganilor pe teritoriul României. „Poporul român a primit întotdeauna cu dispreţ acest neam“

Primul document in care se atesta o băutura alcoolica distilata din orz dateaza din 1494 si este vorba despre Registrul contilor scotieni in care este notata o cantitate de 8 boll, echivalentul a circa 25 kg, de malt destinata fratelui John Corr pentru realizarea unei aqua vitae, nume tradițional al băuturilor distilate si utilizat ca echivalent al galicului uisge beatha, apa vietii.

Prima combinatie pe baza de alcool este atribuita lui Sac Posset, in 1600 AD, el combinând ou, lapte, bere si condimente.

In 1608 este emisa prima licența oficiala de distilare, catre distileria Old Bushmills, din comitatul Antrium, in Irlanda.

In 1640 Wilhelm Kieft, emigrant de origine olandeza si poloneza, ajunge in State, in New Amsterdam, Manhattan-ul de azi, unde deschide un magazin in care incepe sa vanda si sa produca gin, aceasta fiind si prima distilerie comerciala din America.

Cand englezii au cucerit America, au luat in subordine distileriile olandeze gasite si au inceput sa foloseasca trestie de zahar, obtinand astfel rom, pe care il vindeau.

In 1779, Betsy Flanagan, hangita fiind, oferea soldatiilor francezi bauturi combinate si impodobea paharele cu cate o pana de cocos, iar soldatii strigau „Vive le cocktail”.

In 1793, in New Orleans, in cartierul francez, Antoine Amedie Peychaud, detinea un laborator unde prepara medicamente, iar ulterior a inceput sa inventeze bitteruri. Sazerac este unul din cele mai vechi cocktailuri atestate si contine brandy Sazerac, iar pentru a dilua alcoolul se folosea: apa la temperatura camerei, sirop de zahar si bitters. Peychard folosea niste pahare mici numite coquetier.

Surse: MEDIAFAX; barmanidetop


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:


Nu ratați aceste articole !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here